In 1986 proiectam detalii de finisaj la Casa Republicii. Erau n sute de arhitecţi detaşaţi în sediul Electrolux, pe Calea Victoriei. Condiţiile erau grele, iarna am avut si 2°C în birou.
Proiectam cu mănuşi şi căciulă. La prânz se putea lua o masa la cantină cu preţ modest. Mancarea caldă era binevenita. Stăteam des la masă cu George Mărculeţ, soţul Ancăi Petrescu. Casa Poporului are gabarit, cu turnurile de colt, 276x227m si 95m inaltime.
O vedeam pe fereastra spre sud, crescand repede deasupra blocurilor P+10.
Cladirea mamut este alcatuita din 23 de corpuri, zise si tronsoane: de la A1 la A3, de la B1 la B4, de la C1 la C6, de la D1 la D4, de la E1 la E4, F si G. Fiecare corp avea un alt sef de proiect si echipa sa de proiectanti !
Unii dintre ei erau arhitecti mai buni decat A.Petrescu, ca : dr.arh.N.Vladescu, R.Bellea, A.Oprea, P.Svoboda. Doamna nu avea idee ce proiectau ceilalti. Mereu se minuna la sedinte : «Ati vazut cum a iesit zona x? Am fost uimita, nu ma asteptam sa arate asa.»
Conceptul initial apartinea rectorului C.Lazarescu. Nu a fost modificat, ci doar amplificat. Nimeni nu stia exact cum va arata corpul de alaturi. Nu stia stanga ce face dreapta. Coordonare nu exista ! De plan general se ocupa arh.C.Plavita, coleg la Electro-uzin-proiect. Ma chema sa-i spun ce sa faca. El habar n-avea. Dar «gradul bate fonctia».
In 1999, lucrand in PMB, i-am rugat pe membrii Comisiei Tehnice sa isi scrie parerile despre operatia urbana. Ce s-a pierdut, ce s-a castigat. Daca s-a castigat?
Am fost solicitat in 2006 de NGM sa scriu un articol despre Casa Poporului.
Interesata de notorietate, dna Petrescu mi-a dat tot concursul. Era atunci si deputat din partea «Romania Mare». Am mers in repetate randuri prin Casa, cu dansa. Mi-a cerut sa semnez ca ii voi da 100 din fotografiile facute.
Doar are brevet de inventie pe Casa !
Cum, am intrebat, acolo lucrau sute de arhitecti ? «I-am Obligat sa-mi recunoasca drept de inventie», mi-a raspuns triumfatoare. Si mi-a fluturat o hartie in fotocopie. O adresa (199..?) din partea Uniunii AR catre Osim, cu text ambiguu ce putea fi interpretat diferit, semnata St.Lungu. Ultima fraza suna cam asa : «Uniunea nu este interesata de Casa Poporului, nici de ce solicita arh.Anca Petrescu.» - Sa faca ce-o vrea ?
L-am intrebat direct pe arh.Al.Beldiman, presedinte al UAR, la acea data. Nu avea idee de existenta acelei adrese. A reusit AP sa Oblige UAR sa ii «recunoasca dreptul de inventie» ? Pe dl. Arh.St.Lungu nu il mai putem intreba cum si pe ce cale.
Articolul din NGM a folosit doar o mica parte din materialul propus spre publicare. Am reluat legatura cu dl.arh.St.Burcea, fost director tehnic al Intreprinderii Casa Republicii; dansul are acte care confirma prezenta a 680 arhitecti si ingineri la momentul maxim. In 2009 am publicat cartea «Casa Poporului, un sfarsit in marmura». Am inclus in ea si parerile membrilor CT-PMB. Se implineau 20 ani de la caderea Zidului.
http://filme-carti.ro/carti/casa-poporului-un-sfarsit-in-marmura-de-andrei-pandele-3944/
Unele exprimari nu i-au placut d-nei Anca Petrescu. De exemplu :
«Cert este ca ea se ocupa integral de Ceausescu Relations. Iar arhitectura Casei este un amalgam rezultat din proiectele acelor sute de arhitecţi, care au fost puse in lucru respectandu-se intocmai ordinele contradictorii date de soţii Ceauşescu.» (pag.14)
«Amabila» doamna m-a dat in judecata. «I-as fi compromis calitatile de lider si puterea de convingere». Imi cerea n sute de mii euro despagubire ca i-am denigrat «proiectul». Dansa sustinea ca «l-a obligat pe Ceausescu» sa ii accepte toate propunerile.
Am fost in repetate randuri la Politie sa dau cu subsemnatul. Politistii se tineau sa nu plesneasca de ras cand citeau plangerea. «L-a obligat pe Ceausescu»?? Pana la urma am primit NUP. Dupa 1999 nu mai exista delict de opinie, mai ales profesionala.
Cateva zile dupa Nup, d-na A.P. a dat o declaratie, publicata in Adevarul, in care sustinea ca dansa nu este responsabila de cum a iesit Casa Poporului. Au fost mereu alegerile si deciziile Lui. Pe scurt : nu stia, se mira, altii au facut, decis, nu era dansa responsabila. Atunci cu ce drept o fi obtinut dansa brevet OSIM de inventie ???
Si pe Wikipedia apar afirmatii si cifre fara acoperire. Ii este atribuit un rol mult mai important d-nei A.Petrescu decat a avut in fapt. Ca autoritate în domeniu, «Arhitectul-Sef» decide ce fac proiectantii, le indica obiectivele si rezolvarea lor. Nu a fost cazul doamnei AP.
Am mentionat, trama conceptului ii apartinea fostului rector, seful de proiect initial, intre timp decedat. Partiul nu i-a fost modificat, doar a fost extins pe toate directiile. Mai in rol de «arhitect sef» era cuplul Ceausescu. Nu comentam aici ce si cum decideau.
D-na arh.A.Petrescu nu a fost Autorul proiectului Casei, ci doar interlocutorul preferat al cuplului N&E.Ceausescu. Cea care Prezenta ce au facut toti ceilalti, intreaga echipa. Prezenta sa continua alaturi de cuplul prezidential semi-analfabet i-a adus notorietatea.
In rezumat, cum a fost posibil ca arh.A.Petrescu sa obtina brevet pe Casa Poporului ? Desi au existat alte sute de proiectanti - si erau macar 23 proiecte diferite. Un proces de proprietate intelectuala ar evidentia impostura. Dansa s-a pretins unicul autor al cladirii colosale de jumatate de milion de mp desfasurati. Si a obtinut brevetul cu complicitati diverse, prin eludarea evidenta a realitatii. Desi este imoral sa posede drept exclusiv si asupra unor proiecte pe care le-a cunoscut abia dupa punerea in executie.
In cel mai bun caz, familia A.Petrescu - Gh.Marculet poate pastra dreptul de proprietate intelectuala doar pentru module proiectate si coordonate personal. Uniunea are datoria sa faca lumina in aceste tenebre care o compromit. Cele relatate mai sus pot fi verificate prin membrii Uniunii. Zeci de martori le pot confirma.
2016 iulie 23, la ora 22:41:48
Draga Andrei, sunt de acord cu tine ca ne aflam intr-o situatie absurda dar din pacate nu-i singura in lumea in care traim. Eu cred ca dreptul de autor in arhitectura este folosit gresit. Arhitectul este autorul proiectului si proiectul nu poate fi refolosit fara acceptul sau, dar cladirea apartine celui care a suportat costurile realizarii ei si are dreptul sa o modifice dupa nevoile sale cu conditia ca aceasta sa fie facuta tot de un arhitect cu drept de semnatura si cu obligatia obtinerii avizelor legale. Nu putem fi atat de infumurati incat sa ne socotim stapani pe o cladire pe care am proiectat-o noi si nimic sa nu mai miste de acolo altfel decat cu aceptul nostru. Proprietarii de cele mai multe ori ajung sa inteleaga spatiile, proiectate de arhitect pentru ei, abia in clipa in care acestea sunt construite si uneori au tot dreptul sa fie nemultumiti de rezultat. Vor trebui sa traiasca toata viata chinuiti pentru ca "autorul" nu-si da acceptul pentru modificarea nazbatiei sale?
Arhitectura a evoluat prin refolosirea unor detalii pe care le vedem, ne raman in memorie si le folosim atunci cand suntem in situatia de a rezolva o problema asemanatoare. Vom incepe sa mentionam in proiectele noastre cu ghilimele coloana dorica de la templul...., prispa de la casa din...... Este absurd, dar din pacate prea multi dintre noi uita de modestie si se socot inventatori de arhitectura, iar altii nu mai vor sa caute ci prefera sa mearga "la sigur" comandand replici ale unor cladiri cu faima.
Intre aceste doua extreme sta normalitatea pe care lumea de azi in cautarea senzationalului si a spectacolului se pare ca a pierdut-o. Si acestui caz i se acorda atentie tot pentru capacitatea sa de a starni curiozitatea
2016 iulie 24, la ora 12:41:47
Sunt de acord integral si cu punctul al tau de vedere, draga Costica