en en | ro ro

Balada chibritului fierbinte

Locuiam într-o odaie la al patrulea etaj,

Strada Universităţii, casă mare cu grilaj.

Casa asta, din păcate, cu un proprietar bigot,

Nu avea electricitate, dar încolo avea tot :

Scări, balcoane, coridoare si - ca-n orice case mari,

Cu apartamente multe - fel de fel de locatari.

Într-un rând, venind acasă, noaptea, de la cinema,

La parter, pe întuneric, aud paşi în urma mea.

Şi-o uşoară siluetă imi vorbi abia şoptit:

- Dacă nu sunt indiscretă, domnule, n-ai un chibrit ?

O fi tânără? Frumoasă? Doamnă măritată, sau…

Fără multe marafeturi, scot chibritul şi i-l dau.

Urc apoi o scară-n fugă, dar când trec prin coridor,

Drept în faţa mea o uşă se deschide-ncetişor.

Şi prin crăpătura uşii scoate capul blond, sburlit,

O duduie somnoroasă: - Domnule, n-ai un chibrit?

Pe-asta o cunosc eu bine: e frumoasă ca un paj,

O servesc la repezeală. Si mai urc înc-un etaj.

Când, prin razele de luna ce treceau printr-o perdea,

Ce să vezi? O doamnă brună, imbrăcată-n pijama.

Este Ea! Chiar Ea, femeia după care mă topesc.

De vreo zece zile incoace si nimic nu-ndrăznesc.

N-aveam încă cunoştinţă: "Scuză-mă dacă-mi permit,

Soţul meu e dus de-acasă, n-ai matale un chibrit?"

Un chibrit? Ce fericire, mai aveam vreo două-acum,

Le-aş fi dat pe toate patru, dacă nu făceam risipă-n drum.

Altă scară, cea din urmă, pe culoar aud un zvon,

Ce-i? Un drac de fată-n casa, numa-n bluză şi jupon.

Ma opreşte cu sfială: - De nu sunteţi prea grăbit,

Mă iertaţi de indrazneală, v-aş ruga. -Ce? -Un chibrit.

Trebuia să-i dau că altfel asta-mi scoate vreun ponos,

Scotocesc prin buzunare, de necaz le-ntorc pe dos:

Am gasit o gămălie, doar atât, îmi pare rău,

Nu ştiu dacă s-o aprinde. S-a aprins? Norocul tău!"

Când, ajuns înfine in odaia mea, raman tablou:

O amică, avea cheie, m-aştepta ca pe-un erou:

- De trei ceasuri stau în beznă, zice, eşti nesuferit,

Sunt grozav de enervată, scoate fuga un chibrit.

Iar chibrit? Simţi-i că-mi sare tzandăra, curat pârjol:

« Ce-s eu fabrică de fosfor? Sunt Regie-Monopol?

De când am intrat în casă, tot chibrit, chibrit, chibrit.

Dracu’ să vă ia pe toate. Nu mai am, le-am isprăvit ! »

de George Toparceanu


Publicat în 21 noiembrie 2014. 3798 vizualizari. 0 comentarii

Adauga comentariu
*
*
*
Introduceti cifrele de verificare «imagegenerator», in casuta alaturata:
campurile marcate cu (*) sunt obligatorii
 
Pagini
   » Biografie
   » Contact

Categorii
   » Propuneri proprii
   » Probleme Bucuresti
   » Idei generale
   » Blog vechi

Arhiva
   » octombrie 2017  (0)
   » septembrie 2017  (0)
   » august 2017  (0)
   » iulie 2017  (0)
   » iunie 2017  (0)
   » mai 2017  (0)
   » toata arhiva

rss