Istorie antica cu filme alb negru


10 februarie 2020

In anii 1975, filmele din comert aveau 50 Iso. Orwo tocmai scosese NP 27, 400 Iso.
Pe cai oculte am gasit si filme de 1.600 Iso. Pentru Baietii cu ochi albastri, lor nu li se refuza nimic, erau aduse filme Kodak Rekording 2475, “sa inregistreze infractiuni”. Sensibile la expunere si developare, nu suportau lumini de blitz, folosite de trogloditi. Gresit developate, cliseele acestor filme exhibau granulatii insuportabile. Asa ca unii tovarasi le vindeau pe ascuns, 3 filme = 100lei. Cand un film Orwo era 21,50.
Un meserias exceptional mi-a confectionat piese dificile. Lucra la Interne. M-a sunat odata : cineva are filme foarte sensibile, aduse in circuit inchis. Vrea sa dea cateva, mi-a spus. Cred ca am luat 6. Cu latitudine de expunere mare, filmele permiteau rezultate interesante la imagini fara sperante. Cu diafragma deschisa si obiective bune, fotografia de seara devenea accesibila. Uneori si noaptea. Curios sa vad ce redare au, le-am folosit imediat, chiar si pe subiecte nepotrivite, la peisaje. Oricum, rezultatele atrageau imediat atentia. Mai ales prin structura vizibila.

4 poze fara pretentii: 1. la masa de pranz, 2. Se DADEA leafa, altfel decat acum. 3. Intr-un tren de noapte, spre litoral. 4. Un tip expresiv, Cik Damadian era un desenator exceptional..



Aproape banale, dar imposibil de facut cu 60 Iso.

Postat în Fotografie | 1 comentariu | 73 vizualizari

La sfarsit de an 2019


30 decembrie 2019

Daca ar fi sa contabilizez realizarile din acest an, luna decembrie ar straluci, cum am mai scris. Practic, dupa 12 luni de incercari in van de a obtine fonduri si spatii, am cedat solicitarilor sotiei. Am plecat in vacanta, lasand toate sperantele in voia Domnului. Dar si in grija prietenilor impresionati de calitatea materialelor. Si ce sa vezi, in lipsa mea, ca la un meci al Simonei Halep, “miracolele” au venit cascada, expozitia mare este expusa vederii chiar in piata Revolutiei.

Iata un releveu cu gardul Muzeului, incepand de la intrarea principala, spre biserica Cretulescu :

In total sunt 56-60 de mariri (panorama drept 1 sau 5), montate pe aluminiu si plastificate, sa reziste afara la intemperii.




Aici apar toate fotografiile expuse, documentare si ca informare pentru prieteni de departe.

Cele 18 panouri de gard au pe ele intre 1 si 4 imagini, cam aglomerate in fata afisului mare, vertical, dar sunt foarte multumit si asa.

Multa lume se cauta, se regaseste sau recunoaste pe cineva in fotografiile cu rezolutie impresionanta. Va invit sa le vedeti cat mai sunt expuse.

Postat în Personal | Nu sunt comentarii | 575 vizualizari

Nu aduce anul cat vine in decembrie


21 decembrie 2019
De un an, am propus expunerea unor fotografii cu Revolutia 1989, ca un omagiu adus demonstrantilor anonimi. Mi s-a raspuns sec : “Subiectul nu mai intereseaza pe nimeni.” Am perfectat o mica expozitie la Arhitectura, cu mariri pe care le aveam acasa.
A inceput decembrie si tovarasii cu munci de raspundere au aflat ca se implinesc 30 de ani. Intr-o singura saptamana, m-am trezit cu numeroase solicitari. Si altii au primit. Prietenul meu, Nic Hanu are o expozitie deosebita, 84 lucrari la Biblioteca Academiei. Sorin Lupsa are 30 de fotografii pe gardul Muzeului Sutu. Particip si eu la cateva expuneri :
Doua la Timisoara: la viitorul Muzeu al Revolutiei Anticomuniste, alaturi de C. Brad, D.Kerpenisan si altii.


Alta discreta si eleganta la Isho Art Encounters, cu vintage genuine prints din colectia OS. Revenit la Bucuresti, am redus expozitia de la Arhitectura, privita cu indiferenta de administratie. Ceva oferit fara a cere nimic, este apreciat ca fara valoare.
Dar romanii au marele talent de a lasa totul pe ultima zi. De ieri, pe gardul Muzeului National de Arta al Romaniei din piata Revolutiei. am 62 printuri pe aluminiu /100mp. 140 de fotografii vor putea fi vazute pe plasme mari la intrarea in Muzeu. Toate fotografiile imi apartin.

Iar maine, duminica 22, la ora 15, va avea loc vernisajul in holul intrarii Muzeului National de Arta.

Multumiri d-lor Cornel Brad, un tanar prieten de nadejde, A.Ciocazanu, Igloo Buc. si S.Predescu Cultura Timisoara, care au crezut in acest proiect si s-au luptat pentru promovarea lui, desi aparent nu avea sanse.
Am 2 mariri si in pasajul subteran de la Universitate.


Postat în Actualitate Ro | 5 comentarii | 385 vizualizari

Fete rele


10 octombrie 2019

Ieri am fost la Salonul de Proiecte, pe Brezoianu. Erau expuse cateva seturi de fotografii din colectia regretatului Mihai Oroveanu, selectate de dl.Mircea Nicolae. Atrageau atentia portrete din anii 1950 ale “doamnelor” Ana si Elena. Dar nu Ana lui Manole, ci a lui Pauker - si Elena lui Ceashka.


Printre alte “vechituri”, am recunoscut si propriile mele probe, setul de imagini pentru expozitia din aprilie 1989, cu “Echipa Steaua din nou in Finala Cupei Campionilor Europeni”, majoritatea facute la semifinala Steaua - Galatasaray Istambul : 4-0.
Cele 40 fotografii 12x18, predate Clubului Steaua pentru aprobarea folosirii salilor de expunere CCA, pe bd.6 Martie, acum Elisabeta, au ajuns la Mihai. Mai bine asa.
Am mai scris despre acel eveniment sportiv.
La plecare, am facut si o reverenta fostului local AAF.


Daca am amintit de obiective care apasa greu pe cantar, azi a fost anuntat obiectivul Nikkor S Z Noct 58mm f: 0,95, cu specificatii : 17 lentile in 10 grupuri, 163 lungime x 102 diametru, 2kg... Da, mai greu decat 70-200 f:2,8 VR ! Conceput ca un obiect de prestigiu, posibil de calitate excelenta si la f: 1, noul obiectiv va fi probabil folosit mai ales la super fotografii de moda, nunta sau portrete de VIP. Costa doar 8500-9000 Euro.

Postat în Fotografie | Nu sunt comentarii | 360 vizualizari

Inculti, uniti–va incompetenta


12 august 2019

Intalnirea banilor cu ignoranta asigura coruptia;
Libertatea si ignoranta conduc catre haos;
Puterea si ignoranta consolideaza tirania;
Din religie, incultii retin intoleranta si terorismul;
Saracia si ignoranta garanteaza delicventa.
La Caracal, cele doua ajung si la crima.
Impreuna acestea intruchipeaza RAIUL, in versiunea PSD.

Ignoranta este la baza tuturor relelor.
Educatia ramane singura cale de scapare.

Postat în Actualitate Ro | 2 comentarii | 684 vizualizari

Invitatii si impresii


17 iulie 2019

Suntem invitati mai des decat ni se intampla inainte. Jumatate din colegii de la Sfantu’ Sava au plecat care incotro. Dintre colegii de facultate, multi s-au mutat pe alte meridiane. Nu mai stiam nimic de ei. Ne-am regasit prin internet si ne revedem cu placere. Dar apar si alte oportunitati.

Invitati la Ambasada Frantei, am “petrecut” 40 de minute, sa verifice acte, invitatii si piese metalice din dotare. Mesele cu bunatati din gradina ambasadei au fost luate cu asalt de invitati agresivi. Avizat de confruntari nocturne, gen gramada de rugby, mi-am luat numai micul fish-eye, potrivit la inghesuiala.

Cununia nepoatei sotiei a avut loc la Snagov. In parcare, Toyota Avensis era umilita intre bolizi : Mercedes Brabus, Aston Martin si Porsche Cayman.

Cei mai in varsta aleg conversatia si, in cazul meu, ocaziile de fotografie. Tinerii prefera muzica la nivel asurzitor. Pe ringul de dans, cuplurile zdupaiau in semi-obscuritate.


Oricum, imagini expresive sunt mai greu de facut decat poze conventionale. 

Fotografia poate fi si un mic sport extrem. Iti permite sa iei in posesie marturii despre prezentul, grabit sa se indeparteze de noi, in trecut. 

Postat în Personal | Nu sunt comentarii | 482 vizualizari

primul exponometru


28 mai 2019

In ianuarie 1969 era programat un meci de fotbal Anglia-Romania, pe Wembley. Absolvisem facultatea in octombrie. Medic reputat, tata a facut cerere de pasaport pentru el si pentru mine, “Sa mergem la meci”. Meciul s-a jucat pe 15 ianuarie (1-1).
La inceput de martie am primit raspuns de la Pasapoarte: “Vi s-a aprobat sa mergeti la meci”. Romania nu era in incetare de plati (faliment recunoscut al tarii) in 1969. Asa ca tata s-a dus si a cumparat bilete de tren Bucuresti-Londra si retur, la vagon de dormit. Desi el era candidat expert OMS, nu aveam aproape nici-un ban. Noaptea mergeam cu trenul, ajungeam undeva, lasam bagajele la gara si vedeam orasul. Sau dormeam la rude si prieteni. La Viena la dr.Bittenauer, coleg cu tata, la Dusseldorf la familia Mossner, colega de liceu a mamei. La Paris la vara mamei. Cu 2 rude mari de salam de sibiu, cheltuiam bani doar pe transportul in comun. Asa ca mergeam mult pe jos! Dl.Mossner, vazand pasiunea mea pentru fotografie, mi-a platit 72 DM pe un exponometru Zeiss Ikophot T, cel mai precis in acel moment.

Cu diode CdS, avea sensibilitatea mult mai mare decat cele cu seleniu, era precis si in lumina slaba. In plus nu era atat de vulnerabil la lovituri. Mihailopol visa sa faca un album cu Bucurestiul noaptea. Cu noul instrument, am masurat iluminatul public din centrul Bucurestiului. In 1969, la noi era mai bezna (de 25-32 ori) decat la Dusseldorf, Londra sau Paris. Visele color aveau slabe sperante de reusita, de altfel, maestrul era constient de asta. A solicitat sa i se puna la dispozitie un auto-camion depanare retele electrice cu elevator, pe care sa isi monteze trepiedul. A facut, spunea el, si incercari cu rezultate obscure. Dotat cu noul instrument de masura, si eu am facut incercari, tot cam nefericite.
Cea mai luminoasa reclama in Bucuresti era atunci la agentia Sabena, pe Magheru. Chiar alaturi era micutul magazin Arfo, pe care fotografii cu vechime s-il amintesc.

Din pacate, dupa cativa ani a cedat axul central din plastic rosu al exponometrului. Fara sperante de a-l inlocui, sau repara, a trebuit sa renunt la el.

Postat în Fotografie | 1 comentariu | 616 vizualizari

Gorizont ca Widelux


27 mai 2019

In “epoca de aur”, cei ce practicau fotografia intampinau nenumarate dificultati. Nu gaseau nimic din ce ar fi dorit. Comertul socialist se baza pe schimburi barter. “Iti dau branza, imi dai panza.” Filme sau aparate nu apareau prin magazinele noastre. Vre-un aparat japonez, chiar modest? Never, ever.
Rarisim apareau filme Orwo, aparate Zorki sau Praktica, supremul “lux”.
Calitatea modesta a filmelor si hartiei Arfo, cu argint insuficient, ii determina pe acei cu dare de mana sa foloseasca formatul mediu. Nu am avut niciodata asa ceva. Pana prin 2010, nu am avut un obiectiv mai larg de 28mm.
Uneori mai imprumutam scule de la cunoscuti.
Secretarul General al AAF, dl.Sylviu Comanescu avea multe aparate. Rar le dadea cu imprumut. Odata, i-am facut un serviciu. Mi-a dat sa probez un aparat Gorizont. “Fi atent, a zis, il folosesti doar cu soarele in spate. Altfel, apar reflexe insuportabile.”


Gorizont, aparat panoramic construit dupa modelul Widelux, avea un obiectiv 28mm in interiorul unui cilindru orizontal, care se rotea in timpul expunerii. Facea negative de 58mm lungime pe film 35mm. Un maner incomod scotea degetele din fotografie.
Inginerul sovietic a cromat camera obscura si fereastra negativului, ca sa “rupa inima targului”. Cu reflexe “optimizate”, cliseele erau ca voalate. Am pilit cu grija fereastra curba, apoi am vopsit-o cu negru mat Zeiss, de la IOR.
Cand i-am inapoiat aparatul, l- am rugat sa il incerce in contralumina. “Ce i-ai facut, parca ar fi un alt aparat” s-a mirat Comanescu. Prieteni ma rugau sa cer eu cutare aparat, ca sa fotografieze ei. “Cere-l tu. Ca tie ti-l da.“
Sa revenim la Gorizont, in aparat de marit 24x36 nu poti mari cliseul integral. Slide-scannerul meu scaneaza doar 24x36m. Reproducerea cu Dslr permite montarea a 2 imagini, stanga si dreapta. De-abia acum pot arata acele imagini panoramice.



Altel, pe vremea filmului, existau superaparate panoramice cu cliseu 6x18cm, Fuji GX si Linhoff Technorama, un Rolls-Royce al panoramei.

Postat în Noi | Nu sunt comentarii | 548 vizualizari

Pescarelul albastru


22 mai 2019

M-am intanit cu King fisher, pescarelul albastru, pe canalul de langa Sulina. Sa va arat fotografiile facute.




Am avut privilegiul sa le inregistrez fara a le deranja. Cu o ora inainte de apus, soarele era jos, lumina era scazuta. Foloseam 300m si converter 1,4 pe Olymous 4/3’’, echivalent cu o focala de 840mm f : 5,6 pe format film, subiectul este apropiat de 17 ori fata de obiectivul normal.



La pasari mici se recomanda sa folosesti timpi de ordinul 1/ 2.000s. Cu sensibilitatea la 800 Iso, aveam expuneri intre 1/ 125 si 1/ 200, iar obturatorul in rafala era la 11 imagini /secunda. Ma asteptam ca fotografiile sa fie putin miscate ; speram sa obtin clisee folosibile. Am avut o surpriza foarte placuta : stabilizarea optica functiona impecabil, compensand cu succes 4-5 trepte de expunere. Mai mult de 10 imagini cu pescarelul sunt perfect clare. Am stat acolo cca 30 minute. In acest timp am facut 60 declansari cu pasaruicile policrome. O treime le-am sters acasa. Sistemul autofocus poate fi usor pacalit de frunze mai luminate sau contraste, in fata pasarii, sau laterale fata de subiect.



    Mica vacanta s-a incheiat cu bine. Am schimbat experiente cu un prieten vechi.
Cel mai neprietenos la Olympus este menu-ul, stufos si neintuitiv. Cel mai bun prieten este «trial and error» : incerci si asa si asa, sa vezi ce ti se potriveste cel mai bine. In rezumat, putem considera aparatele mirorless ca (aproape) perfecte atunci cand subiectul si fotograful stau pe loc. In caz ca subiectul are miscari rapide si neprevizibile, sistemul AF este net mai performant la un Dslr de varf, ca D5 sau 1DX Mk2.
In situatiile cele mai dificile, numarul de fotografii impecabile practic se dubleaza cu acestea.  Materialul a fost ales si de NGM Romania.

Postat în Personal | Nu sunt comentarii | 606 vizualizari

5 zile la Sulina


19 mai 2019

Instigat de un prieten, am fost 5 zile la Sulina. Cea mai estica asezare din Romania, orasul Companiei Europene a Dunarii a fost primul oras iluminat electric din tara. La o pensiune decenta am mancat la toate mesele peste. Iesind pe balcon, am fost surprins : iluminatul era ca la Amsterdam, in celebrul district rosu. Rosu, de buna seama, dupa cum se vede.

Toata viata am umblat cu aparat de fotografiat la mine. In vacante iau Olympus ; greutatea obiectivelor e pe sfert. Pentru ca mergeam in Delta, am imprumutat un teleobiectiv 300mm f : 4. La inceput de mai era frig, a plouat 2 zile. Nu era un moment favorabil. Vantul batea in rafale, calatoriile cu barca se limitau la canale. Intinderile mari de apa erau de evitat. In ultima zi, am facut o plimbare pe canale cu prietenul Edy, condusi de un localnic specializat in reperarea pasarilor. Am vazut putine si eram dezamagiti.

Totusi norocul ne-a suras.
Barca inainta pe un canal fara nici-o atractie, cand Edy a recunoscut chemarea pescarelului albastru, King fisher - in engleza sau Martin pecheur - in franceza. Privind prin aparatele cu focale lungi, am avut norocul sa descoperim si gaura din malul de lut care adapostea cuibul.
In precedentele 5 intalniri cu kingfisher nu am reusit poze decente. Pasarile au zburat inainte sa le vad prin vizare. Pasarile sperioase nu se vedeau nicaieri. Ne-am hotarat sa riscam.
Am bagat barca intre trestii pe canal, vizavi de cuibul aproape invizibil intre doua salcii plangatoare. In 10 minute, cele 2 pasaruici albastre cu portocaliu si-au facut aparitia.
    Pasarile micute de-abia se zareau printre crengile cu frunze proaspete.


Camuflati partial la 13m, noi nu faceam nici-o miscare. Pasarile erau circumspecte, se mutau de pe un copac pe altul. Prima, femela probabil, se ascundea in frunzis. Barbatelul indraznet lua pozitii mai avansate. Sarea de colo-colo, pleca val-vartej in zbor in lungul canalului, cand la stanga, cand la dreapta. Avea cateva locuri de unde observa pestisorii. Ii prinde cu dibacie, plonjand in apa fara ezitare, cu capul inainte, ca un saritor de la trambulina.

Postat în Personal | Nu sunt comentarii | 607 vizualizari


« Posturi mai vechi
Blogroll
   » Dan Dinescu
   » Cosmin Bumbutz
   » estost
   » Mihai Moiceanu
   » Dragos Lumpan
   » Dan Vartanian
   » Bucurestiul meu drag


Nikon

Pagini
   » Biografie
   » Contact

Categorii
   » Lumea
   » Actualitate Ro
   » Personal
   » Noi
   » Fotografie
   » Blog vechi
   » Performanta

Arhiva
   februarie 2020  (1)
   ianuarie 2020  (0)
   decembrie 2019  (2)
   noiembrie 2019  (0)
   octombrie 2019  (1)
   septembrie 2019  (0)
   » toata arhiva

rss