Alesi sinceri si responsabili


30 mai 2016

Reteaua de interese mafiote a descendentilor nomenclaturii trebuie destramata. Ce diferenta era intre patronul Hexi-Pharma si dr.Mengele ? Nici-una ! Ambii aveau pe constiinta nenumarati morti, in schimbul unor avantaje personale. Si in cazul dr.Mengele avocatul putea pleda nebunia cu visul «izbavirii rasei ariene». In cazul Condrea Hexi-pharma, premeditarea era neindoielnica. Daca dansul ar fi fost condamnat pentru genocid premeditat, cati ar mai porni asemenea afaceri criminale ? Dar complicii lui ?

Am scris aceste randuri inainte de a pleca intr-o mica vacanta. Intre timp lucrurile s-au precipitat. Poate vom afla cine a mai profitat de jaful H-Pharma. Probabil ca nu, desi par iminente «umbrele intunecate» din spate.

http://www.biziday.ro/2016/05/19/sa-felicitam-sri-poate-si-sie-pentru-ca-n-a-facut-ce-a-facut-tolontan/

            si

http://www.biziday.ro/2016/05/26/sa-nu-plecam-iar-dupa-fenta-ca-sa-nu-innebunim-cu-totii/

 

Vin alegerile locale. Ne-am saturat de incompetenti mincinosi, lacomi si iresponsabili. Am vazut ieri, pe TVR1, confruntarea catorva candidati.

Pana si «batranul comunist» Cristoiu a inteles: Nicusor Dan este «dusmanul».

http://www.evz.ro/de-dragul-sperantei-ca-se-poate-si-altfel-de-politica-voi-vota-duminica-5-iunie-2016-pe-nicusor-dan-romania-lui-cristoiu.html

Nu al nostru, ci al «sistemului», care ar pierde accesul direct la resursele Bucurestene.

Nicusor Dan este «periculos» ! Competent si cinstit, nu ar putea fi manipulat. Si este singurul care poate invinge candidata PSD, daca candideaza fara concurent «de dreapta», care ii ia din voturi. Desi unii candidati s-au laudat public cu gradele lor - sub acoperire.

Postat în Actualitate Ro | Nu sunt comentarii | 4 vizualizari

Pep sau nu


14 mai 2016

In Liga Campionilor, fazele finale se disputa intre cele mai puternice echipe : lidere din campionatele spaniol, german si englez, eventual si campioana Portugaliei sau a Italiei se califica in semifinale. Barca, Real si Bayern sunt aproape «abonate».

Cel mai in voga antrenor al momentului, Guardiola, a decis sa se mute la Manchester City, echipa cu o enorma sustinere financiara din Emirate.

Dupa ce a castigat tot cu Barcelona, Pep s-a mutat plictisit la Munchen, unde a preluat pe Campioana Ligii Campionilor. Antrenor excelent, Pep Guardiola exagereaza cu posesia balonului. Adevarat, cat timp ai mingea nu esti in pericol. Desi nu este deloc indiferent unde o ai si cum o stapanesti. Are preferinte evidente pentru jucatori scunzi cu o stapanire deosebita a balonului. Normal, l-a avut pe Lionel Messi. Iar Xavi cu Iniesta erau motorul de tiki-taka al Barcelonei si al Spaniei.


La Munchen, Guardiola nu a «rupt inima targului». A castigat campionatul german, dar a inpotmolit echipa in semifinalele Ligii Campionilor. Nu am inteles deloc ce merite aveau Rafina si Bernat. Pasau sistematic numai inapoi sau la adversar, transformand atacurile surpriza in ceva previzibil. Apararea adversa avea timp sa se organizeze si sa se aglomereze.

Ambii alergau mult, facand des greseli grave. Depasiti de adversar, isi lasau coechipierii mai buni in situatii limita. Acestia se puteau accidenta grav sau puteau lua cartonase rosii.

            Pleaca Guardiola, vine C.Ancelotti. Primul lucru, intareste apararea lui Bayern :

http://www.uefa.com/memberassociations/news/newsid=2362855.html

Mats Hummels si Renato Sanches sunt jucatori tineri, inalti, care lanseaza ofensiva.

Postat în Performanta | Nu sunt comentarii | 104 vizualizari

Despre parteneri neseriosi


27 aprilie 2016

In 2015 aveam in proiect cateva expozitii. Unele s-au materializat, altele nu. 2 dintre ele au fost foarte reusite. Insa altele 2 au «sucombat» pe parcurs.

In octombrie la Sibiu are loc un Festival de film documentar. Dl.Dumitru Budrala, director al Astra-Film Sibiu, mi-a cerut sa expun la demisolul Filarmonicii o expozitie cu viata sub comunism. «Pentru ediția din acest an, dorim să vă invităm cu o selecție de fotografii din Epoca Ceaușescu, în cadrul unui program pe tema : 50 de ani de când N. Ceaușescu s-a instalat la cârma României.»

Au solicitat si 10 imagini inedite. Dar cand le-au vazut, le-au respins. Pareau atenti la detalii, insa evitau sa raspunda la intrebarile directe. Ce se va intampla cu lucrarile dupa festival ? 5 luni nu au raspuns. Legal, maririle ii apartin autorului. Nu au propus nici un contract. Marturisesc, nu aveam deloc referinte favorabile despre acele persoane…

La inceput de septembrie, un mail scurt ma anunta ca «domnul contabil-sef A Decis ca toate fotografiile printate pe banii festivalului raman obiecte de inventar !»

            Usor iritat, le-am raspuns :

Dvs. ati citit Legea 8 /1996 a Proprietatii Intelectuale ? Dar dl.contabil-sef?

            Am expus si in alte tari. Unde am vazut si altfel de colaborare.

Pentru justificarea dvs. contabila va propun sa alegeti intre aceste 3 variante :

1. Puteti sa platiti expozitia (fee), o practica occidentala, la xy lei /fotografie. Si sa retineti din total (ei nu fac asa ceva !!!) suma cheltuita cu productia.

2. Dvs. platiti printarea celor 57 de fotografii 48x72. Sa zicem ca productia v-ar costa 4.000 lei, de fapt mai putin. Vorbim numai despre fotografii, nu si de prezentare, rame, texte, etc.

Dintre fotografii, care in ambele situatii raman in proprietatea autorului, ma angajez ferm sa donez 3-4 lucrari festivalului, sau ONG aferent. Valoarea acestora este minim 500 Euro/buc. Aceasta este o practica locala verificata. Si MNAC si MTR au apreciat costul per fotografie buna mult peste aceasta cifra.

3. Daca aceste variante nu va convin, puteti solicita exponate direct d-lui contabil sef.

            Nu am mai primit raspuns. Relatia cu Astra-Film Sibiu s-a incheiat abrupt.

Am avut o experienta similara si la Bucuresti. Contractul propus de ArCub avea cateva clauze care il faceau de nesemnat.

Postat în Fotografie | Nu sunt comentarii | 249 vizualizari

Memoria stearsa a orasului


14 aprilie 2016

urmare la Schimbarile orasului natal.

Cartierul Uranus arata mai bine decat in fotografii. Casele asezate pe denivelare aveau curti cu multa verdeata. Nu il puteai reda avantajos. Puncte de vedere de sus, care sa puna in valoare amplasarea pe panta, nu erau accesibile. Lasa ca nu existau inca drone. In acea vreme nu exista in comert nimic achizitionat din exterior, pe valuta /$. Rar mai aparea cate ceva din tarile socialiste, obtinut la schimb.

Tara noastra era in «incetare de plati» din 1980, in faliment certificat international.

http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-8752633-intrat-romania-incetare-partiala-plati-1981-cum-platit-ceausescu-toata-datoria-externa.htm ***

Demolarile se faceau repede in directii greu de ghicit, cu fotografierea formal interzisa. In acele vremuri si filmele alb-negru se gaseau greu, iar timpul era limitat. Am incercat sa fac poze interesante, avand in fundal repere ale orasului care urmau sa dispara. Si ca arhitect, reuseam cu greu sa obtin planuri. Cu schema prevederilor aprobate, stiam incotro sa merg. Am avut poate 3 saptamani avans, inainte de finalizarea dezastrului. Era necesara o prezenta umana. Daca nu se intampla nimic, imaginile ies stereotipe.

La inceput, am fost legitimat de militie de multe zeci de ori. Nu faceam nimic ilegal, doar ceva ce li se parea dubios. Dupa cateva luni, situatia s-a schimbat. Ii puneam la punct imediat. Am invatat legile, aveam o legitimatie reala de fotograf profesionist. Ma duc la matusa, pe strada cutare. Trebuie oricum sa termin filmul, sa dau pozele la ziar.

Ulterior am realizat, oricat de grava era distrugerea mostenirii noastre culturale, viata de zi cu zi a oamenilor era mai interesanta. Dar fotografierea ei era si mai periculoasa.

Codul Penal avea un capitol denumit Denigrarea Realitatii Socialiste. Unde pedepsele incepeau de la 6 ani privare de libertate, nu 3 luni. Odata avizat de pericol, am devenit mai iute in decizie si viteza. Daca aveam «spectatori» atenti, priveam intr-o parte si declansam intr-alta, sau altfel. Micul aparat cu telemetru nu facea zgomot.

            Totul e sa stii ce urmaresti. Am facut incursiuni repetate in zona Uranus.

Cum locuiam departe, in perioada demolarilor ajungeam doar sambata si duminica.


Aceasta era una dintre portile vechiului Arsenal al armatei, poarta Rosca, spre est.

Erau 2 porti, «general Ghenea si I.Rosca». Una mai impunatoare decat cealalta.

http://www.bucurestiivechisinoi.ro/?p=581

Paralele cu calea Rahovei, erau stradutele pitoresti in panta : Salvatorului, Arionoaiei, Meteorului, Ecoului, Minotaurului, Lazureanu si Cazarmii, chiar in prelungirea lui 13 Septembrie. Acestea au fost demolate fara nici-un rost. Vezi harta 1940.


A ramas acolo oceanul de balarii dintre Casa Poporului si Palatul Stiintei, destinat «Marei Academiciene», semi-analfabeta Elena C.

            Cum se faceau demolarile atunci ? Dupa bunul Lui plac !

In trecere prin oras, Marele Carm/paci, Ceausescu era nemultumit de o «maghernita». E casa lui Iorga, i s-a raspuns. «Daţi-i nişte bani. Pană luni să nu mai fie.»

http://www.dilemaveche.ro/sectiune/bordeie-obiceie/articol/o-lista-drep-ilor

In zona Uranus s-au demolat biserici : Alba Postavari /sec.16, Spirea Veche si Izvorul Tamaduirii, demolat /mutilat manastiri : Mihai-Voda /Arhivele Statului, Schitul Maicilor si Antim. Bisericile Mihai Voda, Schitul Maicilor si Sf.Ilie-Rahova au fost translatate in alte pozitii, merite exceptionale revenind eminentului ing.Eugen Iordachescu.

http://www.libertatea.ro/stire/bisericile-ascunse-de-ochii-lui-ceausescu-309378.html


Biserica Alba Postăvari, stinghera în pustietatea albă, in feb.1984. Imagine de la N-E din str.Bateriilor intersecţie cu aleea Tigrului. Biserica 1564 a fost demolată în martie 1984. Facea si ea cumva parte din ansamblul manastirii lui Mihai Voda, fostele arhive ale statului.

http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Mihai_Vod%C4%83

Manastirea Mihai Voda a fost distrusa si ea in aprilie 1985.

Vizite in grup, acum obisnuite ale grupului Bucuresti drag, nu ar fi fost tolerate atunci. Am vazut unele imagini cu cartierul Uranus, mai ales facute de cei ce stateau acolo. In prea putine se vad urme de participare sentimentala. Apar doar niste strazi bifate -

http://bucharestunknown.blogspot.ro/2013/06/cartierul-uranus-izvor-mihai-voda.html

Desi mediul si viata locuitorilor erau mult mai interesante.

Mai am cateva sute de negative din zona inca nescanate. Poate cand voi finaliza cartea cu demolarea capitalei, pe care doresc sa o scot impreuna cu cativa prieteni…

Fotografiile din acest post imi apartin si nu pot fi folosite fara acceptul scris.

*** Prost dirijata, toata «Minunata» industrie socialista mergea in pierdere planificata. Urmare a politicii inepte a Partidului Comunist, «in frunte cu Secretarul sau general», aflam in mai 1990 ca in Romania erau 11 intreprinderi unde produsul de 100 lei costa mai mult de 300 lei.

Mastodonti gen CUG Iasi nu atat functionau, cat Fluierau in «mare paguba».

 

            Ma bucur daca v-am facut o placere, d-le Stanescu,

De 2-3 ori pe saptamana sunt intrebat de cineva daca am poze cu casa numarul cutare din strada : Mihai Voda, Cazarmii, Minotaurului, Lazureanu, Arionoaiei, Ecoului, Putul cu Apa rece - si multe altele. Raspunsul corect este ca nu am habar.

            Pregatesc impreuna cu cativa prieteni o carte despre demolarile din Bucuresti.

Saptamana trecuta am fost la lansarea cartii lui Lucian Boia: "strania Istorie a Comunismului din Romania". Spunea ca comunismul este o greseala catastrofala, o utopie care pretutindeni se sfarseste rau, distrugand viata la milioane de oameni.

Fotografierea in cursul demolarii era formal interzisa. Nu era foarte periculos asta, dar nici nu era bine sa te afisezi. Asa incat, acum dupa 40 de ani, toti cei care au facut poze in acele zone, nu stiu prea exact nici pe ce strada au fotografiat. Dara-mi-te numarul casei. Cel mai greu pentru carte a fost sa gasesc acte si dovezi.

Au fost 7 arhive, 4 sau 5 au fost distruse. In datele gasite este o debandada specifica administratiei comuniste. Des, strada era gresit scrisa, sau numarul gresit, etc. Nu mai spun de numele cladirii. De exemplu Palatul Bragadiru, ce urma sa fie demolat prin febr-mart 1990, figura sub numele de "depozitul Casei de Cultura V.I.Lenin."

            Nu uitati ca sunt nostagici care regreta acele timpuri. Cat de «bine» era atunci.

Acum, nicaieri nu te mai lasa sa fumezi si sa tricotezi in orele de serviciu. "Un scandal"...

Postat în Noi | 2 comentarii | 304 vizualizari

Postul mare


12 aprilie 2016

Postul mare se refera la infranare. Mai degraba de la agresivitate, decat de mancare. Nu conteaza atat ce bagi in gura, cat ce scoti si nu mai poti retrage. Cum oamenii sunt diferiti - unii tin tot postul. Altii doar o saptamana, sau deloc. Unii fac sacrificii «mari». O colega a tinut tot «postul». 7 saptamani nu si-a cumparat perechea dorita de pantofi noi.


«Diavolul orgoliului trece cu post si rugaciune.» Va trebui sa ne acceptam unii pe altii cu calitatile si defectele respective, dar fara a ceda in fata agresivitatii si mitocaniei.

            Ca intr-o pastila de Petre Tutea. La puscarie, gardianul il luase tare :

"Dacă esti atât de destept, cum este posibil să crezi în Dumnezeu?"

Petre Tutea i-a răspuns: "Din orgoliu".

Mirat, gardianul ii spune : "Cum adică, din orgoliu?"

"Sunt prea mândru. Nu-mi vine să cred că-s făcut din maimută."

 

Pana la urma si eu am pacatuit. Nu m-am putut infrana.

Si am cumparat acel monitor de 54+ cm…

Postat în Noi | Nu sunt comentarii | 264 vizualizari

O fi vreľo legatura


02 martie 2016

Intre garniturile de frana si demolarea bisericilor ? Nu par a avea ceva una cu alta.

In 1984 mi-am cumparat Oltcit de la Idms Craiova. Am reusit sa ajung cu el la Bucuresti.

http://www.ap-arte.ro/ro/blog/personal/articol/turul-tarii-in-oltcit-fara-benzina/129/90.html

A venit duminica ; intentionam sa ies cu masina noua din oras. La a 3-a frana, masinuta a ramas blocata, nu o mai puteam urni din loc. L-am sunat pe mecanic. Ce mi-a spus :

«Nu e ceva grav. Au montat din fabrica garnituri prea mari la cilindrul de frana. Cand se incalzeste, frana ramane blocata. Se raceste si se va debloca in 30 minute. Dar in oras nu poti merge prin zone aglomerate. Acum nu pot face nimic. Nu am voie. Iesi cand poti pe autostrada si termina toti cei 1000 km rodaj. Cu mia de km la bord poti sa vii la prima revizie tehnica. Atunci schimbam si garniturile neconforme.»

Zis si facut. Ajuns luni la birou, m-am interesat ce era urgent in zona autostrazii.

Fara clase primare absolvite, Adi (tov.Elena C. - «Academician-dr-inginer») vroia sa isi transforme “maretul” catun natal Petresti in Mun’cipiu, cum se zicea atunci. Dar Petresti nu avea industrie. I.Frigidere Arctic Gaesti avea ordin, indicatie cum se spunea atunci, sa faca o sectie de rafturi de frigidere la Petresti, un atelier de indreptat si sudat sarme.

Trebuia relevat terenul. Plecat cu ing.topometru D.M, am trecut pe la Arctic, am vizat delegatiile si am luat schita terenului. Hai la Petresti ca avem de facut rodajul. Am montat teodolitul. In timp ce masuram grabiti terenul, apare un tip cu o Dacie 1300. Acum i s-ar zice tunata. S-a dat jos. Avea chef de vorba. «V-a trimes Novolan (directorul IFAG) ?

Acu’ o sa avem Noi si industrie !» Nu eram prea atenti, dar progresiv am inteles ce zice. Vorbea despre «Fina». Adica tatal lui ii fusese nas. Cui ? Pai chiar al Ei ! 

Spunea fara jena ce noroc a avut cu Familia lui. Era vice-primar, desi analfabet. Si el.

Cat de tare era «Al batran». Tatal Ei. Sarea tot timpul la bataie, mai ales cand se imbata.

De asta l-au dat afara din Jandarmerie... Si-a deschis carciuma in sat. Era temut de toti. Pana la urma si-a gasit si el «nasul». Venit de undeva de la munte, popa din sat, inalt si slab, era numai muschi. Rar venea la crasma sa caute pe cineva. De fiecare data, «Al batran» ii cauta pricina. Dar cum sarea la bataie, popa il «rapunea» imediat.

Carciumarul il ura de moarte. Si-a crescut si copiii in dusmanie fata de biserica. «Si uite, acum Fina face si drege ce vrea. Cum are ocazia sa darame o biserica, nu ezita.»

Venisem sa termin rodajul. Masuratorile topo erau de asta data mai mult un pretext. Am aflat din sursa autorizata unul din «motivele» pentru care un cuplu de semi-analfabeti, ambii cu tati alcoolici, si-au facut un titlu de glorie in a distruge monumente vechi ale capitalei, o buna parte din patrimoniul noastru cultural, suport al memoriei noastre.

Si m-am intors si cu rodajul facut.

http://www.ap-arte.ro/ro/blog/personal/articol/masinuta-cu-3-usi-din-dolj/129/6838.html

Postat în Personal | 1 comentariu | 359 vizualizari

Epidemie la hard


25 februarie 2016

Am traversat anotimpul virozelor. Sotia mea a facut rost de una intre Craciun si noul an -si acum tuseste. Apoi le-a venit randul computerelor sa stranute. Mai intai cel vechi (Xp), la care Hdd de lucru si-a dat obstescul sfarsit.

Aveam back-up 100%, la zi.

Dar un necaz nu vine nici-odata singur. Stressat de intamplare, am decis sa fac si o copie integrala la Hdd 3Tb al computerului mare I-7. Arhitectura Intel nu permite 2 Hdd externe identice WD. Asa ca manevra era laborioasa. Transferam 250Gb din Hdd mare extern plin, pe Hdd intern. Inchideam computerul, sa schimb Hdd extern WD, cu alimentare si Usb 3. Si il deschideam din nou sa copiez cele transferate in pozitia finala. Asta lua cam 6 ore pe zi.

Dupa saptamana de «carausie», am facut o prostie. Revenind acasa, vad ca computerul era inchis. De fapt era in stand-by. Am zis sa scurtez timpul. Am schimbat Hdd extern, punand pe cel plin in locul celui in curs de umplere. Nu stiam ca Win10 memoreaza arborele de fisiere si-l suprapune peste al Hdd. La pornire a gasit altceva. S-a «enervat» si l-a inlocuit pe cel mare cu altul diferit. Iar cele 2,6Tb de date au devenit inaccesibile.

«Acces denied» era invariabil raspunsul. Am incercat pe vechiul Xp. Pornit cu el, computerul se oprea imediat. Montat dupa initializare, vedeam foldere, chipurile goale, cu «acces denied», desi properties arata ca hdd este ocupat 2,6Tb din total.

Aveam back-up la peste 90%, dar si 200Gb era enorm. Disperat am cerut ajutor. Am ajuns la un tip foarte priceput. A incercat sa imi recupereze datele. In Linux de server majoritatea fisierelor erau accesibile, dar cele mai importante nu. Am decis sa pun Linux pe un computer mai vechi, sa recuperez bucatica cu bucatica. Nu a mers. Noroc de un vechi prieten care m-a chemat la el sa incerc si cu Linux Mint. Surpriza, Hdd a redevenit intact. Am copiat ore in sir ce doream sa salvez. Acasa, inainte de a-l formata am facut o proba cu el legat la un vechi laptop, obosit, cu Vista. Am avut alte surprize :

1. Raspunsul «Acces denied», de asteptat, avea sub el 2 optiuni : Continue si Cancel. La continuare, aparea tot continutul «ratacit» !

2. Cu rabdare, am verificat cat de exact au fost copiate fisierele importante. Unul din 8 avea doar o parte din continut. Sa le completez pe toate nu a fost usor. Hdd laptop era si el pe duca. Sistemul de operare ajungea in zone corupte si se bloca.

Am instalat Linux Mint pe el si am facut verificarea si restaurarea cu migala. Cu 2 copii perfecte, verificate, am formatat 49 ore Hdd buclucas. Acum m-am relaxat. Si am decis sa iau un sistem Nas, sa nu mai pierd ore pe zi cu cautat, stocat, verificat.

Postat în Personal | Nu sunt comentarii | 370 vizualizari

World PressPhoto Contest editia 2016


19 februarie 2016

WPP si-a anuntat castigatorii azi-noapte:

http://www.worldpressphoto.org/collection/photo/2016

Nu mai fac comentarii. Ca deobicei sunt si fotografii extraordinare, dar si unele ciudate. Art-directorii sunt sustinuti in juriu, sau combatuti de fotografi reputati, si ei prezenti.

http://www.worldpressphoto.org/news/2015-11-12/world-press-photo-foundation-announces-2016-photo-contest-chair-and-jury

Pentru odata, putem asculta direct comentariile lor - le gasiti aici :

https://vimeo.com/album/3786599

 

PS. Volumul «Rugamintea unui mar» al Dianei Mihailopol este o carte speciala. Am citit cu placere versurile regizoarei. Au o candoare si o spontaneitate neasteptata.

Va puteti face o vaga idee de aici :

http://judyflorescu.com/2016/02/16/rugamintea-unui-mar-versurile-care-iti-fac-bine/

Ele sunt ilustrate cu 80-90 reproduceri ale fotografiilor lui Aurel Mihailopol.

Suna destul de tentant.

Formatul ingust al cartii, 21x13,5cm, a dus la formate prea mici ale imaginilor, cam 9x9 cm pentru formatul patrat majoritar. La revista Cinema, Mihailopol lucra pe Hasselblad. Dupa ce ca sunt foarte mici, chiar 6x9, cateva dintre ele sunt scandalos de prost tiparite. Dealtfel si printurile, expuse la inceput pe pereti, erau destul de modeste.

Postat în Fotografie | Nu sunt comentarii | 344 vizualizari

Fiica tatalui


16 februarie 2016

Am primit ieri o invitatie, pe mail:

«Editura Oscar Print si Teatrul de Arta Bucuresti va invita la un dublu eveniment: Lansarea volumului de poezii «Rugamintea unui mar», debut editorial semnat de Diana Maria Mihailopol si deschiderea Expozitiei de fotografii semnata Aurel Mihailopol. Cartea va fi prezentata de criticul Dan Caragea. Vor recita: Oana Pellea si Marius Manole. Evenimentul are loc azi la Teatrul de Arta din Bucuresti, strada Sfantul Stefan, nr.21.»

Si m-am dus. Erau multi cunoscuti in sala.


In prezentare dl.Caragea pomenea spontaneitatea poetei, sensibilitatea si pasiunea ei, calitati ce apareau si in fotografiile tatalui ei din anii 1970.

http://www.ap-arte.ro/ro/blog/actualitate-ro/articol/despre-un-foarte-mare-fotograf/128/6761.html

Am primit un autograf. Doream sa ii spun autoarei cateva cuvinte :

«Acum 50 ani, student fiind, am vazut o expozitie a d-lui Aurel Mihailopol. La acea vreme, mi se parea ca nivelul fotografiilor dansului il ridica cel putin la nivelul Zeilor din Olimp.»

Cum dansa nu era deloc atenta, am renuntat.

Ciudat, in timpul prezentarii-declamarii poeziilor, pozele maestrului cadeau de pe pereti. La inceput un fenomen socant, apoi privit cu resemnare. La sfarsit toate erau pe jos.


Intre timp mi-a trecut. Am intalnit fotografi mai buni. Ii amintesc pe domnii H-C. Bresson (mai ‘75 /Bucuresti) si S.Salgado (iul.1994 /Paris). Mai avea mustata alba.

Pe dl. Mihailopol nu l-am uitat, desi idealurile fotografice ni s-au indepartat progresiv. Sa il odihneasca Dumnezeu.

Postat în Actualitate Ro | 1 comentariu | 404 vizualizari

Urmarind schimbarile orasului natal


27 ianuarie 2016

De mult remarcasem rezistenta pasiva a oamenilor in fata sistemului, in dorinta de a-si pastra mostenirea culturala. Mostenire distrusa din prostie, rautate si exces de zel. Iar actiunea continua si acum ! Multi oameni isi construisera lumea lor, in care se refugiau, sa-si poata pastra adevaratele repere. Sistemul bolnav incerca sa le distruga. Sustinea in discurs etica si egalitatea sanselor, desi cultiva si recompensa duplicitatea, minciuna si delatiunea. Ca tanar arhitect doream sa concep cladiri indraznete, necesare. Intors din Coreea de nord, Ceausescu a revenit cu «Idei». Hotararile urmau sa fie luate doar de conducerea Partidului. Iar ceilalti sa execute intocmai «Indicatiile Pretioase».

Pentru creativitate fotografia a trecut in prim plan pentru mine. Tanar evitam realitatea. Cu aplicare pentru fotografia de actiune, la inceput mergeam pe munti urmarind capre negre. Vizitam herghelii sa fotografiez armasari eleganti. Prin sate indepartate, pareau interesante obiceiurile vechi, pastrate cu strasnicie. Dupa 1980, Ceausescu a decis modernizarea fortata, sistematizare cu distrugerea centrelor vechi. Se simtea stingher in orase. Cu mentalitate primitiva de extremist percepea cladirile elegante ale orasului istoric ca radacini ale burgheziei. Le simtea ostile proiectului sau nebun, care era sa reuseasca. Sa schimbe mentalitatile oamenilor, transformati in automate, sa il asculte orbeste. Am aflat ca dorea sa distruga o mare parte din centrul istoric al orasului.

Cativa cunoscuti vroiau sa fotografieze fiecare detaliu din fiecare casa. Era necesar, foarte greu de facut. Ar fi iesit milioane de imagini, dintre care 99,8% neinteresante.

6 km patrati au fost demolati in Bucuresti, o treime din centrul orasului istoric. Pentru ce au ras multe zeci de mii de cladiri, dintre care macar 30 anterioare secolului 19 ? Unele dintre ele, biserici sau mici palate, erau adevarate bijuterii.

http://jurnalul.ro/vechiul-site/old-site/suplimente/editie-de-colectie/ramasi-vaduviti-de-istorie-4903.html

Pentru Casa Poporului, se chema atunci a Republicii, monument al totalitarismului, ca o piramida-cavou a paranoicului Ceausescu, cladire la scara de 13 ori mai mare decat a orasului, care apare de la kilometri distanta ca un baraj in calea dezvoltarii orasului.


Au demolat cu o inconstienta criminala mare parte din centrul vechi, cu farmec, pentru a construi cladiri de tip totalitar, ca decoruri de opereta pe artere faraonice artificiale. (va urma)

Postat în Noi | 2 comentarii | 449 vizualizari


« Posturi mai vechi
Blogroll
   » Dan Dinescu
   » Cosmin Bumbutz
   » estost
   » Mihai Moiceanu
   » Dragos Lumpan
   » Ming Thein
   » Bucurestiul meu drag
   » Bad or Good
   » Iosif Kiraly
   » Viorel Florescu


Nikon

Pagini
   » Biografie
   » Contact

Categorii
   » Lumea
   » Actualitate Ro
   » Personal
   » Noi
   » Fotografie
   » Blog vechi
   » Performanta

Arhiva
   ╗ mai 2016  (2)
   ╗ mai 2016  (2)
   ╗ martie 2016  (1)
   ╗ martie 2016  (1)
   ╗ ianuarie 2016  (1)
   ╗ decembrie 2015  (3)
   » toata arhiva

rss