Memoria stearsa a orasului

urmare la Schimbarile orasului natal.

Cartierul Uranus arata mai bine decat in fotografii. Casele asezate pe denivelare aveau curti cu multa verdeata. Nu il puteai reda avantajos. Puncte de vedere de sus, care sa puna in valoare amplasarea pe panta, nu erau accesibile. Lasa ca nu existau inca drone. In acea vreme nu exista in comert nimic achizitionat din exterior, pe valuta /$. Rar mai aparea cate ceva din tarile socialiste, obtinut la schimb.

Tara noastra era in «incetare de plati» din 1980, in faliment certificat international.

http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-8752633-intrat-romania-incetare-partiala-plati-1981-cum-platit-ceausescu-toata-datoria-externa.htm ***

Demolarile se faceau repede in directii greu de ghicit, cu fotografierea formal interzisa. In acele vremuri si filmele alb-negru se gaseau greu, iar timpul era limitat. Am incercat sa fac poze interesante, avand in fundal repere ale orasului care urmau sa dispara. Si ca arhitect, reuseam cu greu sa obtin planuri. Cu schema prevederilor aprobate, stiam incotro sa merg. Am avut poate 3 saptamani avans, inainte de finalizarea dezastrului. Era necesara o prezenta umana. Daca nu se intampla nimic, imaginile ies stereotipe.

La inceput, am fost legitimat de militie de multe zeci de ori. Nu faceam nimic ilegal, doar ceva ce li se parea dubios. Dupa cateva luni, situatia s-a schimbat. Ii puneam la punct imediat. Am invatat legile, aveam o legitimatie reala de fotograf profesionist. Ma duc la matusa, pe strada cutare. Trebuie oricum sa termin filmul, sa dau pozele la ziar.

Ulterior am realizat, oricat de grava era distrugerea mostenirii noastre culturale, viata de zi cu zi a oamenilor era mai interesanta. Dar fotografierea ei era si mai periculoasa.

Codul Penal avea un capitol denumit Denigrarea Realitatii Socialiste. Unde pedepsele incepeau de la 6 ani privare de libertate, nu 3 luni. Odata avizat de pericol, am devenit mai iute in decizie si viteza. Daca aveam «spectatori» atenti, priveam intr-o parte si declansam intr-alta, sau altfel. Micul aparat cu telemetru nu facea zgomot.

            Totul e sa stii ce urmaresti. Am facut incursiuni repetate in zona Uranus.

Cum locuiam departe, in perioada demolarilor ajungeam doar sambata si duminica.

Aceasta era una dintre portile vechiului Arsenal al armatei, poarta Rosca, spre est.

Erau 2 porti, «general Ghenea si I.Rosca». Una mai impunatoare decat cealalta.

http://www.bucurestiivechisinoi.ro/?p=581

Paralele cu calea Rahovei, erau stradutele pitoresti in panta : Salvatorului, Arionoaiei, Meteorului, Ecoului, Minotaurului, Lazureanu si Cazarmii, chiar in prelungirea lui 13 Septembrie. Acestea au fost demolate fara nici-un rost. Vezi harta 1940.

A ramas acolo oceanul de balarii dintre Casa Poporului si Palatul Stiintei, destinat «Marei Academiciene», semi-analfabeta Elena C.

            Cum se faceau demolarile atunci ? Dupa bunul Lui plac !

In trecere prin oras, Marele Carm/paci, Ceausescu era nemultumit de o «maghernita». E casa lui Iorga, i s-a raspuns. «Daţi-i nişte bani. Pană luni să nu mai fie.»

http://www.dilemaveche.ro/sectiune/bordeie-obiceie/articol/o-lista-drep-ilor

In zona Uranus s-au demolat biserici : Alba Postavari /sec.16, Spirea Veche si Izvorul Tamaduirii, demolat /mutilat manastiri : Mihai-Voda /Arhivele Statului, Schitul Maicilor si Antim. Bisericile Mihai Voda, Schitul Maicilor si Sf.Ilie-Rahova au fost translatate in alte pozitii, merite exceptionale revenind eminentului ing.Eugen Iordachescu.

http://www.libertatea.ro/stire/bisericile-ascunse-de-ochii-lui-ceausescu-309378.html

Biserica Alba Postăvari, stinghera în pustietatea albă, in feb.1984. Imagine de la N-E din str.Bateriilor intersecţie cu aleea Tigrului. Biserica 1564 a fost demolată în martie 1984. Facea si ea cumva parte din ansamblul manastirii lui Mihai Voda, fostele arhive ale statului.

http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Mihai_Vod%C4%83

Manastirea Mihai Voda a fost distrusa si ea in aprilie 1985.

Vizite in grup, acum obisnuite ale grupului Bucuresti drag, nu ar fi fost tolerate atunci. Am vazut unele imagini cu cartierul Uranus, mai ales facute de cei ce stateau acolo. In prea putine se vad urme de participare sentimentala. Apar doar niste strazi bifate -

http://bucharestunknown.blogspot.ro/2013/06/cartierul-uranus-izvor-mihai-voda.html

Desi mediul si viata locuitorilor erau mult mai interesante.

Mai am cateva sute de negative din zona inca nescanate. Poate cand voi finaliza cartea cu demolarea capitalei, pe care doresc sa o scot impreuna cu cativa prieteni…

Fotografiile din acest post imi apartin si nu pot fi folosite fara acceptul scris.

*** Prost dirijata, toata «Minunata» industrie socialista mergea in pierdere planificata. Urmare a politicii inepte a Partidului Comunist, «in frunte cu Secretarul sau general», aflam in mai 1990 ca in Romania erau 11 intreprinderi unde produsul de 100 lei costa mai mult de 300 lei.

Mastodonti gen CUG Iasi nu atat functionau, cat Fluierau in «mare paguba».

            Ma bucur daca v-am facut o placere, d-le Stanescu,

De 2-3 ori pe saptamana sunt intrebat de cineva daca am poze cu casa numarul cutare din strada : Mihai Voda, Cazarmii, Minotaurului, Lazureanu, Arionoaiei, Ecoului, Putul cu Apa rece - si multe altele. Raspunsul corect este ca nu am habar.

            Pregatesc impreuna cu cativa prieteni o carte despre demolarile din Bucuresti.

Saptamana trecuta am fost la lansarea cartii lui Lucian Boia: "strania Istorie a Comunismului din Romania". Spunea ca comunismul este o greseala catastrofala, o utopie care pretutindeni se sfarseste rau, distrugand viata la milioane de oameni.

Fotografierea in cursul demolarii era formal interzisa. Nu era foarte periculos asta, dar nici nu era bine sa te afisezi. Asa incat, acum dupa 40 de ani, toti cei care au facut poze in acele zone, nu stiu prea exact nici pe ce strada au fotografiat. Dara-mi-te numarul casei. Cel mai greu pentru carte a fost sa gasesc acte si dovezi.

Au fost 7 arhive, 4 sau 5 au fost distruse. In datele gasite este o debandada specifica administratiei comuniste. Des, strada era gresit scrisa, sau numarul gresit, etc. Nu mai spun de numele cladirii. De exemplu Palatul Bragadiru, ce urma sa fie demolat prin febr-mart 1990, figura sub numele de "depozitul Casei de Cultura V.I.Lenin."

            Nu uitati ca sunt nostagici care regreta acele timpuri. Cat de «bine» era atunci.

Acum, nicaieri nu te mai lasa sa fumezi si sa tricotezi in orele de serviciu. "Un scandal"...