Am ramas cu orasul Mutilat


03 septembrie 2018

De 2 ori era sa abandonez aceasta carte. Multi se indoiau ca ar fi cititori interesati de subiect. Nu am obtinut dovezi si mai convingatoare din arhivele suspect disparute. Pana la urma am trecut peste toate. Ma bucur ca am dus cartea la bun sfarsit. Era de datoria mea.

Daca noi nu eram in stare sa facem ceva convingator, nici altii nu cred ca ar fi reusit. Le sunt recunoscator prietenilor care m-au ajutat cu imagini. Pentru 586 ha din Bucuresti, oricate fotografii ai avea la dispozitie, tot nu sunt destule.

Am primit ajutor si de unde nu asteptam. Dl.arh.Ct.Jugurica, fost director Proiect Bucuresti, mi-a recomandat cartea dansului “Bucuresti cutremurat 1977-89”, debordand de Indicatiile Pretioase ale marelui Carm/paci. Dar si ale consoartei sale.

Stii ce zice Tovarasa ?”

“In ce prive╚Öte solu╚Ťiile urbanistice care duc la demol─âri provocând nemul╚Ťumirea popula╚Ťiei, proiectan╚Ťii ╚Öi arhitec╚Ťii sunt marii vinova╚Ťi. Au facut solu╚Ťii proaste, negândite, du╚Öm─ânoase. To’ar─â╚Öul Ceau╚Öescu a intervenit pentru a salva ce se mai putea salva.

Acei din vina c─ârora se demoleaza vor fi tra╚Öi la r─âspundere !”

Din pacate, bibliografia data de mine nu apare in carte. Greseli se fac si la Humanitas…

M-am harait cu redactorul, desi foarte priceput. Favorizand lectura facila, aveti tendinta neta de a elimina informatia importanta, i-am spus. Asa diminuati si efectul dorit.


Lansarea oficiala a cartii va avea loc marti 25 septembrie, ora19, la Libraria Humanitas de langa Ci┼čmigiu, bulevard Regina Elisabeta nr.38.

Postat în Personal | Nu sunt comentarii | 165 vizualizari

Totul e bine cand se termina cu bine.


14 august 2018

In ultimele luni, principala mea activitate s-a axat pe incheierea materialelor celor 2 carti, complet diferite, care sper ca vor apare in acest an.

Cartea cu fotografii la biserica Icoanei a fost predata la editura “Cuvantul Vietii” o zi inaintea celei pentru Humanitas. Nu au inceput inca lucrul la ea. Dar vor trece lunile de concediu…

Realizata la editura Humanitas, cartea despre Bucuresti va fi gata in luna septembrie. Diferenta profesionala dintre cele 2 edituri este considerabila. Ieri am fost la tipografie ca sa vad primele coli ale copertei.


Mult a fost, putin a ramas.

Postat în Noi | 2 comentarii | 232 vizualizari

Nefacutele mele


26 martie 2018

Unii zic ca cea mai bună fotografie ar fi fost aceea pe care nu ai reușit s-o faci.
Ce ti-a r─âmas de la fotografia pe care ╚Ťi-o doreai, dar nu o ai. Ai ezitat sau ai ratat-o, din varii cauze. Ce te-a determinat s─â nu o faci? Oare ce ai fi f─âcut cu ea? Care e povestea ei? Ce-ar fi sa adunam aceste povesti ?
Este o idee simpatica a lui Lucian Muntean, careia i-am dat curs.

Ani de zile am facut liste cu ocaziile de poze ratate din motive diverse.
Din liste amintesc cateva : 4 barbati cara pungi enorme de plastic aburite, cu manechine de mucava imbracate, printr-o raza de soare, spre Romarta. Asa aburite, miscand in pungi, pareau ca vii. Nu aveam aparat la mine, caram niste dosare cu planuri de la Proiect Bucuresti. Cu tehnica actuala, poate o filmare 4k era mai eficace.
La Universiada 1981, un militian proba un costum de baie roz, stramt, peste uniforma, tinand in mana AKM 47. Mi se terminase filmul, eram necajit ca nu mai aveam altul. Dar asa ceva s-ar putea regiza usor.
In decembrie 1988, plecam de la serviciu spre casa. Era aproape intuneric, la ora 17. Lumina de amurg dadea un efect dramatic. Ningea cu fulgi mari. Pe jos era aproape alb, pietrele de caldaram inca se ghiceau.
Din Batiste, pe Arghezi, langa ambasada SUA, transversal pe strada, pe jos era un dispozitiv din otel, cu cuie mari pentru spart cauciucuri. Era o liniste amenintatoare. 3 militieni ma priveau atent, cu ochii pe mine.

Alaturi vindeau hartie ingienica. Iese un batranel cu 2 banduliere incrucisate, albe peste paltonul negru, model Pancho Villa. Cu Leica, care aproape nu face zgomot, poate indrazneam. De gat avem Nikon F3 cu motor. In linistea serii ar fi rasunat sunetele metalice sacadate. Puteam avea mari neplaceri. Era si o expunere fara sperante: 3,5 (diafragma maxima) cu 1/4s. M-am gandit sa incerc cu 1/8, dar am renuntat. Nu am declansat.

Imi mai amintesc ceva deosebit. In august 1966, am condus tarziu o fata frumoasa. Traversam Piata Victoriei in drum spre casa. Cand am depasit cladirea Guvernului am vazut o imagine de neuitat.
Era incendiu la depoul de tramvaie Victoria, din str.Mexic. Dupa miezul noptii, din depou ieseau in sir indian tramvaiele. Toate aveau fundul vagonului din spate in flacari. Macar 20 de garnituri mergeau distantate pe Iancu de Hunedoara, in procesiune catre Obor. Vagoanele din spate ardeau cu flacari enorme, cel putin de 15m, cam cat 2 vagoane lungime. O boare usoara de vant facea palalalile sa fluture.
Era un spectacol de necrezut, ca intr-un film mare. Mai impresionant decat incendiul din «Pe Aripile Vantului».
Iar «reconstituirea evenimentului» ar fi complicata. Si destul de costisitoare.
Sa mor de necaz ca nu aveam aparatul la mine.
Desi nu cred ca ar fi iesit mare lucru pe film a-n/Iso 50 –cam 4 secunde din mana- dupa ora 24. Am fost acolo, ca sa revad locul.

Aliniamentul bulevardului este acum tot la acelasi nivel. Un punct de vedere la un balcon, vis-a vis de Guvern, ar fi mai favorabil.
Dar atunci, in 1966, linia avea denivelare vizibila ; cobora inainte de Perla, apoi urca din nou catre Dinamo.
Amintiri de mult uitate…

Postat în Personal | Nu sunt comentarii | 594 vizualizari

D850 impresii personale


27 februarie 2018

Am cumparat primul Dslr in 2006. In 2012 l-am schimbat cu D800. Chiar dupa 6 ani, acesta e depasit putin doar la auto-focus. Daca 800E si 810 erau fost “variatiuni pe o tema data”, noul model are multe noutati. Senzor Nikon BL mai sensibil in lumini limita, alta cadenta, nu 4-5, ci 7-9 imagini/s cu bateria suplimentara din MB-D18. Ecranul orientabil permite touch-screen cu selectie locala. D850 si D800 au dimensiuni similare. Modelul nou este mai putin inalt si cu 9% mai usor. Cresterea rezolutiei, 12% linear (36 la 45 Mpix) e nesemnificativa. Dar imaginea inregistrata are o claritate iesita din comun si micro-contrast de top. Aparut la aniversarea Nikon de 100 ani, noul model e gandit ca punte peste golul dintre D5 si D810. Dar aparatul “depaseste asteptarile” in rezolutie, viteza, sensibilitate si precizie.

Noul model, criticat DUR de “unii specialisti”, nu mai are memorie CF, nici fulger incorporat. Memoria Xqd permite viteze incredibile de scriere. Japonezii au scos intentionat flashul din D850. Fara fulger, are loc o pentaprisma mai mare. Vizarea optica D850, mare si clara, este cea mai buna dintre Dslr. Au obtinut un autofocus rapid si mai precis, aproape de D5. Viteza AF este apreciata in procentajul mare de imagini perfect clare in rafala cu subiecte mobile, pe obiective “exotice” de la 70-200 f: 2,8 in sus. Precizia ei se constata la obiective mecanice. Precizia telemetrului electronic D850 este aprox. triplata fata de Dslr 2009.
http://www.ap-arte.ro/ro/blog/blog-vechi/articol/concluzii-finale-obiective-mf-raport-calitate-pret/165/6568.html

Pus in valoare de vizarea buna din D850, mai vechiul 35mm f: 1,4 Ais redevine excelent.

 In Exif scrie 1/100 cu f: 1,4, Iso 500, dedesubt un colt de colac la 100%, cu bomboane la scara 1: 1, echivalent format 2m.

Surpriza, cu obiective mecanice imaginile la diafragma deschisa erau mai clare decat cele cu obiective AF.

Rezolutia mare impune calibrarea obiectivelor. Asta, dar si altele, nu apar in manualul uzual. Professional technical guide poate fi descarcat separat de la adresa:

http://download.nikonimglib.com/archive3/O1LUC00Ehgk603S4Vcm47v4V3J84/D850_TG_Tips_(En)02.pdf

Dupa calibrare, obtinem un procent vizibil marit de imagini perfect clare, pentru acea distanta.
Am avut lungi discutii la edituri si am manuit aparatul prea putin in cele 6 zile. 3 manuale insumau spre mia de pagini. Le-am frunzarit sumar. 2 zile a plouat torential.
Pe ploaie se scot teleobiective mari. Cu cat distanta pana la subiect e mai mare, reflexele pe ud sunt mai lungi. Cu vizarea buna, bãtrânul MTO sovietic cu oglinzi 500mm f: 8 functioneaza perfect chiar si in amurg.

Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga in traista. Pe strada cu sens unic, in ploaia torentiala. a aparut un biciclist Cum strada nu e neteda, mergea pe mijloc, urmat de 4 masini mici, in pozitii decalate, ca aripile de trei sferturi la rugby. Erau macar 4 faruri roscate reflectate pe asfaltul ud. Pe fondul lor biciclistul aparea in silueta, cu un traseu usor sinuos. Urma sa traverseze zona clara, de vre-o 12-14m. Un dracusor mi-a sucit mintile. “Ce grozav ar fi un film cu incetinitorul”. Filmarea era setata pe 1920x1080 /90 im /secunda. Am deschis Live-view si am pornit filmarea. Ce vedeam pe LCD arata incredibil. Bietul era ciuciulete. Desi intunecat, ud-tot sclipea, proiectat pe reflexele farurilor. A trecut. Mi-am strans catrafusele.
De-abia asteptam sa vad rezultatul. Cand colo, pe card nici-o urma de film. Fara sa citesc manualul, fara ochelari de citit in ploaie, n-am selectat Movie din parghia Live-view.
Halal fotograf batran, mi-a ramas imaginea doar pe retina.
Verdictul : Un aparat robust, rapid si polivalent, ultra-recomandabil pentru fotografii de o exceptionala calitate tehnica, mai ales pentru cele printate pe formate mari si foarte mari. Pentru fotografi de Wildlife, un aparat de vis care imbina rezolutia cu viteza si precizia.
Punct mai slab: AF dezamagitor in Live-view, prea incet fata de unele aparate mirrorless. Oricum, in cativa ani, D850 va fi si el puternic devalorizat de noile modele, aparute ulterior.

Postat în Fotografie | 2 comentarii | 559 vizualizari

Cu sperante in 2018


24 ianuarie 2018

Cu putin noroc si cu ajutorul lui Dumnezeu, probabil ca in anul 2018 imi vor apare 2 carti. In fiecare dintre ele vor fi mai mult de 100 de fotografii pe care nu le-am mai publicat. Deocamdata stiu sigur doar ce am propus: numele cartii si imaginea pentru coperta 1. Cam asa ceva:

si, mai nou

Postat în Personal | Nu sunt comentarii | 665 vizualizari

Israel Photo Festival Nov.2017, Tel Aviv


08 ianuarie 2018

Am fost invitat acolo cam tarziu. Am avut frictiuni cu curatoarea, dar mica expozitie a iesit foarte bine.
Erau si 5-6 fotografi de talie mondiala, Paolo Pellegrin, Michael Kenna, Raghu Rai, Ed Kashi, Eyal Landesman, avand fiecare o sala mare intreaga.
Dintre cei 800 expozanti, erau si cativa cu 2-3 poze A4. Festivalul a avut loc intr-o cladire enorma, inca neterminata. Avea vre-o 2000mp pe nivel - si 56 de etaje.
Numai etajele 33, 34 si 35 au fost puse la dispozitia festivalului. Aveam o jumatate de sala mare, cu 14 mariri 70x50cm.


Am avut cateva surprize placute: Din sala unde erau expuse fotografiile mele era o panorama incredibila. In amurg, se vedea spre vest si Mediterana.

Noaptea, imaginile erau si mai dramatice.


Panorama s-ar fi vazut si din alte sali, insa toate aveau simeze la geam, panouri pe care erau expuse fotografii sau recuzita. Pacat ca in sala mea geamurile erau murdare.
Am rugat-o pe Naama K, director artistic a Festivalului sa puna pe cineva sa stearga un geam. N-a acceptat. Daca va ajunge praful pe exponate...
Cand a venit, la deschiderea expozitiei, i-am zis: “I will shoot you”. S-a lasat cu greu “shutterizata”.

Singurul moment mai greu a fost prezentarea carierei in fotografie, 7 minute in engleza. Uneori nu gaseam cuvantul potrivit. Si nimerisem intre o canadianca si un American…
In schimb, la deschiderea propriei expuneri, am fost “asediat” de 3 tineri, foarte doritori sa afle cum am reusit sa fac asemenea imagini. Ca lor le-a fost confiscat cardul de n. ori. Cea mai interesata era o chinezoaica din Shanghai. Avea 2 Leica M10, cu Summilux 50 si 28.
Cu 2 zile inainte, agentia Magnum daduse un banchet, la 75 ani de la infiintare, si donase 100 carti. Cartile erau relativ abordabile, dar aveau 5, 7 si 9kg ! Mai mult decat valiza mea.
Pana la urma, festivalul a fost o ocazie deosebita de a vedea noutati legate de fotografie. Am vazut cateva zeci de moduri de a atrage atentia privitorilor. Voi trata asta separat.
Colega mea de liceu, Maya, a venit cu sotul din Jerusalem, sa imi vada expozitia la deschidere. Maya arata tot bine, dar e indignata ca anii au avut totusi efect asupra noastra.

Bazil, sotul ei - in stanga, e simpatic si mult mai relaxat.
In mai 1999 am fost prima data in Israel. Pe atunci la Tel Aviv se manca prost. In 18 ani, progresele facute de gastronomia locala sunt evidente, de ordinul 800%.

Postat în Fotografie | Nu sunt comentarii | 603 vizualizari

Doliu regal


16 decembrie 2017

S-a stins din viata Regele Mihai, Dumnezeu sa il odihneasca.
Regulamentul Casei Regale nu permite transmiterea tronului decat mostenitorilor de sex masculin. Multi fotografii seriosi au postat imagini cu regretatul suveran. Nu am vazut nici-una in care sa apara impreuna Regele cu nepotul, principele Nicolae.

Cum el ameninta privilegiile familiei Duda, ca potential concurent, a fost exclus de la succesiune. In 2015 o tanara a pretins c─â îi poart─â copilul. Dar a evitat un test de paternitate. Nu e sigur ca regele stia de excludere. Nimeni, nici-odata, nu a vazut acel act.
Dup─â ce defunctul Rege Mihai a fost adus în ╚Ťar─â, Nicholas Michael Medforth-Mills ╚Öi-a modificat profilul Facebook. Macar acolo si-a reluat titlul : Nicolae de România.

Postat în Actualitate Ro | Nu sunt comentarii | 1552 vizualizari

Saptamana viitoare la Tel Aviv


22 noiembrie 2017

Festivalul de Fotografie Israel, la a 3-a editie, are ca tema “Identitati”. La festival au expozitii nume celebre: Paolo Pellegrin, Raghu Rai, Michael Kenna, Chim Seymour.   

Mai ocupat in acest an, am fost surprins de invitatia primita la festivalul din Tel Aviv. Am incercat sa propun o serie legata de «Identitati si relatii», mai apropiata de tema festivalului. Dar nu am fost in stare sa conving curatorul. Pledez vinovat.  Mi-a cerut explicit fotografii anterioare 1989. Particip la expozitia “Long lost”, alaturi de G. Daniel de Koekkoek, Elin Høyland, Evegina Arbugaeva, Laura Letinsky, Weronika Gesicka.

https://www.photographyfestival.co.il/en/exhibitions/long-lost/

Toti au fotografii interesante, Evegina Arbugaeva, neneti pe zapada si Daniel Gebhart de Koekkoek, tenis. 


 


O alta surpriza, invitatia festivalului are pe ea o fotografie care imi este cunoscuta.  

 

 

Postat în Personal | Nu sunt comentarii | 739 vizualizari

Nici nu stii de unde sare iepurele


20 septembrie 2017

Anul acesta vechiul meu proiect legat de mutilarea Bucurestiului a ajuns la bun sfarsit. Au fost multe dificultati pe parcurs. Iar toate obstacolele intalnite au avut drept efect slefuirea variantei finale. Sper ca o vom vedea prin librarii in primavara 2018. A durat mult, subiectul era enorm de vast.

De aceea am apelat si la prieteni, pentru a folosi fotografii cat mai variate si convingatoare.

Si asta a adus noi dificultati. Am pierdut multa vreme cautand acte prin arhivele disparute sau distruse intre timp. Cum preocuparile mele actuale s-au deplasat spre cu totul alte teme, entuziasmul nu mai era indreptat spre acest proiect. Am dus cartea spre final mai mult din sentimentul de datorie.

Si, vorba unui prieten, daca noi nu reuseam, nici altii n-ar fi reusit sa il duca pana la editura. Dupa ce l-am predat, am avut o senzatie de implinire, de parca as fi inchis o usa in urma.

Chiar a doua zi, am primit o propunere neasteptata.

Practic, mi s-a cerut sa public o parte din noul meu proiect. Daca reusesc, s-ar putea sa imi apara 2 carti in 2018. Asa ceva nu mi s-a mai intamplat din 2009.

 

Postat în Noi | 3 comentarii | 1594 vizualizari

Mai mare rasul


05 septembrie 2017

Aveam Nikon F2 din dec.1974. In 1995 doream sa schimb aparatul. Dar F4 era in afara posibilitatilor mele. Nu aparea decat in magazinul lui G.Padure, la pret de 203% ! Inflorea “Capitalismul de cumetrie”. Nici in Europa nu era ieftin. Am luat un Nikon 801s din vest.
Era un F4 din policarbonat, montat in Tailanda. Mergea excellent. Dar avea o problema. In unele setari pornea singur. Circuitul imprimat elastic, cu 4 straturi, era agatat la montaj si facea contacte nedorite. Dupa 9-10 luni s-a rupt de tot, facand scurt-circuite consecutive.
Cand il deschideam, aprindea luminile, pornea fulgerul si declansa singur, fara intrerupere. In garantie, am reusit sa il dau firmei. Pe Pro-forma finala scria: circuit major rupt, demontat si remontat integral gratis. Costul evaluat depasea valoarea unui aparat nou.

Au trecut anii. De curand am luat un Olympus Em5 mk2. In manualul primit nu scrie mai nimic. Am descarcat instruction manual de la www.olympus.usa si am setat obiectul pe gustul meu. Aveam intalnire cu colegii. Cu aparat nou am facut cateva declansari in conditii favorabile. Deodata, aparatul a inceput sa isi schimbe singur setarile. Se si incalzise puternic. I-am scos cu greu bateria fierbinte. Am crezut ca a facut si el scurt-circuit.
Si eu, dar mai ales menu-ul Olympus erau vinovate. Am atins din greseala butonul Hdr. Si aparatul a facut numeroase schimbari la setari: WB, Iso, Af, cadenta, profil culoare si multe alte. Acasa, in liniste, am incercat sa revin la setarile initiale. Devenisera toate inaccesibile. Derutat, m-am dus inapoi cu aparatul la F64. Ma gandeam chiar sa il schimb. Specialistul lor mi-a pus cateva intrebari. Apoi a atins butonul Hdr. Si a zis Gata...


Au mai patit-o si altii. Altfel n-ar fi tema internationala de discutie.
https://www.dpreview.com/forums/post/59728218
Olympus em5 mk2: phenomenal camera with worst menu /ever, o parere dezbatuta pe net.

Postat în Personal | Nu sunt comentarii | 994 vizualizari


« Posturi mai vechi
Blogroll
   » Dan Dinescu
   » Cosmin Bumbutz
   » estost
   » Mihai Moiceanu
   » Dragos Lumpan
   » Dan Vartanian
   » Bucurestiul meu drag


Nikon

Pagini
   » Biografie
   » Contact

Categorii
   » Lumea
   » Actualitate Ro
   » Personal
   » Noi
   » Fotografie
   » Blog vechi
   » Performanta

Arhiva
   ╗ octombrie 2018  (0)
   ╗ septembrie 2018  (1)
   ╗ august 2018  (1)
   ╗ iulie 2018  (0)
   ╗ iunie 2018  (0)
   ╗ mai 2018  (0)
   » toata arhiva

rss