Sunt si eu pasionat de fotografie.
De ce de fotografie si nu de pictura? Din comoditate, poate si lipsa de dispozitie pentru alte medii de exprimare. Desi profesiunea mea, practicata curent, este una de creatie. Si de ce nu, din atractie pentru fotografie.
Pasionatii de fotografie, cu cat sunt mai interesati, cu atat progreseaza. Pentru ca sa devina si mai buni. Pana cand constata mirati ca ceea ce parea foarte clar nu mai este chiar asa.
Mai intai incearca tot ceea ce scriu reputati fotografi. Cred sincer in progresul tehnic. Vor sa fie siguri ca dotarea nu ii va trada. Fac sacrificii pentru a-si cumpara un model cat mai performant - si cat mai la moda.
Progresul se bazeaza pe latura tehnica, care trebuie perfect stapanita. Dar nu este suficient sa ai cea mai buna masina. Nu te duce ea singura in locul cel mai interesant.
Poti ajunge acolo doar in urma deciziilor proprii.
Si poate ca nu era deloc cea mai potrivita, sa te duca acolo unde te intereseaza.
Aparatul digital nou-nout face poze foarte clare si de multe ori tot atat de neinteresante.
Cel mai wide super-angular este greu de stapanit. Prea multe elemente in cadru dilueaza atentia. Cel mai lung tele pare promitator, dar rezultatele sunt departe de ce am vazut la altii, acolo.
Informatia accesibila pe Internet este, practic, nelimitata. Dar are si 2 probleme.
Nu orice se potriveste la oricine. Doctoria care face bine la genunchi poate dauna la dantura.
In fotografie nimic nu este asa de clar. De aceea este greu sa elimini ceea ce nu ti se potriveste.
Cei mai reputati fotografi din lume scriu putin sau deloc. Se exprima mai bine cu aparatul fotografic, decat cu pana sau cu claviatura.
Afli tot atatea pareri despre evolutia artistica, cati artisti (considerati) intrebi /citesti. Este greu de ales intre 2 surse cine are dreptate. Uneori pare mai convingator cel care nu are, dar se exprima mai ferm "Pro-domo".
De multe ori, alegerile se fac declarativ. Vreau sa fiu cel mai bun fotograf de moda din lume. Sa fac 90% nuduri. Vreau sa fiu cel mai bun fotoreporter din lume. Vreau sa fotografiez numai stari de spirit... Orice este posibil.
Dar nu foarte usor de obtinut. Desi cate-odata reusita este tangibila, statistic aceste vise sunt greu accesibile.
Multi veniti, putini alesi, aceasta butada se potriveste si in fotografie
Sigur, faza de imitatie a unor modele este o treapta normala de dezvoltare, la inceputuri.
Daca este prelungita se poate transforma in handicap. Parte din Modelele locale consacrate au reputatii bazate pe succese discutabile.
Problema nu este atat de importanta la dotarea tehnica, cat in spatele ei. Progresul trebuie abordat altfel.
Fotografia, scrierea cu lumina, este un medium mai dificil decat pare.
Fotografiile se inregistreaza prin obiectiv, cu aparatul. Dar toate deciziile, rele si bune, le ia creierul, nu aparatul. Le ia atunci, functie de unele decizii luate anterior. In supravoltarea provocata de momentele culminante, de cele mai multe ori deciziile devin tulburi, nefericite. Important este sa vezi clar inainte. Ce vrei, si de ce vrei asa.
Inainte de ce? Inainte de a te hotari sa abordezi acel proiect, acel subiect, acel moment. Pana la urma, pentru a avea o amprenta Unica asupra imaginilor, ai mai multe sanse daca faci invers decat altii, decat daca ii imiti.
Exemplific cu un caz concret, de saptamana trecuta.
Vineri terminasem un proiect dificil, la care lucram mai de mult.
Sambata 28 mai a fost primul mars Gay-Fest la Bucuresti. Un prilej cu oportunitati de declansare asupra unui subiect pe care nu il frecventez. Ce fel de imagini puteam sa obtin acolo?
Sa inregistrez cateva imagini de atmosfera, cat de cat graitoare, chiar usor exotice. Am si cateva criterii personale. Sa incerc fotografii dinamice, spontane si convingatoare. Chiar daca nu sunt perfecte tehnic.
La mare inghesuiala nu se pot obtine imagini controlate, la nivelul unui make-up in studio. Totusi, ar fi bine ca unele imagini sa reziste la mariri, de buna calitate, 50x70cm. Cum sa reusesti asta?
Mi s-a parut ca intrezaresc o cale.
- Sa mergi lejer, cu minimum de echipament. O geanta voluminoasa jeneaza la miscari. Nu poti trece cu ea prin multime. In aglomeratie, devine un fel de ancora si te franeaza.
- Sa nu iesi prea mult in evidenta. Am scos si motorul prea vizibil de pe aparat.
- Sa faci parte din eveniment. To belong. Sa fii in interiorul lui, participand alaturi de membrii lui. Sa conversezi politicos, sa raspunzi. Chiar daca n-ai nici-o legatura. Asa ai sanse mai mari sa fii acceptat.
Iar oportunitatile de a realiza imagini sugestive sunt mai mari.
Un obiectiv fix pare preferabil. O diafragma deschisa va diminua zone neinteresante din fundal.
Filme de sensibilitate mica /medie par foarte potrivite.
Digitalul nu este obligatoriu. DoF este cam mare, iar timpul mai lung de raspuns este dezavantajos in aceste situatii. Fisierele Raw nu-mi par o idee prea buna in acest caz.
In momentele culminante, aparatul poate fi ocupat mai mult sa scrie, decat sa declanseze.
Desigur sunt riscuri si pericole. Mai mari si mai mici.
Imediat dupa biserica Sfantu-Spiridon-Nou am vazut contramanifestatia. Noua Dreapta a aparut, desigur, din dreapta. Au fost inlaturati de jandarmi, dar au urmarit coloana. Unii, mai porniti, asteptau pe strazi laturalnice, de unde aruncau la nimereala, cu pietre in coloana in mers. O atitudine iresponsabila.
Ce fel de oameni sunt acei care considera pietrele ca supremul argument ?
Mai ales ca sansa de a lovi un curios, un trecator, un fotograf sau un jandarm, era mai mare decat a lovi un gay. La cativa metri, o fata a fost lovita in umar de o piatra mai mare decat un mouse de computer.
Pe traseul marsului, pregatisera ambuscade diversi panduri, patrioti si skin-heads. Vre-o 15 juni, convinsi ca fac o mare treaba, zbierau: Nu suntem neam de poponari ! Dupa cum se manifestau, ca niste urangutani, am considerat ca nu suntem neam cu ei. J.N. 30/ 05
Mult mai grav, puteti aparea in prim plan la TV, spre disperarea rudelor neavertizate. Soacra mea a reactionat modest, sau elegant, dar Doamne fereste sa aveti vre-un cardiac in familie.
Iar la scoala, sau la serviciu, puteti deveni subit un subiect foarte interesant de barfa.
In orice caz, fiecare mediu are particularitatile lui. Si se judeca dupa rezultate.
Fotbalul se joaca pe goluri. Nivelul in fotografie se judeca dupa aportul personal.
Si dupa impactul fotografiilor. Acum, dar si mai tarziu. Este inerent ca subiectul sa trezeasca un interes mai mic sau mai mare. Din aceasta cauza sunt mai usor de plasat fotografii de Vip.
Si se vand poate mai bine fotografiile de nud. Dar calitatea imaginilor in nici un caz nu este data de subiect. Fotografia conceptuala pe aceasta se si bazeaza.
O fotografie buna se aseamana cu vinul bun. Poate fi receptata ca mult mai buna dupa cativa ani.
O poza slaba, si ea, seamana cu vinul prost. Se acreste pe zi ce trece.
Cine o mai fi si asta, sa ii contrazica pe cei care le stiu aproape pe toate?
Unul care s-a muiat mult in fotografie, desi pare cam depasit de evenimente...
Si nu are un site? Nu are inca.
E posibil asa ceva? Nu uitati, Romania este intr-adevar tara tuturor posibilitatilor !
Din 2000 nu am mai expus deloc. Recunosc. Dar particip in iunie, la Intalnirile Fotografice de la Timisoara, cu o expozitie destul de ambitioasa, 34 de imagini cu R /Evolutzii, alaturi de fotografi de prima mana.