Evolutia anarhica a orasului

Bucurestiul nostru nu s-a trezit inca din cosmarul, desfasurat in etape. S-au succedat perioada interbelică, perioada comunistă, apoi postdecembristă. În prima, Bucurestiul, cunoscut ca Micul Paris, cu vechi palate boieresti, mici căsute burgheze, avea si nelipsite mahalale. Au urmat mari transformări.

Mai intai Targul Patriarhal a fost demolat in favoarea Micului Paris.

http://www.youtube.com/watch?v=y_92txSMKvA&feature=related

Acesta a fost demolat la randul lui in favoarea cartierelor dormitor, fara identitate. Au fost nationalizate locuintele detinute de « clasa exploatatoare », au fost asimilate mahalalele, si a inceput constructia de blocuri cutii de chibrituri, pentru proletariatul venit de la tară.
In 1946, 97% din suprafata tarii era in proprietatea particulara. In 1989, 99% ajunsese proprietate « Socialista de stat ». Progresiv, proprietatea particulara si-a reluat locul. Numai ca bunurile au revenit rar fostilor proprietari, mai degraba noilor profitori.

Dupa 1989, declinul a continuat. Specula imobiliara a gasit aliati in mentalitati formate, oamenii erau « Lamuriti » inca din 1984 : nimic nu merita pastrat din acest oras, daca castigi ceva.

Au avut exemplu negativ impus de sus in jos : Un « Bine » facut cu de-a sila. In trecere prin oras, Marele Carpaci, Ceausescu, era nemultumit de o « maghernita ». E casa lui Nicolae Iorga, i s-a raspuns. « Daţi-i nişte bani. Si pană luni să nu mai fie. »

http://www.dilemaveche.ro/sectiune/bordeie-obiceie/articol/o-lista-drep-ilor

Chiar si ideile cele mai bine intentionate au evoluat prost. Am avut controverse aprinse cu arhitecti romani de varf. Castigatorul concursului de urbanism Bucuresti 2000, eminentul profesor Meinhardt von Gherkan a trisat, sa poata castiga. A micsorat denivelarea colinei Parlamentului, pe care este Casa Poporului, de la 23m la 9m. Altfel propunerile sale nu ar fi avut sens. Strazile trasate ar fi avut pante de 20%, nu de 7% - si nu mai puteau fi folosite. Erau 17 arhitecti in juriu, 8 romani si 9 straini. Cei 8 arhitecti romani din juriu au plebiscitat aceasta solutie, cea mai scumpa, aproape imposibil de realizat. Nu si-au dat seama ca punerea ei in lucru insemna mai intai modificarea reliefului, pe 140 hectare. Apoi tasarea terenului, macar 20 de ani. Si infine realizarea altor retele de utilitati necesare.

Asa incat la acest concurs s-au cheltuit inutil 10 milioane $. Desigur, nu le venea bine sa recunoasca ca s-au inselat. Numai 3 eminenti arhitecti au fost de acord. Dar o fi bine sa traiesti cu speranta in minciuni ? Ca autostrada suspendata a lui Oprescu, sau alte nazbatii care nu pot imbunatati cu nimic orasul nostru martirizat. Unde cladiri splendide sunt demolate pentru ca au teren mare si locul se preteaza speculei imobiliare.

http://www.ziaruldeinvestigatii.ro/administratie-publica/55-primarie/266-arhitectii-spagilor

Arhitecti bisnitari care nu iubesc orasul proiecteaza cladiri prea mari cu sticla verde, iar autoritatile locale se prefac ca realizeaza infrastructura orasului, promovand ilegal alte proiecte clientelare.

http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/primarul-hotii-si-vardistii-217023-pagina1.html#top_articol

Bucurestii seamana acum mai mult a bazar oriental decât a metropolă occidentală.

http://www.adevarul.ro/opinii_la_zi/Bucurestii-ieri-cazul-Vadim_0_404360122.html