Catelul lipseste deja de o saptamana. O fi el putin cam haimana, dar este un membru al familiei. In plus, noi suntem cei vinovati. Am plecat pe fuga la cumparaturi. Si o nevasta cand vrea la cumparaturi nu mai tolereaza nimic. Acum ! Cum sa dai de mancare la caine ! Ii dai la intoarcere. Am revenit la 21. Copoiul a iesit ca o racheta sa isi faca turul. Nu am mai iesit afara cam o ora. Apoi am iesit de 4 ori, la intervale de cca 20 minute, fara sa il vad. Nu raspundea nici la chemari prelungite. L-am cautat prin parcuri, dupa 11 noaptea, fara succes. Noi nu l-am mai vazut de atunci.
Am umplut orasul cu manifeste : am pierdut copoi.
Ramanem cu speranta ca se va intoarce, desi speranta scade la fiecare zi intarziata. Daca n-a fost luat de vre-un asiatic sa il gateasca, sau de un Interlop sa isi antreneze cainii de lupta. Speram ca a fost speriat, sau luat si s-a ratacit. Pana si pisicului ii este dor de el.
Nu, nu suntem sadici. Cainele era liber prin curte. Asa a si iesit. Lantul a fost folosit doar cand am avut santier in curte. Si se spala pe picioare in cimentul proaspat turnat. Il mai folosim si la legat pubela, sa nu plece si ea la plimbare.
Cel mai dureros este ca zilnic vine cineva si ne spune ca l-a zarit ratacind. Acolo. Este vorba despre un alt caine, care nici macar nu seamana. Asa ca ii pastram locul liber.