Winner takes all

Traim intr-o societate in care castigatorul ia totul. Societatea e din ce in ce mai deschisa, datorita libertatilor de circulatie, dar oportunitatile ei nu sunt accesibile oricui. Globalizarea productiei are efecte perverse. Ea imparte lumea in bogati mai bogati si saraci mai saraci.

Apar oameni care isi pot permite aproape orice, iar numarul lor este in crestere.
Produsele de top au preturi in consecinta. Daca sunt frumoase, elegante, comode si mai ales exclusiviste, au mare succes. Ferrari nu poate fabrica atatea masini cate sunt cerute. Cererea depaseste oferta, marind pretul. Cresterea preturilor atrage atentia concurentei, Bugatti, Lamborghini, Masseratti, Maybach, Bentley, Aston-Martin, Porsche. Rolex la fel, pentru ceasuri. Si la aparate de fotografiat exista aceasta categorie de clienti. Oamenii care castiga foarte bine isi ofera vacante exceptionale. Multi isi doresc amintiri pe masura. Aparitia unor produse de exceptie permite ulterior si progresul produselor de serie.

Dar aparatele ar trebui nu doar sa fie foarte bune, dar si comode. Aici apare contradictia. Producatorii fac aparatele ca sa le vanda, iar noi le cumparam ca sa le folosim.
Gabaritul unui produs conteaza la transportul si folosirea acestuia. Un instrument prea mare va fi lasat acasa in multe ocazii. Si mai vizibila este dimensiunea obiectivelor. Pe acest concept sunt concepute si noile modele Leica. Nu spun ca acestea ar fi mai bune, dar concurenta si mai ales diversitatea este benefica.
Vacantele scumpe se fac in zone cu acces greu si biotopuri deosebite, cu animale rare si sperioase. Vedem ca safari-urile fotografice sunt din ce in ce mai frecventate. Iar cei care participa sunt din ce in ce mai bine dotati, cu aparate si obiective.

Un fotograf american face paralela intre parasuta si superteleobiective. Spune ca ambele sunt cat se poate de ancombrante. Si sunt lasate acasa cu placere. Dar apar situatii in care numai super-teleobiectivul /sau parasuta/ iti poate aduce salvarea. Genti mari, cu obiective mari, nu mai sunt acceptate in cabina avionului. Pot fi ratacite zile, sau definitiv.

Cand miniaturizarea este directia evidenta in orice domeniu, pare ciudat ca firme atat de puternice nu isi propun sa faca eforturi, care ar fi foarte benefice pentru ele.

Intrebat, Martin Parr raspunde :
Traiesc in ritmul timpului, folosesc acum C5D. Si astept cu nerabdare ce va apare in anii viitori sa il inlocuiasca : un model mai mic, mai comod, cu o calitate mai buna a imaginii.

Publicat în 11 septembrie 2009. 5815 vizualizari. 0 comentarii