Au fost anuntate Premiile World Press Photo 2019


16 aprilie 2019

Ca de obicei, sunt premiate cateva fotografii exceptionale.

Dar apar si premii date unor lucrari in domenii la moda, din viata homosexualilor, emigrantilor,etc.
Pentru odata, 2 premii mari au tangente indirecte cu Romania:
Bence Mate are o fotografie impresionanta care a castigat categoria Natura.

Broaste capturate sunt aruncate in apa inca vii, dupa ce li s-au smuls picioarele. Este facuta in Romania, judetul Covasna. Te pomenesti ca Ufo ii arunca broastele…
David Grey a luat premiul 2 la Sport cu “Serviciu in lumina soarelui”.

Naomi Osaka serveste in semifinala contra Simonei Halep la Open Australia.

Postat în Fotografie | Nu sunt comentarii | 35 vizualizari

Imi fac de lucru


26 ianuarie 2019

Afara e polei. Imi fac de lucru in casa. Digitalizez cliseele vechi, pe film. Nu le mai scanez, le reproduc digital cu un obiectiv macro. Sunt avantaje si dezavantaje.
Micro-contrastul este mai redus ca la un slidescanner pro. Dar rezolutia e mai mare. Folosesc D850, are 8.256 pixeli lungime. Se pierde ceva la decupare, rezultatul tot depaseste 8K. Apar probleme de identificare la arhivare, trebuie sa fii meticulos. Iar refotografierea este mult mai rapida si procesarea e mai simpla.
Am inceput cu clisee foarte vechi. Nici nu aveau nevoie de atata rezolutie. Curand am sarit la 1989. Se implinesc 30 ani de la Caderea Zidului si a Comunismului cu propaganda nerusinata. Si a Revolutiei romane din decembrie.
Am si surprize. Reproduc filme facute cu Nikon F2 si F3 MD4. Tot cu Nikon (D850). Rezolutia impresionanta face vizibile detalii nesperate.
Pe sub pancarta cu “Doamna Cornea la palat, cu Dinescu adaugat”,  ora 12h20 din 22 decembrie, pe Dorobanti trec doamne cu pungi marcate tot Nikon ! Reproduc aici cam 1/15 din cliseul intreg.



Inainte de ora 12, la Televiziune era un banner mare. “Sinuciderea tradatorului Milea” se anuntase la Radio pe la ora 11. Vezi cronologia Revolutiei romane

Cat de repede scriu “artistii plastici” ai MAPN. Sau poate de la MI ?

De cate ori fac ordine prin casa, mai gasesc cate un pachetel cu fotografii sau diapozitive.

Postat în Fotografie | Nu sunt comentarii | 280 vizualizari

Nimeni nu s–a nascut invatat


02 ianuarie 2019

Poti progresa in orice directie. Unul alege sa faca exact la fel ca cei care au avut succes. Altul incearca sa faca altceva, complet diferit de ce-au facut ceilalti. Multi adolescenti sunt groupies. Vor sa fie /sa faca la fel ca tot grupul. Dar nu toti.
M-am apucat de curand sa digitalizez filmele vechi, refotografiind negative cu un obiectiv macro, nu prin scanare. A fost mult de lucru si investitia a fost considerabila. Recunosc, am primit un ajutor substantial de la prietenul N.Hanu, mult mai priceput decat mine in mecanica fina. Ii sunt sincer recunoscator.
Sunt avantaje si dezvantaje. Microcontrastul este mai bun la slide scanner. Rezolutia e mai mare la reproducere. Fotografiezi argintul, nu stratul de acetat, procesarea filmului e mai simpla, apar mai putine defecte vizibile. Desi rezolutia e mai mare, fisierele sunt mai mici. Spatiul ocupat scade. Dar mai ales castigi timp. O scanare de buna calitate poate dura minute, cate-odata zeci. Refotografierea dureaza secunde.
Am inceput cu anul 1968.
Am absolvit Arhitectura in 1968. Cu aripa spre Universitate in constructie, sustinerea era programata in septembrie. Vara lucram serios la proiectul de diploma. In mai am fost in excursie in URSS. Am revenit cu Zenit de ocazie si un teleobiectiv Tair 3 f:4,5 300mm - pe atunci o minune a tehnicii sovietice.
La Zenit 3, aparat reflex primitiv, in vizare vezi doar 49% din cliseu, iar teleobiectivul mare poza si oglinda pe film. Asa ca Zenitul l-am vandut imediat.
In mai 1968, la Paris au fost proteste de strada ale studentilor, Noptile Sorbonei, un fel de studenti in Veste Galbene. Ecole Beaux-Arts a trimes in fiecare tara europeana cate 2 studenti mari, sa vada daca pot prelua ceva din sistemul de invatamant.
Ma intalnesc in august cu 2 francezi in Piata Palatului, acum a Revolutiei. Unde este facultatea de Arhitectura, ma intreaba ei. Veniti dupa mine, baieti.
Didier si Gilles au fost deseori alaturi de mine la redactarea proiectului.
Pe 21 august trupele sovietice au invadat Cehoslovacia, inabusind primavara la Praga. Oficial erau trupele Pactului de la Var┼čovia. Iar Romania a refuzat sa participe. Situatia era tensionata, cu divizii de transportoare blindate masate la granita.
Am sustinut cu succes proiectul de diploma. Descatusat, am luat un Praktica, cu vizare mai buna. Am decis sa folosesc exclusiv obiectivul 300mm, greu si incomod. Mai ales punerea la punct era dificila. Inelul de reglat distante avea cursa 700 grade, cam 2 tururi.
Efectul era inedit atunci. Am plecat cu Didier si Gilles pe traseul Bucovina-Maramures. Ei cu Fed-ul meu vechi, eu numai cu 300mm pe Praktica. Cum fotografiezi o biserica cu un 300mm? Fugi cateva sute de metri, inapoi, pana la gardul de sarma ghimpata.
Invatam asa fotografia la modul «repede inainte». Cu fuga inapoi.
Cel mai mult ma interesau fotografii dinamice, sport, cai eleganti, capre negre…
Exista metode de perfectionare folosind o focala unica un an : 35 sau 50mm. Sa vedeti ce greu este cu 300mm. Fara autofocus, fara digital, fara exponometru, fara trepied. Primele 2 nici nu existau pe atunci. La celelalte nu aveam inca acces.

Dar mai si «greseam». Iata o biserica proiectata pe ape, ca Arca lui Noe.

Postat în Blog vechi | Nu sunt comentarii | 330 vizualizari

Apreciere si depreciere


17 decembrie 2018

Costica Acsinte, fotograful din Slobozia, era practic necunoscut in Romania, in timpul vietii sale.
Aurel Mihailopol (1928-1982) era considerat printre cei mai talenta╚Ťi fotografi din anii regimului socialist.

Student in 1964, am vazut expozitia lui cu fotografii inspirate si il apreciam drept unul dintre zeii fotografiei. Mi-a mai trecut.
De la expozitia 333, in sala Dalles, a mizat exagerat pe calitatea tehnica (cine mai avea in 1973 Hasselblad cu 3 obiective) si pe titluri pompoase. Ii placea succesul, de buna seama, si facea orice fel de fotografie. Ce isi doreau romanii in acea vreme ? Poze color, poze de studio, cu figuranti interesanti, actori. Exact asta facea el. In Romania inchisa a anilor 1980 era adulat de admiratori ca om orchestra. Dupa ani la revista Cinema era tentat sa regizeze orice. Avea si talent, desigur, fiica lui este un regizor reputat. Totusi regia dauneaza in buna masura credibilitatii.
In imprejurari nefericite, Mihailopol s-a prapadit in 1982. Avea numai 54 ani. Si sotia i s-a comportat pueril, ascunzandu-i opera. Cele mai bune imagini i s-au devalorizat prin lipsa de expunere. Ochii care nu se vad se uita…
Mai grav, cea mai de succes serie a lui Mihailopol era un remake dupa o fotografie de succes a vremii, candidata la premiul Pullitzer, la care noi nu aveam atunci acces. Ma refer la seria cu stiucile infipte oblic in nisip, la Portita. Nu gasesc acum fotografia lui Thomas Abercrombie cu caine si pesti (cod) inghetati, infipti in zapada, cu loc 2 la Premiul Pullizer prin anii 1958-60. Doar una din serie.


Daca ar fi scoase la iveala, lucrarile sale, necunoscute in alte tari, s-ar raporta la potopul fotografic actual. Revolutia digitala a schimbat datele. Chiar fotografii pe film lat au calitate tehnica modesta fata de rezolutia enorma a digitalelor ultra-moderne. Titlurile pompoase care derutau cenzura sunt acum desuete si contra-productive.
Cu mare regret, as risca un pronostic tragic. Nu stiu daca mai exista negativele lui ? Daca nu, Mihailopol va ramane o legenda fara consistenta in istoria fotografiei, oricat a fost el de talentat. A facut prea multe compromisuri. Exceptionale pentru Bucurestiul anilor 1970, fotografiile lui pastrate sunt cel mult medii, pe standardele actuale. Iar preocuparile lui prea dispersate vor indeparta orice curator vestic.

In timp ce Costica Acsinte, atunci necunoscut la nivel national, este apreciat peste tot ; a facut o fotografie vie, autentica, vizibil deosebita de orice altceva. Pana se va descoperi un altul mai interesant, din Sighetul Marmatiei sau cine stie de unde.
Cu previziuni nefericite pe opera idolului tineretii mele, nu pot sa nu pun intrebarea : Nu cumva o culpa mare ii revine pseudo-fotografiei, promovata in acea vreme, asa-zisa “artistica” ? Care avea «stacheta inaltata» cat genunchiul broastei, sa ii fie accesibila si activistului PCR. Desi dovedita nociva, la noi aceasta fotografie parazita numara si acum multi discipoli. Un fel de Foto-"Votanti PSD"…

Prietenul Dusa Ozolin, din Iasi, scria de curand: “Am cunoscut fotografi enormi, despre care ast─âzi nu se mai ╚Ötie nimic. Ii amintesc : N.D.Gelep si V.Boldar din Craiova; Gh.L─âz─âroiu din Sibiu; D.Friedmann din Ploie╚Öti; Martin Cop─âceanu - Timi╚Öoara; Marx Joszef - Tg.Mure╚Ö; E.Iarovici, Gh.Rizeanu, Napoleon Frandin, S.Com─ânescu din Bucure╚Öti, Iuliu Albini - Cluj-Napoca... ╚Öi altii.”
Daca Marx Joszef si Victor Boldar au fost exceptionali fotografi, adevarati artisti in pofida conditiilor precare in care au lucrat, despre ceilalti putem spune ca au avut mai mari merite in miscarea fotografica, decat cu opera proprie, la unii inexistenta.
 

Postat în Actualitate Ro | Nu sunt comentarii | 401 vizualizari

Costica Acsinte, fotograf din Slobozia


16 decembrie 2018

Pe bd.Dacia nr.12, au fost expuse cateva zile lucrari de-ale lui Acsinte. Cele care au implinit 100 ani in anul Centenarului.
Fotografiile lui lasa atat personajele cat si grupurile in ipostaze neasteptate, alese chiar de ei, intr-o maniera desueta poate, dar autentica. Alt merit al fotografului din Slobozia este ca le-a facut fotografii si celor care nu isi permiteau, fie ei oameni sarmani sau detinuti politici. Lucra pe placi de sticla pe care depunea chiar el emulsia, din economie. Expunerile erau de cca 1/2 secunde, cu o redare total diferita de ce vedem acum. Promovata de C.M.Popescu, opera deosebita a lui Costica Acsinte este din ce in ce mai cunoscuta in intreaga lume.

Nu mi s-a parut inspirata prezentarea de la The Institute (bd.Dacia nr.12).
In timpul primului Razboi mondial, Ct.Acsinte s-a inrolat voluntar ca fotograf militar. Nu primise brevetul de pilot.
In salile principale erau expuse cam 50 mariri 30x40. Toate erau poze de legitimatii militare 1917, 1918, aproape fara interes, pe cand Acsinte avea 21 ani. Doar daca urmareai prezentarile video, unde erau citite notitele fotografului, realizai cat de implicat era acesta in drama romanilor din acei ani.
Slab instruiti si prost echipati, zeci de mii de tineri si-au pierdut inutil viata, lasandu-si familiile fara sprijin.
Macar 2 fotografii deosebite, printate mai mari, ar fi amplificat efectul asupra privitorilor.

Mai multe fotografii ale lui Acsinte (1897-1984) puteti gasi pe contul sau Flickr.

Postat în Noi | Nu sunt comentarii | 523 vizualizari

Am ramas cu orasul Mutilat


03 septembrie 2018

De 2 ori era sa abandonez aceasta carte. Multi se indoiau ca ar fi cititori interesati de subiect. Nu am obtinut dovezi si mai convingatoare din arhivele suspect disparute. Pana la urma am trecut peste toate. Ma bucur ca am dus cartea la bun sfarsit. Era de datoria mea.

Daca noi nu eram in stare sa facem ceva convingator, nici altii nu cred ca ar fi reusit. Le sunt recunoscator prietenilor care m-au ajutat cu imagini. Pentru 586 ha din Bucuresti, oricate fotografii ai avea la dispozitie, tot nu sunt destule.

Am primit ajutor si de unde nu asteptam. Dl.arh.Ct.Jugurica, fost director Proiect Bucuresti, mi-a recomandat cartea dansului “Bucuresti cutremurat 1977-89”, debordand de Indicatiile Pretioase ale marelui Carm/paci. Dar si ale consoartei sale.

Stii ce zice Tovarasa ?”

“In ce prive╚Öte solu╚Ťiile urbanistice care duc la demol─âri provocând nemul╚Ťumirea popula╚Ťiei, proiectan╚Ťii ╚Öi arhitec╚Ťii sunt marii vinova╚Ťi. Au facut solu╚Ťii proaste, negândite, du╚Öm─ânoase. To’ar─â╚Öul Ceau╚Öescu a intervenit pentru a salva ce se mai putea salva.

Acei din vina c─ârora se demoleaza vor fi tra╚Öi la r─âspundere !”

Din pacate, bibliografia data de mine nu apare in carte. Greseli se fac si la Humanitas…

M-am harait cu redactorul, desi foarte priceput. Favorizand lectura facila, aveti tendinta neta de a elimina informatia importanta, i-am spus. Asa diminuati si efectul dorit.


Lansarea oficiala a cartii va avea loc marti 25 septembrie, ora19, la Libraria Humanitas de langa Ci┼čmigiu, bulevard Regina Elisabeta nr.38.

Postat în Personal | 1 comentariu | 749 vizualizari

Totul e bine cand se termina cu bine.


14 august 2018

In ultimele luni, principala mea activitate s-a axat pe incheierea materialelor celor 2 carti, complet diferite, care sper ca vor apare in acest an.

Cartea cu fotografii la biserica Icoanei a fost predata la editura “Cuvantul Vietii” o zi inaintea celei pentru Humanitas. Nu au inceput inca lucrul la ea. Dar vor trece lunile de concediu…

Realizata la editura Humanitas, cartea despre Bucuresti va fi gata in luna septembrie. Diferenta profesionala dintre cele 2 edituri este considerabila. Ieri am fost la tipografie ca sa vad primele coli ale copertei.


Mult a fost, putin a ramas.

Postat în Noi | 2 comentarii | 748 vizualizari

Nefacutele mele


26 martie 2018

Unii zic ca cea mai bună fotografie ar fi fost aceea pe care nu ai reușit s-o faci.
Ce ti-a r─âmas de la fotografia pe care ╚Ťi-o doreai, dar nu o ai. Ai ezitat sau ai ratat-o, din varii cauze. Ce te-a determinat s─â nu o faci? Oare ce ai fi f─âcut cu ea? Care e povestea ei? Ce-ar fi sa adunam aceste povesti ?
Este o idee simpatica a lui Lucian Muntean, careia i-am dat curs.

Ani de zile am facut liste cu ocaziile de poze ratate din motive diverse.
Din liste amintesc cateva : 4 barbati cara pungi enorme de plastic aburite, cu manechine de mucava imbracate, printr-o raza de soare, spre Romarta. Asa aburite, miscand in pungi, pareau ca vii. Nu aveam aparat la mine, caram niste dosare cu planuri de la Proiect Bucuresti. Cu tehnica actuala, poate o filmare 4k era mai eficace.
La Universiada 1981, un militian proba un costum de baie roz, stramt, peste uniforma, tinand in mana AKM 47. Mi se terminase filmul, eram necajit ca nu mai aveam altul. Dar asa ceva s-ar putea regiza usor.
In decembrie 1988, plecam de la serviciu spre casa. Era aproape intuneric, la ora 17. Lumina de amurg dadea un efect dramatic. Ningea cu fulgi mari. Pe jos era aproape alb, pietrele de caldaram inca se ghiceau.
Din Batiste, pe Arghezi, langa ambasada SUA, transversal pe strada, pe jos era un dispozitiv din otel, cu cuie mari pentru spart cauciucuri. Era o liniste amenintatoare. 3 militieni ma priveau atent, cu ochii pe mine.

Alaturi vindeau hartie ingienica. Iese un batranel cu 2 banduliere incrucisate, albe peste paltonul negru, model Pancho Villa. Cu Leica, care aproape nu face zgomot, poate indrazneam. De gat avem Nikon F3 cu motor. In linistea serii ar fi rasunat sunetele metalice sacadate. Puteam avea mari neplaceri. Era si o expunere fara sperante: 3,5 (diafragma maxima) cu 1/4s. M-am gandit sa incerc cu 1/8, dar am renuntat. Nu am declansat.

Imi mai amintesc ceva deosebit. In august 1966, am condus tarziu o fata frumoasa. Traversam Piata Victoriei in drum spre casa. Cand am depasit cladirea Guvernului am vazut o imagine de neuitat.
Era incendiu la depoul de tramvaie Victoria, din str.Mexic. Dupa miezul noptii, din depou ieseau in sir indian tramvaiele. Toate aveau fundul vagonului din spate in flacari. Macar 20 de garnituri mergeau distantate pe Iancu de Hunedoara, in procesiune catre Obor. Vagoanele din spate ardeau cu flacari enorme, cel putin de 15m, cam cat 2 vagoane lungime. O boare usoara de vant facea palalalile sa fluture.
Era un spectacol de necrezut, ca intr-un film mare. Mai impresionant decat incendiul din «Pe Aripile Vantului».
Iar «reconstituirea evenimentului» ar fi complicata. Si destul de costisitoare.
Sa mor de necaz ca nu aveam aparatul la mine.
Desi nu cred ca ar fi iesit mare lucru pe film a-n/Iso 50 –cam 4 secunde din mana- dupa ora 24. Am fost acolo, ca sa revad locul.

Aliniamentul bulevardului este acum tot la acelasi nivel. Un punct de vedere la un balcon, vis-a vis de Guvern, ar fi mai favorabil.
Dar atunci, in 1966, linia avea denivelare vizibila ; cobora inainte de Perla, apoi urca din nou catre Dinamo.
Amintiri de mult uitate…

Postat în Personal | 1 comentariu | 1129 vizualizari

D850 impresii personale


27 februarie 2018

Am cumparat primul Dslr in 2006. In 2012 l-am schimbat cu D800. Chiar dupa 6 ani, acesta e depasit putin doar la auto-focus. Daca 800E si 810 erau fost “variatiuni pe o tema data”, noul model are multe noutati. Senzor Nikon BL mai sensibil in lumini limita, alta cadenta, nu 4-5, ci 7-9 imagini/s cu bateria suplimentara din MB-D18. Ecranul orientabil permite touch-screen cu selectie locala. D850 si D800 au dimensiuni similare. Modelul nou este mai putin inalt si cu 9% mai usor. Cresterea rezolutiei, 12% linear (36 la 45 Mpix) e nesemnificativa. Dar imaginea inregistrata are o claritate iesita din comun si micro-contrast de top. Aparut la aniversarea Nikon de 100 ani, noul model e gandit ca punte peste golul dintre D5 si D810. Dar aparatul “depaseste asteptarile” in rezolutie, viteza, sensibilitate si precizie.

Noul model, criticat DUR de “unii specialisti”, nu mai are memorie CF, nici fulger incorporat. Memoria Xqd permite viteze incredibile de scriere. Japonezii au scos intentionat flashul din D850. Fara fulger, are loc o pentaprisma mai mare. Vizarea optica D850, mare si clara, este cea mai buna dintre Dslr. Au obtinut un autofocus rapid si mai precis, aproape de D5. Viteza AF este apreciata in procentajul mare de imagini perfect clare in rafala cu subiecte mobile, pe obiective “exotice” de la 70-200 f: 2,8 in sus. Precizia ei se constata la obiective mecanice. Precizia telemetrului electronic D850 este aprox. triplata fata de Dslr 2009.
http://www.ap-arte.ro/ro/blog/blog-vechi/articol/concluzii-finale-obiective-mf-raport-calitate-pret/165/6568.html

Pus in valoare de vizarea buna din D850, mai vechiul 35mm f: 1,4 Ais redevine excelent.

 In Exif scrie 1/100 cu f: 1,4, Iso 500, dedesubt un colt de colac la 100%, cu bomboane la scara 1: 1, echivalent format 2m.

Surpriza, cu obiective mecanice imaginile la diafragma deschisa erau mai clare decat cele cu obiective AF.

Rezolutia mare impune calibrarea obiectivelor. Asta, dar si altele, nu apar in manualul uzual. Professional technical guide poate fi descarcat separat de la adresa:

http://download.nikonimglib.com/archive3/O1LUC00Ehgk603S4Vcm47v4V3J84/D850_TG_Tips_(En)02.pdf

Dupa calibrare, obtinem un procent vizibil marit de imagini perfect clare, pentru acea distanta.
Am avut lungi discutii la edituri si am manuit aparatul prea putin in cele 6 zile. 3 manuale insumau spre mia de pagini. Le-am frunzarit sumar. 2 zile a plouat torential.
Pe ploaie se scot teleobiective mari. Cu cat distanta pana la subiect e mai mare, reflexele pe ud sunt mai lungi. Cu vizarea buna, bãtrânul MTO sovietic cu oglinzi 500mm f: 8 functioneaza perfect chiar si in amurg.

Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga in traista. Pe strada cu sens unic, in ploaia torentiala. a aparut un biciclist Cum strada nu e neteda, mergea pe mijloc, urmat de 4 masini mici, in pozitii decalate, ca aripile de trei sferturi la rugby. Erau macar 4 faruri roscate reflectate pe asfaltul ud. Pe fondul lor biciclistul aparea in silueta, cu un traseu usor sinuos. Urma sa traverseze zona clara, de vre-o 12-14m. Un dracusor mi-a sucit mintile. “Ce grozav ar fi un film cu incetinitorul”. Filmarea era setata pe 1920x1080 /90 im /secunda. Am deschis Live-view si am pornit filmarea. Ce vedeam pe LCD arata incredibil. Bietul era ciuciulete. Desi intunecat, ud-tot sclipea, proiectat pe reflexele farurilor. A trecut. Mi-am strans catrafusele.
De-abia asteptam sa vad rezultatul. Cand colo, pe card nici-o urma de film. Fara sa citesc manualul, fara ochelari de citit in ploaie, n-am selectat Movie din parghia Live-view.
Halal fotograf batran, mi-a ramas imaginea doar pe retina.
Verdictul : Un aparat robust, rapid si polivalent, ultra-recomandabil pentru fotografii de o exceptionala calitate tehnica, mai ales pentru cele printate pe formate mari si foarte mari. Pentru fotografi de Wildlife, un aparat de vis care imbina rezolutia cu viteza si precizia.
Punct mai slab: AF dezamagitor in Live-view, prea incet fata de unele aparate mirrorless. Oricum, in cativa ani, D850 va fi si el puternic devalorizat de noile modele, aparute ulterior.

Postat în Fotografie | 2 comentarii | 1053 vizualizari

Cu sperante in 2018


24 ianuarie 2018

Cu putin noroc si cu ajutorul lui Dumnezeu, probabil ca in anul 2018 imi vor apare 2 carti. In fiecare dintre ele vor fi mai mult de 100 de fotografii pe care nu le-am mai publicat. Deocamdata stiu sigur doar ce am propus: numele cartii si imaginea pentru coperta 1. Cam asa ceva:

si, mai nou

Postat în Personal | 1 comentariu | 1174 vizualizari


« Posturi mai vechi
Blogroll
   » Dan Dinescu
   » Cosmin Bumbutz
   » estost
   » Mihai Moiceanu
   » Dragos Lumpan
   » Dan Vartanian
   » Bucurestiul meu drag


Nikon

Pagini
   » Biografie
   » Contact

Categorii
   » Lumea
   » Actualitate Ro
   » Personal
   » Noi
   » Fotografie
   » Blog vechi
   » Performanta

Arhiva
   ╗ aprilie 2019  (1)
   ╗ martie 2019  (0)
   ╗ februarie 2019  (0)
   ╗ ianuarie 2019  (2)
   ╗ decembrie 2018  (2)
   ╗ noiembrie 2018  (0)
   » toata arhiva

rss