Posta americana, la implinirea a 60 de ani de la inceputul Razboiului II Mondial, a scos un timbru avand la baza o imagine celebra.
Un barman din New Mexico a recunoscut cu mandrie fotografia tatalui sau, ca intruchipare a eroului national din al doilea Razboi Mondial.
Fotografiat imediat dupa o lupta din Saipan in 1944, de legendarul Eugene W.Smith, Angelo Klonis, tatal decedat din 1989, nu a vazut nici-odata imaginile cu o rezonanta mondiala.
O poveste adevarata, care merita citita, despre oameni si despre puterea de evocare si asociere a fotografiei, dupa atatia ani.
http://www.digitaljournalist.org/issue0510/swanson.html
Si impactul si interesul real pentru fotografie la americani ar fi de retinut. Este o diferenta enorma fata de ceea-ce se intampla la noi.
Ieri la institutul Francez s-a vernisat o expozitie cu poze (scrie fotografie) a unui artist plastic. Artista columbiana Diana Gomez-Calais, s-a stabilit din 2004 in Romania. Este licentiata in Estetica.
A obtinut un Master in Arte Plastice la Universitatea din Paris. A expus la Bogota, Paris, Orleans, Bucuresti, Timisoara, etc. Iata textul ei de prezentare:
"Asteptarea ne poarta spre o stare contemplativa a ceea ce ne inconjoara, permitand o reflectie asupra ei. In exercitiul constant al asteptarii traim o vreme, construim cu imagini fixe o memorie personala. A reveni la reflectiile de umbre si lumini pe un fragment de peisaj urban, a-l face sa intre intr-un joc de compozitii in care devine cadru, recadraj, punct, si in care-l observam ca ritm, umbra si culoare. Putem reveni la real, apropiindu-l de fragmente si, in acelasi timp, percepe compozitiile ca asamblari abstracte, repetitive, seriale si picturale."
http://www.culture-france.ro/controller?action=2004
Imaginile ar fi poate simpatice intr-un cadru obisnuit. Asamblari seriale si picturale spune dansa.
Dar acolo tirajele 1,3mx1,7m, cu 36, 72 sau 144 de poze, puse in patchwork pe ele, seamana tare a colite de timbre. Nu au deloc impact. Seamana a tapet, sau a efecte obtinute cu rola de zugrav. Un efect decorativ cam modest.
Imi amintesc ca si dl.Kiralyi a debutat prin anii 1980 cu lucrari asemanatoare. Tot fotografii cam neinteresante montate in patchwork. Doar ca erau alb-negru, ceva mai grafice, si montate cate 9-16.
Si dansul isi sustinea demersul ca Absolut Original.
Desi lucrarile aminteau cat se poate de clar de incercari si de reusite pe filiera maestrilor Man Ray, Laszlo Moholyi-Nagy, Bauhaus, Vassarely si mai ales Andy Warhol. Se pare ca artistii plastici stiu sa isi valorifice mai bine lucrarile. Chiar cele (foarte) subtiri.