O reactie surprinzatoare

Am remarcat mai de mult ca fotografiile mele din timpul comunismului au efecte foarte diferite, dupa parerile personale ale celor care le privesc. In 2008, la festivalul Noorder Licht am aflat ca as fi singurul nebun norocos din est care a dus la bun sfarsit un proiect indreptat direct impotriva sistemului comunist. Si as minti ca am urmarit asta de la inceput. Dar pe masura ce fotografiam viata de zi cu zi din “Epoca de Aur”, aberatia inlocuia progresiv normalitatea. Reactii fata de rezultat ? Chiar acolo, toti fotografii originari din est au fost de-a dreptul socati, insa personalitatile din vest mult mai putin.

In decembrie 2008, cand am fost invitat sa expun la Marsilia, in sediul Conseil General Bouches du Rhone, cativa angajati ai Primariei comuniste protestau vehement. Et nous, “la classe ouvriere!” De unde pana unde ei si muncitori. In 2009 erau 20 ani de la caderea Zidului si a lui Ceausescu. Dupa zeci de cereri de la ICR.uri locale, am convenit cu d-na Tania Radu ca voi expune doar in locurile unde expozitia ramane deschisa publicului larg. Am avut 4 expozitii in Polonia, la Gdansk si Varsowia prin ICR, la Poznan si Lodz a fost itineranta Noorder Licht, in care aveam o pozitie centrala.
In octombrie 2009 aveam in sala Dalles selectia “Made in Romania”. Am fost anuntat ca vine o televiziune rusa importanta, cu un poet din Chisinau drept translator. Ne-am intalnit si am discutat. Deodata cei 3 rusi au inghetat : ”Boss”... Un tip de 1,95, sub 45 de ani in costum Armani, venea cu o privire rece. Si ce sa vezi. S-a intors si a inceput sa se uite la fotografiile de pe pereti. Langa mine era cea cu sticle de lapte inghetate. A venit si mi-a intins mana. Avea lacrimi in ochi: “Ma trimetea bunica sa iau lapte. Si iarna imi spunea mereu: ai grija, nu cumva sa fie sticla sparta.”
Un roman care preda la Harvard mi-a cerut permisiunea pentru sotia lui, care preda la alta universitate, sa arate studentilor cateva dintre fotografiile mele. Reactiile au fost neasteptate. Majoritatea le considerau ca ‘science-fiction 3D make-up’. Nu credeau ca sunt reale. Cine a mai vazut autobuze ’cu rachete’ pe ele? Asa ceva nu exista.
Cetatenii din tarile foste estice regasesc in aceste imagini elemente care le-au marcat si lor viata. Si sunt foarte impresionati. Celor din vest nu li se par credibile, iar acei cu vederi de stanga nici nu le suporta si le resping. Apare o prapastie intre entuziasmul romanilor si esticilor si indiferenta sau chiar refuzul vesticilor de stanga.
Descopar ca in Polonia si Ungaria (unde nu am avut expozitii) figurez ca lider in colectiile Curajului. Iar in Romania, 2 curatori vestici ma aliniaza la Momente Cotidene. Il apreciez pe B.Garbovan, dar fotografiile de garsoniere suprapuse ma indoiesc ca i-au pus in pericol libertatea. O opera unica are mai multa cerere decat ceva imediat repetabil. Ca dovada, fotografiile mele sunt propuse la vanzare - de altii - pe un site rusesc, prin reproduceri de o calitate indoielnica.