primul exponometru


28 mai 2019

In ianuarie 1969 era programat un meci de fotbal Anglia-Romania, pe Wembley. Absolvisem facultatea in octombrie. Medic reputat, tata a facut cerere de pasaport pentru el si pentru mine, “Sa mergem la meci”. Meciul s-a jucat pe 15 ianuarie (1-1).
La inceput de martie am primit raspuns de la Pasapoarte: “Vi s-a aprobat sa mergeti la meci”. Romania nu era in incetare de plati (faliment recunoscut al tarii) in 1969. Asa ca tata s-a dus si a cumparat bilete de tren Bucuresti-Londra si retur, la vagon de dormit. Desi el era candidat expert OMS, nu aveam aproape nici-un ban. Noaptea mergeam cu trenul, ajungeam undeva, lasam bagajele la gara si vedeam orasul. Sau dormeam la rude si prieteni. La Viena la dr.Bittenauer, coleg cu tata, la Dusseldorf la familia Mossner, colega de liceu a mamei. La Paris la vara mamei. Cu 2 rude mari de salam de sibiu, cheltuiam bani doar pe transportul in comun. Asa ca mergeam mult pe jos! Dl.Mossner, vazand pasiunea mea pentru fotografie, mi-a platit 72 DM pe un exponometru Zeiss Ikophot T, cel mai precis in acel moment.

Cu diode CdS, avea sensibilitatea mult mai mare decat cele cu seleniu, era precis si in lumina slaba. In plus nu era atat de vulnerabil la lovituri. Mihailopol visa sa faca un album cu Bucurestiul noaptea. Cu noul instrument, am masurat iluminatul public din centrul Bucurestiului. In 1969, la noi era mai bezna (de 25-32 ori) decat la Dusseldorf, Londra sau Paris. Visele color aveau slabe sperante de reusita, de altfel, maestrul era constient de asta. A solicitat sa i se puna la dispozitie un auto-camion depanare retele electrice cu elevator, pe care sa isi monteze trepiedul. A facut, spunea el, si incercari cu rezultate obscure. Dotat cu noul instrument de masura, si eu am facut incercari, tot cam nefericite.
Cea mai luminoasa reclama in Bucuresti era atunci la agentia Sabena, pe Magheru. Chiar alaturi era micutul magazin Arfo, pe care fotografii cu vechime s-il amintesc.

Din pacate, dupa cativa ani a cedat axul central din plastic rosu al exponometrului. Fara sperante de a-l inlocui, sau repara, a trebuit sa renunt la el.

Postat în Fotografie | Nu sunt comentarii | 126 vizualizari

Gorizont ca Widelux


27 mai 2019

In “epoca de aur”, cei ce practicau fotografia intampinau nenumarate dificultati. Nu gaseau nimic din ce ar fi dorit. Comertul socialist se baza pe schimburi barter. “Iti dau branza, imi dai panza.” Filme sau aparate nu apareau prin magazinele noastre. Vre-un aparat japonez, chiar modest? Never, ever.
Rarisim apareau filme Orwo, aparate Zorki sau Praktica, supremul “lux”.
Calitatea modesta a filmelor si hartiei Arfo, cu argint insuficient, ii determina pe acei cu dare de mana sa foloseasca formatul mediu. Nu am avut niciodata asa ceva. Pana prin 2010, nu am avut un obiectiv mai larg de 28mm.
Uneori mai imprumutam scule de la cunoscuti.
Secretarul General al AAF, dl.Sylviu Comanescu avea multe aparate. Rar le dadea cu imprumut. Odata, i-am facut un serviciu. Mi-a dat sa probez un aparat Gorizont. “Fi atent, a zis, il folosesti doar cu soarele in spate. Altfel, apar reflexe insuportabile.”


Gorizont, aparat panoramic construit dupa modelul Widelux, avea un obiectiv 28mm in interiorul unui cilindru orizontal, care se rotea in timpul expunerii. Facea negative de 58mm lungime pe film 35mm. Un maner incomod scotea degetele din fotografie.
Inginerul sovietic a cromat camera obscura si fereastra negativului, ca sa “rupa inima targului”. Cu reflexe “optimizate”, cliseele erau ca voalate. Am pilit cu grija fereastra curba, apoi am vopsit-o cu negru mat Zeiss, de la IOR.
Cand i-am inapoiat aparatul, l- am rugat sa il incerce in contralumina. “Ce i-ai facut, parca ar fi un alt aparat” s-a mirat Comanescu. Prieteni ma rugau sa cer eu cutare aparat, ca sa fotografieze ei. “Cere-l tu. Ca tie ti-l da.“
Sa revenim la Gorizont, in aparat de marit 24x36 nu poti mari cliseul integral. Slide-scannerul meu scaneaza doar 24x36m. Reproducerea cu Dslr permite montarea a 2 imagini, stanga si dreapta. De-abia acum pot arata acele imagini panoramice.



Altel, pe vremea filmului, existau superaparate panoramice cu cliseu 6x18cm, Fuji GX si Linhoff Technorama, un Rolls-Royce al panoramei.

Postat în Noi | Nu sunt comentarii | 112 vizualizari

Pescarelul albastru


22 mai 2019

M-am intanit cu King fisher, pescarelul albastru, pe canalul de langa Sulina. Sa va arat fotografiile facute.




Am avut privilegiul sa le inregistrez fara a le deranja. Cu o ora inainte de apus, soarele era jos, lumina era scazuta. Foloseam 300m si converter 1,4 pe Olymous 4/3’’, echivalent cu o focala de 840mm f : 5,6 pe format film, subiectul este apropiat de 17 ori fata de obiectivul normal.



La pasari mici se recomanda sa folosesti timpi de ordinul 1/ 2.000s. Cu sensibilitatea la 800 Iso, aveam expuneri intre 1/ 125 si 1/ 200, iar obturatorul in rafala era la 11 imagini /secunda. Ma asteptam ca fotografiile sa fie putin miscate ; speram sa obtin clisee folosibile. Am avut o surpriza foarte placuta : stabilizarea optica functiona impecabil, compensand cu succes 4-5 trepte de expunere. Mai mult de 10 imagini cu pescarelul sunt perfect clare. Am stat acolo cca 30 minute. In acest timp am facut 60 declansari cu pasaruicile policrome. O treime le-am sters acasa. Sistemul autofocus poate fi usor pacalit de frunze mai luminate sau contraste, in fata pasarii, sau laterale fata de subiect.



    Mica vacanta s-a incheiat cu bine. Am schimbat experiente cu un prieten vechi.
Cel mai neprietenos la Olympus este menu-ul, stufos si neintuitiv. Cel mai bun prieten este «trial and error» : incerci si asa si asa, sa vezi ce ti se potriveste cel mai bine. In rezumat, putem considera aparatele mirorless ca (aproape) perfecte atunci cand subiectul si fotograful stau pe loc. In caz ca subiectul are miscari rapide si neprevizibile, sistemul AF este net mai performant la un Dslr de varf, ca D5 sau 1DX Mk2.
In situatiile cele mai dificile, numarul de fotografii impecabile practic se dubleaza cu acestea.  Materialul a fost ales si de NGM Romania.

Postat în Personal | Nu sunt comentarii | 150 vizualizari

5 zile la Sulina


19 mai 2019

Instigat de un prieten, am fost 5 zile la Sulina. Cea mai estica asezare din Romania, orasul Companiei Europene a Dunarii a fost primul oras iluminat electric din tara. La o pensiune decenta am mancat la toate mesele peste. Iesind pe balcon, am fost surprins : iluminatul era ca la Amsterdam, in celebrul district rosu. Rosu, de buna seama, dupa cum se vede.

Toata viata am umblat cu aparat de fotografiat la mine. In vacante iau Olympus ; greutatea obiectivelor e pe sfert. Pentru ca mergeam in Delta, am imprumutat un teleobiectiv 300mm f : 4. La inceput de mai era frig, a plouat 2 zile. Nu era un moment favorabil. Vantul batea in rafale, calatoriile cu barca se limitau la canale. Intinderile mari de apa erau de evitat. In ultima zi, am facut o plimbare pe canale cu prietenul Edy, condusi de un localnic specializat in reperarea pasarilor. Am vazut putine si eram dezamagiti.

Totusi norocul ne-a suras.
Barca inainta pe un canal fara nici-o atractie, cand Edy a recunoscut chemarea pescarelului albastru, King fisher - in engleza sau Martin pecheur - in franceza. Privind prin aparatele cu focale lungi, am avut norocul sa descoperim si gaura din malul de lut care adapostea cuibul.
In precedentele 5 intalniri cu kingfisher nu am reusit poze decente. Pasarile au zburat inainte sa le vad prin vizare. Pasarile sperioase nu se vedeau nicaieri. Ne-am hotarat sa riscam.
Am bagat barca intre trestii pe canal, vizavi de cuibul aproape invizibil intre doua salcii plangatoare. In 10 minute, cele 2 pasaruici albastre cu portocaliu si-au facut aparitia.
    Pasarile micute de-abia se zareau printre crengile cu frunze proaspete.


Camuflati partial la 13m, noi nu faceam nici-o miscare. Pasarile erau circumspecte, se mutau de pe un copac pe altul. Prima, femela probabil, se ascundea in frunzis. Barbatelul indraznet lua pozitii mai avansate. Sarea de colo-colo, pleca val-vartej in zbor in lungul canalului, cand la stanga, cand la dreapta. Avea cateva locuri de unde observa pestisorii. Ii prinde cu dibacie, plonjand in apa fara ezitare, cu capul inainte, ca un saritor de la trambulina.

Postat în Personal | Nu sunt comentarii | 157 vizualizari

Sa faceti ceva. Fiecare dintre voi.


25 aprilie 2019

In 2011, la o conferinta de presa in Statele Unite, ziaristii l-au incoltit pe Basescu. Cum conduceti tara cu oameni lipsiti de calitate. (Nu aparusera guverne falite PSD.)
Pai, nu avem altii mai buni. Nu aveti ?
3 landuri germane cautau un specialist sa le ridice economia. Si l-au ales pe XY, roman, care a reusit. State americane cu probleme au apelat la acelasi specialist roman, cu succes. Si dvs. sustineti ca nu aveti pe cine pune ?
Base’ a ramas fara replica.

Revenit in tara, l-a chemat pe XY. Poate redresa economia in 12 luni, dar nimeni sa nu bage mana in bani publici. Propunerea a fost respinsa in forul de conducere PDL.
Cu 94% contra. Cum adica sa nu fure, doar pentru asta s-au ales.
XY a aparut si la TVR, dar numai dupa ora 0.45 noaptea. Intamplator il cunosteam. A fost invitat de un Grup “de influenta” pentru cunoastere reciproca, fosti generali de Securitate intre 73 si 85 ani. Care s-au prezentat concis: Noi Conducem Tara.
Vezi si analiza lui Thierry Walton, specialistul European nr.1 in domeniu.
Traim intr-o tara condusa de grupari de tip mafiot.
Toate mijloacele maedia au in spate personaje carora le zgrangane gradele pe sub camasa. Ziaristii sunt platiti sa faca materiale favorabile patronului. Candidatii cu sanse ai partidelor sunt recrutati mai ales dintre cei care pot fi santajati si manipulati.

Un sofer mucalit zicea: Tara asta a fost distrusa de PSD. Au profitat de vechile mecanisme pe care numai ei le cunoasteau, ca sa conduca, dar mai ales ca sa devalizeze tot. Dar intotdeauna in complicitate cu PNL sau cu PDL. Asa este !

Idea conferintei BBC era:
Daca nu va convine cum merg lucrurile in tara, trebuie sa va implicati. Sa faceti ceva Fiecare dintre voi. Daca va implicati toti, lucrurile se vor schimba pana la urma.

Cum scapam de gruparea infractionala ? Raspunsul este clar.
Trebuie sa ii votam cu acei care sunt calomniati sistematic de canalele vuvuzele. Generalii sunt bine informati. Stiu ei cine le poate pereclita pozitia favorizata. “Dusmanii” lor pot fi salvatorii nostrii. Pentruca ei nu fac parte din Omerta.
Nici acestia nu sunt perfecti. Dar in parte sunt bine intentionati.
Cei care nu voteaza, isi lasa votul sa fie redistribuit la partidul din frunte /PSD, etc.

Postat în Actualitate Ro | 1 comentariu | 6723 vizualizari

Parerea BBC


22 aprilie 2019

Eram invitat in Salonul Alb, cel mai elegant din Casa Poporului, la prelegerea BBC in organizarea Camerei de Comert Britanic-Romana si a Senatului Romaniei. Acolo am reintalnit-o pe Tessa Dunlop. Prezenta tema : “Cum vad britanicii Romania.”
Englezoaica Tessa este un promotor al intereselor Romaniei. Si face asta din convingere. Ii sunt platite doar articolele de succes.
Ce cred romanii ca doresc britanicii sa vada in Romania ?
1. Casele printului Charles 2. Nadia Comaneci, Gh.Hagi, Simona Halep 3. Renumitul Maramures 4. Dar tiganii ne strica imaginea.
Capitolele reale de interes privind Romania, din mediile britanice
1. Vom fi invadati de romani in 2014 2. Tiganii, cetateni romani 3. Viata la tara, hrana bio 4. Ce s-a intamplat la Revolutie ? 5. Realitatea pe vremea lui Ceausescu ?

Incantata de oameni si dezgustata de politicienii romani, d-na Dunlop isi intreba retoric asistenta : Incotro se indreapta tara aceasta ? Sa mergeti la vot! La vot, alegeti doar partide cu un program de tara. Care spun incotro se indreapta - si se tin de cuvant.
Nu mincinosi ! Promit verzi si uscate si ei fac altceva… O aluzie cam transparenta.
In sala erau cativa senatori. Si nu se simteau prea bine.


Iar tinerii evitau sa exprime pareri transante, ca sa nu aiba cumva neplaceri…
 

Postat în Lumea | Nu sunt comentarii | 207 vizualizari

Au fost anuntate Premiile World Press Photo 2019


16 aprilie 2019

Ca de obicei, sunt premiate cateva fotografii exceptionale.

Dar apar si premii date unor lucrari in domenii la moda, din viata homosexualilor, emigrantilor,etc.
Pentru odata, 2 premii mari au tangente indirecte cu Romania:
Bence Mate are o fotografie impresionanta care a castigat categoria Natura.

Broaste capturate sunt aruncate in apa inca vii, dupa ce li s-au smuls picioarele. Este facuta in Romania, judetul Covasna. Te pomenesti ca Ufo ii arunca broastele…
David Grey a luat premiul 2 la Sport cu “Serviciu in lumina soarelui”.

Naomi Osaka serveste in semifinala contra Simonei Halep la Open Australia.

Postat în Fotografie | Nu sunt comentarii | 220 vizualizari

Imi fac de lucru


26 ianuarie 2019

Afara e polei. Imi fac de lucru in casa. Digitalizez cliseele vechi, pe film. Nu le mai scanez, le reproduc digital cu un obiectiv macro. Sunt avantaje si dezavantaje.
Micro-contrastul este mai redus ca la un slidescanner pro. Dar rezolutia e mai mare. Folosesc D850, are 8.256 pixeli lungime. Se pierde ceva la decupare, rezultatul tot depaseste 8K. Apar probleme de identificare la arhivare, trebuie sa fii meticulos. Iar refotografierea este mult mai rapida si procesarea e mai simpla.
Am inceput cu clisee foarte vechi. Nici nu aveau nevoie de atata rezolutie. Curand am sarit la 1989. Se implinesc 30 ani de la Caderea Zidului si a Comunismului cu propaganda nerusinata. Si a Revolutiei romane din decembrie.
Am si surprize. Reproduc filme facute cu Nikon F2 si F3 MD4. Tot cu Nikon (D850). Rezolutia impresionanta face vizibile detalii nesperate.
Pe sub pancarta cu “Doamna Cornea la palat, cu Dinescu adaugat”,  ora 12h20 din 22 decembrie, pe Dorobanti trec doamne cu pungi marcate tot Nikon ! Reproduc aici cam 1/15 din cliseul intreg.



Inainte de ora 12, la Televiziune era un banner mare. “Sinuciderea tradatorului Milea” se anuntase la Radio pe la ora 11. Vezi cronologia Revolutiei romane

Cat de repede scriu “artistii plastici” ai MAPN. Sau poate de la MI ?

De cate ori fac ordine prin casa, mai gasesc cate un pachetel cu fotografii sau diapozitive.

Postat în Fotografie | Nu sunt comentarii | 438 vizualizari

Nimeni nu s–a nascut invatat


02 ianuarie 2019

Poti progresa in orice directie. Unul alege sa faca exact la fel ca cei care au avut succes. Altul incearca sa faca altceva, complet diferit de ce-au facut ceilalti. Multi adolescenti sunt groupies. Vor sa fie /sa faca la fel ca tot grupul. Dar nu toti.
M-am apucat de curand sa digitalizez filmele vechi, refotografiind negative cu un obiectiv macro, nu prin scanare. A fost mult de lucru si investitia a fost considerabila. Recunosc, am primit un ajutor substantial de la prietenul N.Hanu, mult mai priceput decat mine in mecanica fina. Ii sunt sincer recunoscator.
Sunt avantaje si dezvantaje. Microcontrastul este mai bun la slide scanner. Rezolutia e mai mare la reproducere. Fotografiezi argintul, nu stratul de acetat, procesarea filmului e mai simpla, apar mai putine defecte vizibile. Desi rezolutia e mai mare, fisierele sunt mai mici. Spatiul ocupat scade. Dar mai ales castigi timp. O scanare de buna calitate poate dura minute, cate-odata zeci. Refotografierea dureaza secunde.
Am inceput cu anul 1968.
Am absolvit Arhitectura in 1968. Cu aripa spre Universitate in constructie, sustinerea era programata in septembrie. Vara lucram serios la proiectul de diploma. In mai am fost in excursie in URSS. Am revenit cu Zenit de ocazie si un teleobiectiv Tair 3 f:4,5 300mm - pe atunci o minune a tehnicii sovietice.
La Zenit 3, aparat reflex primitiv, in vizare vezi doar 49% din cliseu, iar teleobiectivul mare poza si oglinda pe film. Asa ca Zenitul l-am vandut imediat.
In mai 1968, la Paris au fost proteste de strada ale studentilor, Noptile Sorbonei, un fel de studenti in Veste Galbene. Ecole Beaux-Arts a trimes in fiecare tara europeana cate 2 studenti mari, sa vada daca pot prelua ceva din sistemul de invatamant.
Ma intalnesc in august cu 2 francezi in Piata Palatului, acum a Revolutiei. Unde este facultatea de Arhitectura, ma intreaba ei. Veniti dupa mine, baieti.
Didier si Gilles au fost deseori alaturi de mine la redactarea proiectului.
Pe 21 august trupele sovietice au invadat Cehoslovacia, inabusind primavara la Praga. Oficial erau trupele Pactului de la Var┼čovia. Iar Romania a refuzat sa participe. Situatia era tensionata, cu divizii de transportoare blindate masate la granita.
Am sustinut cu succes proiectul de diploma. Descatusat, am luat un Praktica, cu vizare mai buna. Am decis sa folosesc exclusiv obiectivul 300mm, greu si incomod. Mai ales punerea la punct era dificila. Inelul de reglat distante avea cursa 700 grade, cam 2 tururi.
Efectul era inedit atunci. Am plecat cu Didier si Gilles pe traseul Bucovina-Maramures. Ei cu Fed-ul meu vechi, eu numai cu 300mm pe Praktica. Cum fotografiezi o biserica cu un 300mm? Fugi cateva sute de metri, inapoi, pana la gardul de sarma ghimpata.
Invatam asa fotografia la modul «repede inainte». Cu fuga inapoi.
Cel mai mult ma interesau fotografii dinamice, sport, cai eleganti, capre negre…
Exista metode de perfectionare folosind o focala unica un an : 35 sau 50mm. Sa vedeti ce greu este cu 300mm. Fara autofocus, fara digital, fara exponometru, fara trepied. Primele 2 nici nu existau pe atunci. La celelalte nu aveam inca acces.

Dar mai si «greseam». Iata o biserica proiectata pe ape, ca Arca lui Noe.

Postat în Blog vechi | Nu sunt comentarii | 523 vizualizari

Apreciere si depreciere


17 decembrie 2018

Costica Acsinte, fotograful din Slobozia, era practic necunoscut in Romania, in timpul vietii sale.
Aurel Mihailopol (1928-1982) era considerat printre cei mai talenta╚Ťi fotografi din anii regimului socialist.

Student in 1964, am vazut expozitia lui cu fotografii inspirate si il apreciam drept unul dintre zeii fotografiei. Mi-a mai trecut.
De la expozitia 333, in sala Dalles, a mizat exagerat pe calitatea tehnica (cine mai avea in 1973 Hasselblad cu 3 obiective) si pe titluri pompoase. Ii placea succesul, de buna seama, si facea orice fel de fotografie. Ce isi doreau romanii in acea vreme ? Poze color, poze de studio, cu figuranti interesanti, actori. Exact asta facea el. In Romania inchisa a anilor 1980 era adulat de admiratori ca om orchestra. Dupa ani la revista Cinema era tentat sa regizeze orice. Avea si talent, desigur, fiica lui este un regizor reputat. Totusi regia dauneaza in buna masura credibilitatii.
In imprejurari nefericite, Mihailopol s-a prapadit in 1982. Avea numai 54 ani. Si sotia i s-a comportat pueril, ascunzandu-i opera. Cele mai bune imagini i s-au devalorizat prin lipsa de expunere. Ochii care nu se vad se uita…
Mai grav, cea mai de succes serie a lui Mihailopol era un remake dupa o fotografie de succes a vremii, candidata la premiul Pullitzer, la care noi nu aveam atunci acces. Ma refer la seria cu stiucile infipte oblic in nisip, la Portita. Nu gasesc acum fotografia lui Thomas Abercrombie cu caine si pesti (cod) inghetati, infipti in zapada, cu loc 2 la Premiul Pullizer prin anii 1958-60. Doar una din serie.


Daca ar fi scoase la iveala, lucrarile sale, necunoscute in alte tari, s-ar raporta la potopul fotografic actual. Revolutia digitala a schimbat datele. Chiar fotografii pe film lat au calitate tehnica modesta fata de rezolutia enorma a digitalelor ultra-moderne. Titlurile pompoase care derutau cenzura sunt acum desuete si contra-productive.
Cu mare regret, as risca un pronostic tragic. Nu stiu daca mai exista negativele lui ? Daca nu, Mihailopol va ramane o legenda fara consistenta in istoria fotografiei, oricat a fost el de talentat. A facut prea multe compromisuri. Exceptionale pentru Bucurestiul anilor 1970, fotografiile lui pastrate sunt cel mult medii, pe standardele actuale. Iar preocuparile lui prea dispersate vor indeparta orice curator vestic.

In timp ce Costica Acsinte, atunci necunoscut la nivel national, este apreciat peste tot ; a facut o fotografie vie, autentica, vizibil deosebita de orice altceva. Pana se va descoperi un altul mai interesant, din Sighetul Marmatiei sau cine stie de unde.
Cu previziuni nefericite pe opera idolului tineretii mele, nu pot sa nu pun intrebarea : Nu cumva o culpa mare ii revine pseudo-fotografiei, promovata in acea vreme, asa-zisa “artistica” ? Care avea «stacheta inaltata» cat genunchiul broastei, sa ii fie accesibila si activistului PCR. Desi dovedita nociva, la noi aceasta fotografie parazita numara si acum multi discipoli. Un fel de Foto-"Votanti PSD"…

Prietenul Dusa Ozolin, din Iasi, scria de curand: “Am cunoscut fotografi enormi, despre care ast─âzi nu se mai ╚Ötie nimic. Ii amintesc : N.D.Gelep si V.Boldar din Craiova; Gh.L─âz─âroiu din Sibiu; D.Friedmann din Ploie╚Öti; Martin Cop─âceanu - Timi╚Öoara; Marx Joszef - Tg.Mure╚Ö; E.Iarovici, Gh.Rizeanu, Napoleon Frandin, S.Com─ânescu din Bucure╚Öti, Iuliu Albini - Cluj-Napoca... ╚Öi altii.”
Daca Marx Joszef si Victor Boldar au fost exceptionali fotografi, adevarati artisti in pofida conditiilor precare in care au lucrat, despre ceilalti putem spune ca au avut mai mari merite in miscarea fotografica, decat cu opera proprie, la unii inexistenta.
 

Postat în Actualitate Ro | 2 comentarii | 549 vizualizari


« Posturi mai vechi
Blogroll
   » Dan Dinescu
   » Cosmin Bumbutz
   » estost
   » Mihai Moiceanu
   » Dragos Lumpan
   » Dan Vartanian
   » Bucurestiul meu drag


Nikon

Pagini
   » Biografie
   » Contact

Categorii
   » Lumea
   » Actualitate Ro
   » Personal
   » Noi
   » Fotografie
   » Blog vechi
   » Performanta

Arhiva
   ╗ iunie 2019  (0)
   ╗ mai 2019  (4)
   ╗ aprilie 2019  (3)
   ╗ martie 2019  (0)
   ╗ februarie 2019  (0)
   ╗ ianuarie 2019  (2)
   » toata arhiva

rss