In “epoca de aur”, cei ce practicau fotografia intampinau nenumarate dificultati. Nu gaseau nimic din ce ar fi dorit. Comertul socialist se baza pe schimburi barter. “Iti dau branza, imi dai panza.” Filme sau aparate nu apareau prin magazinele noastre. Vre-un aparat japonez, chiar modest? Never, ever.
Rarisim apareau filme Orwo, aparate Zorki sau Praktica, supremul “lux”.
Calitatea modesta a filmelor si hartiei Arfo, cu argint insuficient, ii determina pe acei cu dare de mana sa foloseasca formatul mediu. Nu am avut niciodata asa ceva. Pana prin 2010, nu am avut un obiectiv mai larg de 28mm.
Uneori mai imprumutam scule de la cunoscuti.
Secretarul General al AAF, dl.Sylviu Comanescu avea multe aparate. Rar le dadea cu imprumut. Odata, i-am facut un serviciu. Mi-a dat sa probez un aparat Gorizont. “Fi atent, a zis, il folosesti doar cu soarele in spate. Altfel, apar reflexe insuportabile.”
Gorizont, aparat panoramic construit dupa modelul Widelux, avea un obiectiv 28mm in interiorul unui cilindru orizontal, care se rotea in timpul expunerii. Facea negative de 58mm lungime pe film 35mm. Un maner incomod scotea degetele din fotografie.
Inginerul sovietic a cromat camera obscura si fereastra negativului, ca sa “rupa inima targului”. Cu reflexe “optimizate”, cliseele erau ca voalate. Am pilit cu grija fereastra curba, apoi am vopsit-o cu negru mat Zeiss, de la IOR.
Cand i-am inapoiat aparatul, l- am rugat sa il incerce in contralumina. “Ce i-ai facut, parca ar fi un alt aparat” s-a mirat Comanescu. Prieteni ma rugau sa cer eu cutare aparat, ca sa fotografieze ei. “Cere-l tu. Ca tie ti-l da.“
Sa revenim la Gorizont, in aparat de marit 24x36 nu poti mari cliseul integral. Slide-scannerul meu scaneaza doar 24x36m. Reproducerea cu Dslr permite montarea a 2 imagini, stanga si dreapta. De-abia acum pot arata acele imagini panoramice.
Altel, pe vremea filmului, existau superaparate panoramice cu cliseu 6x18cm, Fuji GX si Linhoff Technorama, un Rolls-Royce al panoramei.