A fost odata ca niciodata

In 2009 am avut numeroase propuneri de la ICR. Se implineau 20 de ani de la caderea zidului. Am refuzat majoritatea. Nu doream sa «mobilez» actiuni politice. Am spus ca voi colabora daca fotografiile vor fi expuse publicului larg local. A functionat doar in Polonia.

Am avut 3 expozitii, in martie la Gdansk /sala Solidarnosc, august Lodz si in decembrie la Warszowia, la Muzeul « Intalnirilor cu Istoria », chiar langa cladirea Prezidentiei.

Expozitiile au avut ceva rasunet. Ca dovada, ultima a fost reluata in dec.2012. Atunci am fost contactat de editura Czarne, care imi solicita o imagine pentru o coperta. Mai mult a insistat autoarea, Malgorzata Rejmer, autoarea cartii « Bucuresti, praf si sange. »

Cartea a avut un deosebit succes in Polonia, capitolul cu injuraturi pitoresti a facut furori.

http://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/romania-am-toate-simturile-treze-interviu-malgorzata-rejmer

Nu am vazut-o. Eram plecat in noiembrie, cand autoarea a venit la Bucuresti.

http://www.youtube.com/watch?v=IcHSmCfY1E4

Cartea a fost tradusa in romana si publicata de ed.Polirom in iunie 2014.

http://constantinpistea.wordpress.com/2014/06/15/bucuresti-praf-si-sange-malgorzata-rejmer/

Dar diferenta de clasa dintre designerul polonez si cel iesean mi se pare enorma.

In 2014 se implinesc 25 de ani de la caderea zidului, iar ICR recidiveaza. Dar bugetele li s-au schimbat drastic in jos. O expozitie sau o carte in lucru te mentin cumva in forma.

«In afara unui caine, cartea e cel mai bun prieten al omului. Dar in interiorul unui caine este prea intuneric ca sa poti citi.» Un citat din Marx… Pardon, din Groucho Marx