Blog Andrei Pandele

Promovarea rezervatiei naturale Vacaresti

Romania sta cat se poate de prost la calitatea animalelor „politice”. Dar sta inca bine la fauna salbatica. Protejati de arcul muntilor Carpati, de lipsa infrastructurii si interdictia armelor de foc atatia ani pentru populatie, o treime dintre lupii, ursii si rasii din Europa sunt la noi in tara, in relativa siguranta. Dar nu se stie pentru cat timp ?

Carnivorele mari sunt primele victime ale vanatorii, a barconajului si distrugerii padurilor. In multe tari occidentale ele au disparut de secole. Putem spune ca Romania este inca ca o „Arca a lui Noe” a Europei, spune Cristian Lascu, redactor sef NG.Romania.

Asa a aparut ideea proiectului 2012 „Arca lui Noe”. http://dev.arcaluinoe.net/

Doar o mana de fotografi este preocupata de wild-life si protejarea speciilor. Silviu Matei, Helmut Ignat, Costas Dumitrescu sunt printre ei. Civilizatia moderna indeparteaza omul de natura. Specula imobiliara a reusit reducerea drastica a spatiilor verzi din Bucuresti.

Acesti factori sunt potrivnice sanatatii noastre. Dar natura are enorma forta de a recupera spatiile abandonate de om. Valea Plangerii, groapa Vacaresti, abandonata de 22 de ani si inundata in timp, a devenit o zona salbatica naturala cu o biodiversitate uluitoare.

Un articol in National Geographic Romania, ilustrat de dl.H.Ignat, trateaza asta :

http://www.natgeo.ro/natura/habitat-conservare/9586

Pentru a o proteja, ea trebuie sa devina rezervatie naturala, chiar intra-urbana. De care sa te apropii cu respect, sa ii cunosti fauna spontana, nu sa o poluezi iresponsabil.

Iubitorii Bucurestiului n-ar trebui sa-si precupeteasca eforturile de a sprijini acest proiect. 190 ha ar mari suprafata verde a capitalei, filtrand de praf aerul pe care-l respiram. Ar putea altfel deveni poligon de concurs: cine toarna mai mult beton.

Arca lui Noe - de Sergio Endrigo nu a castigat premiul la San Remo din acel an.

Desi a avut cel mai mare succes de discuri al deceniului. Poate va reusi sa polarizeze si energiile noastre in directii pozitive. Oricum, puteti sa o mai ascultati cu placere, aici:

http://www.youtube.com/watch?hl=ro&v=H8afPDmGJJg

Cu D800 in mana

Prin amabilitatea importatorului, am probat o saptamana Nikon D800. Am citit review-uri bine cunoscute. Nu voi repeta ce am citit acolo. Las doar comparatia DxO marks :

http://www.dxomark.com/index.php/Cameras/Compare-Camera-Sensors/Compare-cameras-side-by-side/%28appareil1%29/792|0/%28brand%29/Nikon/%28appareil2%29/485|0/%28brand2%29/Nikon/%28appareil3%29/438|0/%28brand3%29/Nikon#toggleBookmarks

Am facut cu el spre mia de declansari. Si am sters cam 2 treimi dintre poze.

Confirmari : Senzorul este senzational, superior in toate punctele de vedere celui din D3x. Net superior la sensibilitate celui din D3 /D700. Doar cadenta la fotografiere nu e atat de sus. Punerea la punct automata a distantei, AF, are o viteza impresionanta.

Dar nimic nu este perfect. Cumva sub asteptari este vizarea mica fata de aparate pe film si cateva detalii imperfect puse la punct. Mai ii cade capacul prea elastic de la acumulator, cand il desfaci sa il incarci. Procesorul de D4 are o mica problema. Rezolutia enorma il pune in dificultate. In setare Live-view, pe mira de rezolutie, cu lupa la maxim, vezi reglajul AF ezitand intre relativ clar si perfect clar. Marit la 20 de ori, subiectul poate fi usor reglat manual.

Din pozitia de avocat al diavolului, poti spune: acest aparat exagereaza. 36Mpx n-or fi prea multi ? Puteai face mariri de 3 metri si din 12Mpx. Rezolutia enorma va fi pe placul fotografilor de natura si de studio. Ce doresc domnii MM, DD si DL. Fotografiile cu D800 valorifica rezolutia maxima folosind trepied, aparat sprijinit sau viteze mai rapide ca uzual, evitand cadre cu claritatea incerta. Computerele vor trebui schimbate : 4GB Ram pe XP.pro /Vista nu mai sunt suficienti. HDD noi de mare capacitate sunt necesare, macar 2x 2TB.

Compatibilitati. Cateva incercari m-au bine-dispus :

Obiectivele manuale Nikon Ais merg perfect. Sistemul telemetric este si mai precis decat la D3. Mi-am reluat obiectivul favorit, 35mm f: 1,4 Ais. Obiectivul Dx Tokina 11-16mm f:2,8, la f:8 acopera formatul x1,2 /30x20 mm = 26Mpx, echivalent 14-19mm. La 11-13mm apar vignetari in colt. Cu diafragma 2,8 dispar seara. O economie in mii de Euro la obiective este binevenita.

Sunt dispus sa dau raspuns direct la intrebari pertinente, interesante. Nu si la cele stupide.

Surpriza cea mai placuta este redarea contre-jour. Marea majoritate a aparatelor digitale dau chix in aceasta situatie. In cazul contrastelor mari, ard valorile luminate si subexpun pe cele din umbra. Adancimea de culoare si latitudinea de expunere /DR, foarte mari la D800, imbunatatesc mult redarea in lumina contrasta si la fotografiile de noapte.

La acest capitol, D800 surclaseaza, cam 3 trepte, si noul model EOS 5D Mk3:

http://www.dxomark.com/index.php/Cameras/Compare-Camera-Sensors/Compare-cameras-side-by-side/%28appareil1%29/795|0/%28brand%29/Canon/%28appareil2%29/792|0/%28brand2%29/Nikon

A propos, cand fotografiati seara cladiri abandonate, fiti foarte atenti si la haitele de caini.

Mi-ar fi placut sa ajung cu D800 la finala Europa League – Atletico Madrid contra Athletic Bilbao, pe Stadionul National. Lipsa din tara mi-a compromis acreditarea la UEFA. Nu aveam parole de acces si teremenul limita a fost depasit. Oricum, eram mai interesat de atmosfera decat de meci, relativ dezechilibrat. Aparea evidenta nerusinarea conducatorului Ligii. MD a interzis steagurile Romaniei la meci international, sa nu riste o pancarta impotriva lui.

Dar la finala E.L totul era permis. Nici bascii, nici madrilenii nu aveau nimic cu potlogarii care ne conduc fotbalul.

Mi-a placut micul „monstru”. M-am hotarat, imi schimb aparatul de baza, are 6 ani. Si continui sa caut un alt aparat mult mai mic, pentru calatorii. Sa il am mereu la mine.

Despre blog /fotografie si arhitectura

Postul acesta poarta nr.1000. 1000 in mai putin de 7 ani, cam unu’ la 2,5 zile, toate echivalente cu cateva luni de activitate, facute din placere. Unele sunt mai interesante, altele mai putin reusite. Sunt 965 texte pe blog si 35 posturi la capitolul arhitectura. Primul era :

http://www.ap-arte.ro/ro/blog/blog-vechi/articol/prima-data/165/6023.html

Am renuntat sa scriu la nivel prea elevat, sensul zboara deasupra capului unor cititori. Ce primim pe gratis nici nu este pretuit. Ba dimpotriva.

Impartasesc totusi experinte mai noi sau mai vechi cu prietenii si cititorii.

Primesc lunar raportul cu trafic subtire /constant de 2500 IP luna, 200 accesari zilnice. Numarul de accesari este legat de comentarii tehnice. La postarea comparatiei dintre Fuji X100 si Sony Nex7, accesarile au crescut spectaculos, de 8 ori.

Marturisesc, nu sunt interesat de trafic. Scriu despre lucruri in care cred, nu am nevoie de confirmarile altora. Dar daca acestea sosesc, sunt binevenite. Prefer zeci de cititori interesati, cu nivel de cultura, educatie si seriozitate care permite dialogul liber, decat alte zeci de refulati. Dintre care unii sunt pusi pe invective.

Daca ai ceva de spus, se vede in text si in imagini. Se va remarca si daca nu ai. Interesat sau nu de subiect, autorul se regaseste in rezultat. Are ceva de spus, este inspirat sau nu. Fotografia poate fi privita ca relatia in imagini intre autor si subiect. In orice domeniu, progresul se realizeaza prin cunoastere si practica asidua la cel mai inalt nivel. Deschiderea si curajul de a infrunta neprevazutul, dispozitia la experimente niciodata incercate, pentru riscuri calculate si asumate iti maresc net sansele.

Mai este necesara si o imaginatie suficient exersata, sa poti controla datele anticipate. Reactiile la blog nu sunt legate de calitatea lui, cat de prejudecatile cititorilor : Sute de cititori seriosi, unii stralucitori, nu scriu nimic. Nu am feedback de la ei. Cativa te pun la punct cu regularitate. Unii chiar au dreptate. Altii nici nu au inteles ce era scris.

http://theonlinephotographer.typepad.com/the_online_photographer/2011/10/kirks-take-kirk-tuck-1.html

Partea de arhitectura este mai delicata. Legislatia romana este deficitara : cei cu bani fac interventii sa li se aprobe unele investitii care dauneaza orasului. Constructiile excesive nu sunt un lucru bun. Specula imobiliara distruge zonele atacate, eliminand mostenirea culturala.

Oamenii cu bani din tara au interese meschine. Iar unii arhitecti sunt complici fatis. Asta le da un statut fals. Si accesul aparent, nemeritat, printre varfurile profesiunii. Cei seriosi si morali sunt eclipsati de infractori, deghizati in « baieti destepti », protejati de politicieni lacomi de procentaje substantiale. Si cu debit constant.

Site-ul are un motor de cautare. Daca tastati Mihailopol obtineti 23 posturi. La «pesti» apar 10 rezultate surprinzatoare. De 6 ani anticipam posibila condamnare a Nepotului Matusii Tamara.

http://www.adevarul.ro/opinii_la_zi/condamnare_adrian_nastase_editorial_de_liviu_avram_0_637136738.html

Dealtfel problemele juridice urgente au decis nominalizarea catorva membri ai actualei echipe guvernamentale. Doi dintre ei au fost deja retrasi, inaintea investiturii.

« Clasa politică post 1989 nu a avut, indiferent de partid, un proiect naţional. A avut un unic gând: să se căpătuiască. S-a repezit asupra României cu gândul îmbogăţirii. Oamenii nostri politici au acţionat ca nişte vandali, distrugând şi jefuind totul. »

Citatul ii apartine istoricului Florin Constantiniu, disparut de curând. Onor, guvernantii nostri vor sa fure, cat pot. Dar sa nu fie pedepsiti, ca inainte.

Comunismu’ avea din plin fantezie si delir. Iata Fenian, Nord Korea, 1971. Apreciati direct « Raiul » catre care ne conducea « conducatorul /fuhrer iubit ».

http://wimp.com/ceausescuvisit/

Asta am ratat noi ! Numerosi indoctrinati inca regreta « Epoca de Aur ». Erau mai tineri si fara griji. Erau « angajati la Stat ». Unde stateau, nu faceau nimic. Acum nu se mai pot adapta.

Altfel, festivalul fotografic italian este in plina desfasurare la Milano :

http://www.lemonde.fr/culture/infographe/2012/05/03/la-photographie-en-gros-plan-pour-la-seconde-fois-a-milan_1694071_3246.html

Un presedinte socialist in Franta

Alegerile din 6 mai l-au dat castigator pe Francois Hollande. Alegerea presedintelui a fost decisa de votul masiv de protest. De care au profitat cel mai mult extrema dreapta si comunistii.

A castigat candidatul socialist, cu promisiuni care nu vor putea fi puse in aplicare.

Un articol, scris de un fost prim-ministru francez, pune degetul pe rana :

http://www.lemonde.fr/idees/article/2012/04/27/la-droite-m-effraie-la-gauche-m-inquiete_1692193_3232.html = Dreapta ma sperie, dar stanga ma ingrijoreaza.

« Cel mai important ar fi sa dispara ura dintre noi. Aceasta trebuie oprita. »

« Nu conteaza cine va castiga in alegeri. Important este ce se va intampla in continuare, pentru ca tara si economia sa se redreseze. »

Exact asta ar trebui sa ne intereseze si pe noi.

Nici nu realizam cat de important este sa fii informat si responsabil.

Numai frustrati cu minti impaienjenite pot vota aberatiile propuse de clownul din Carcal. DD profita de prostia propriilor telespectatori. Cere raspunsuri, cu SMS platite, la intrebarile hilare puse de el la OTV.

1. Vreti sa vi se dea case gratis ?

2. Vreti sa vi se mareasca salariul ?

3. Vreti sa fiti scutiti de impozite ?

Acestea sunt de-a dreptul gogosi, inghitite si platite de prosti, nu promisiuni electorale.

Imaginati-va o clasa politica compusa numai din gangsteri si clowni. Care ne otravesc existenta si decid aberant viitorul copiilor si al nepotilor nostri.

Super luna din 2012

Duminica 6 mai dimineata, inainte de rasaritul soarelui, luna plina va fi la perigeu.

http://science.nasa.gov/science-news/science-at-nasa/2012/02may_supermoon/

La 3-4 ani, luna este in cea mai apropiata pozitie fata de pamant. Rar cand este si luna plina.

O coincidenta tulburatoare, luna plina este la perigeu la 100 de ani de la accidentul vasului Titanic. Se fac si speculatii pe aceasta tema.

http://www.learning-mind.com/super-moon-unique-celestial-phenomenon-in-may-2012/

S-ar putea face fotografii interesante, in acel moment, cu conditia sa fi bine pregatit, la locul potrivit si in momentul potrivit. Cam in ultima clipa, le urez succes acelor interesati.

Daca ati fi incercat si erati foarte tenace, va putea iesi cam asa ceva :

http://www.theatlantic.com/infocus/2012/05/supermoon-2012/100291/

Intrebari si raspunsuri – cu pareri proprii

De cativa ani au aparut aparatele mirrorless. Buni prieteni sunt incantati de unele dintre ele. Am incercat cateva. Nu m-am hotarat. Primele modele aveau vizare pe display-ul Lcd, favorabile celor miopi. Eu am hipermetropie, cu probleme de acomodare. Ar trebui sa imi fac ochelari speciali in acest scop.

De curand a aparut o pleiada de jucarii promitatoare cu vizari electronice = Evf.

Trec in revista dorintele personale si masura in care ma satisfac cateva dintre acestea. Pentru mine, vizarea este importanta. Ma simt limitat de aparate doar cu Lcd. Am nevoie de sistem AF de incredere de cand acuitatea vizuala mi-a scazut. Printre temele care ma preocupa, toate se cam incadreaza in conditii dificile de punere la punct. De mult am constatat ca un aparat discret te ajuta in multe situatii. Doresc sa fac si printuri mari.

Si acum sa listam oferta, in partea superioara :

Fujifilm X-Pro 1 are componente de inalta calitate, posibil cel mai reusit captor Aps-c.

Calitatile modelului sunt incontestabile. Are obiective promitatoare, dar si probleme. Din cele 3 prezentari profesioniste pe Net, 2 facute de fotografi angajati sa il promoveze, parerile sunt convergente. Spune profesionistul : « AF, lent in conditii grele, nu limita de lumina, este Suficient de Rapid Pentru Subiecte Statice ».  Mi se pare un verdict amar.

O bijuterie prea capricioasa – pare concluzia cea mai amabila, dintre cele citite.

La Canon Gx1, stabilizarea optica rascumpara micutul zoom ultra-intunecos la capatul lung. Dar jucaria patratoasa are o vizare de-a dreptul lugubra, de gaura de cheie.

Nex 7 are o vizare electronica de top. Dar a ramas deficitar in obiective, putine, prea mari sau de calitate neconvingatoare. Si atunci ?

Raman modelele format micro 4/3”. Care va place – Oly sau Pana. Panasonic cu zoom-uri stabilizate optic, favorizand filmarea, Olympus cu stabilizare in cutie.  

Voi proba cu interes modelul OM-DE-M5, avand calitati interesante la 373g, desi cam scump. Mai ales dimensiunea si calitatea noilor obiective fixe ma face atent - foarte bune ambele la Olympus, foarte mici cele 2 de la Panasonic.  

Ma refer la M Zuiko 12mm f: 2 si 45mm f: 1,8 versus Lumix G 14mm f: 2,5 si 20mm f: 1,7. Olympus a anuntat alte 2 obiective in acest an : 60mm f/2,8 macro si 75mm f/1,8.

Amatorii avansati entuziasti vorbesc mereu de scula ideala. Aiureaza, din pacate.

Nu exista scula perfecta, desi exista unelte bine adaptate la anumite scopuri. Sigur este ca oamenii sunt diferiti, cautand rezolvari potrivite nevoilor lor. Iar aparentele inseala.

Am lucrat aproape 20 de ani intr-un Institut de Proiectare « Tehnologica ».   

Proiectand tehnologii necunoscute, se propuneau utilaje multi-valente. Sa vedem cum o fi. A fost suficient sa vad cateva linii de fabricatie vest dupa 1990, sa ma conving ca utilajele care fac totul sunt prea mari, complexe si greu de utilizat pentru ceva anume. Si productia cu ele va fi prea scumpa, chiar de calitate indoielnica.

Cam la fel este si cu aparatele de fotografiat.

Am un model mai vechi Aps-c si altul nou Full frame, de firma mare. In anumite situatii, sunt de neinlocuit. Cand ai aproape 1,90m, nu prea iti pasa de gabarit. Un aparat are si 1,6kg cu obiectiv uzual. Dar nu este cea mai buna idee sa cari asa ceva – la piata, la fisc, sau la opera. Nici macar intr-un concediu scurt, cu drumuri multe.

Nici pentru aparatul mic nu iti trebuie orice. La tele, vizarea va avea probleme. Si obiective super-largi sunt inutile. E mai inteligent sa faci o panorama, cu ce ai la tine. 3 poze cu obiectiv (echivalent) 24mm pot produce o panorama mai larga decat 14mm.

Acasa nu ai decat sa cari si trepiedul alaturi de aparatul cel mare.

La drum te descurci mai bine cu jucaria mica. Din fisierele perfecte poti face si mariri de un metru, interpolate. La 16 Mpx, au peste 50cm lungime by default. Captorul nu o fi cel mai performant. Dar prefer 1600 Iso, diafragma 2 cu 1/15s, stabilizare cu minim 3 trepte /zic ei. Si cu 2 as fi multumit. Decat 12,8 k.Iso, 1/60 si zoom f: 2,8.

Puteti verifica - este exact acelasi nivel de iluminare.

Desi n-am facut un test, nu cred sa existe un aparat cu captor, superior cu 3 trepte de sensibilitate. Iar sistemul micro 4/3, body cu 3 obiective, are sub 1kg. Cu 3 obiective f: 1,8.

Si Nikon V1 va fi interesant daca apar obiective competitive. Punchul micului aparat si pretul sunt date de procesorul AF, de la D4, si de bufferul enorm fata de concurenti.

Altfel decat acasa

De 3 saptamani jucam in deplasare.

Ne-am revazut prietenii, cativa colegi de facultate, numerosi fosti colegi de birou.

Departe de casa observi mai clar diferentele.

In aceste tari, toti zambesc si sunt amabili. Nimeni nu se cearta /nu striga in public. Oamenii sunt mai relaxati, lipsiti de frustrari.

Aici cetatenii sunt constienti ca trebuie sa faca ceva sa schimbe lucrurile. La primul tur de scrutin al prezidentialelor din Franta au participat 81% alegatori.

“Copiii nostri ne-au trimes sa votam” spuneau multi. “Ne-au spus ca este de datoria noastra”. Nici ei nu aveau optiuni stralucite. Si au ales “Raul” cel mai mic…

Tabara de baza o avem intr-un oras de 200 mii de locuitori si 2 universitati, neasteptat de verde. Toata vegetatia este amenajata, bine ingrijita pe cheltuiala municipalitatii. La limita nord-vest si sud-est au pastrat cate o vale adanca de 25m, lunga de 1,5km si lata de cca 200m. Plina de o vegetatie salbaticita, unde localnicii isi pot plimba familia sau cainele. Daca ar veni o ploaie catastrofala, acolo s-ar deversa prea-plinul de apa.

La marginea ei este casa prietenilor nostri, construita preluand declivitatea.

La inceput sotia mea era invidioasa pentru ordinea exemplara care domneste in casa. Dupa 3 saptamani si ei i se pare mai greu digerabila. Este mult mai usor sa faci ordine in casa mare de 256mp cu putina mobila, fara covoare sau perdele, cu 2 camere de depozitare.

Si fara vre-o urma de praf !

E deosebit de placut sa iti revezi prietenii. Am fost in cateva locuri foarte interesante si instructive. Dar dupa 3 saptamani ni s-a facut foarte dor de casa noastra, mult mai modesta, care noua ne lipseste, asa cum este ea.

Colac peste pupaza, am ajuns si la varsta venerabila de 2/3 de secol.

Unii se bucura, iar altii se necajesc - poza cu Bayern calificata este de pe as.com.

Dupa 50 de ani

Ma intalnesc cu colegii, cei de liceu si acei din facultate. Anul acesta aniversam 50 de ani de la absolvirea liceului si de admitere la Arhitectura. Ne privim viata cu intelegere.

Am fost intotdeauna cel mai mic de varsta dintre toti colegii, dar implinesc 2/3 de secol.

In 50 ani am adunat multe pacate. Cate amintiri placute ! Pai de ce mi-am facut blog…

Am avut noroc. As putea zice ca am fost binecuvantat.

Am avut parinti extraordinari, care tineau la familie. Prima amintire din scoala primara a fost cu invatatoarea pomenind « originea sociala ». La 6 ani nu m-a impresionat ca eram fiu de « bestie mosiereasca ». Am ramas mirat, dar am retinut.

In clasa V-a am avut un pseudo-conflict cu sotul directoarei de la liceul Caragiale. Ca vecin, dl.Lecca i-a dat in judecata pe toti copiii de pe strada. Ca erau prea galagiosi. Parintii s-au temut. Si ai mei m-au trimis la Sfantul Sava. Unde am avut noroc de o serie de colegi sufletisti.

Imi face placere sa ma revad cu ei. Si dupa 50 de ani.

Desi eram o clasa pestrita, am fost mereu clasa de varf a primului Liceu din tara.

Spre disperarea directorului, un excelent profesor de stiinte naturale, clasa la care era el diriginte se clasa sistematic pe locul 2. O fi fost el strain de « improspatarea » sistematica a clasei noastre cu elevi de la licee cu profil militar ? Nu stiu. Inutil de altfel...

Dar putem sa ii multumim dirigintei noastre – ca a mentinut o atmosfera relaxata. Tot efectivul s-a prezentat la examen la facultate. Si au intrat toti, fara exceptie, din prima incercare.

Am avut noroc. In acel an s-a renuntat la dosarul politic de la admitere.

Si am intrat al 12-lea. Am avut noroc in arhitectura, facultate si meserie in care se vad usor greselile. Care detine recordul mondial de somaj in procente. Am avut momente grele pe parcursul carierei profesionale si nu numai. Pe care le-am depasit cu bine. Pana in 1990 nu am avut functii de conducere, ca aveam « dosar prost ». De sef de colectiv nu am trecut.

Am avut noroc si cu pasiunea mea, fotografia.

La inceput era doar o supapa, dar cu timpul a devenit o placere si o pasiune. Iar cele mai mari satisfactii in viata le ai atunci cand poti infrange si cele mai mari dificultati.

Am avut noroc de 2 casnicii linistite, cu 11 ani pauza intre ele. Am o sotie delicioasa.

Am avut mare noroc si de prieteni adevarati.

Cine ar fi curios sa afle mai multe detalii, le poate afla de pe site-ul meu la categoriile Arhitectura /http://www.ap-arte.ro/ro/arhitectura/p/biografie.html si Blog, ambele cu biografii detaliate : http://www.ap-arte.ro/ro/blog/p/biografie.html

Cine nu are incredere, se poate uita doar la :

http://www.ap-arte.ro/ro/fotografie/info/articol/pareri-ale-altora-referinte-on-line/23/6786.html

Expozitie postuma Helmut Newton

E nascut intr-o familie cu bunastare materiala. Au parasit tara pentru a se proteja de nazismul in ascensiune. S-a nascut in Germania, a emigrat in Australia, s-a mutat la Paris, a decedat intr-un accident in California. Fotografiile sale au aparut in toate publicatiile. Helmut Newton a ramas un clasic al fotografiei, mai ales de moda. A colaborat mereu cu Vogue si Harper’s Bazaar.
Fascinat de eternul femenin, in fotografiile lui femeile apar pline de siguranta, implinite, spre disperarea feministelor. Daca vezi o buna parte dintre cele mai cunoscute imagini ale sale, descoperi cati fotografi si-au ridicat standardul imitandu-l.

Fotografiile sale sunt puternice, provocatoare si indraznete.

http://vimeo.com/38186802

filmul prezinta o mare expozitie postuma, expusa la Grand Palais din Paris :

http://www.rmn.fr/english/les-musees-et-leurs-expositions-238/museums-paris/expositions-340/helmut-newton-grand-palais

Cele 200 de lucrari sunt alese de sotia sa, June Newton - si ea fotograf, fosta modelul lui favorit. In afara de expozitii, fotografiile lui pot fi admirate si in carti. Mai ales in Sumo :

http://www.amazon.com/Helmut-Newtons-Sumo-June-Newton/dp/3822863947

Daca aveti ocazia, va recomand calduros sa o priviti atent.

Este o carte cu greutate, 31kg, si ati vazut cat costa...

Nu trebuie sa te lupti cu impostorii

La toate concursurile mondiale, mortii si sangele improscat asigura succese. Fotografii documenteaza realitatea, dar razboiul si catastrofele sunt si prilej de manipulare. Tineri fotografi, atrasi de ideea de succes, se duc spre sange ca mustele spre kkt.

In afara de vanatorii de succese insangerate, apar si laudarosi, cu posibilitati materiale consistente. Dornici a fi « recunoscuti » ca fiind Cineva, mai inainte de a fi realizat Ceva, isi angajeaza si PR sa le faca cat mai cunoscute presupusele succese.

Nici nu trebuie sa te lupti cu impostorii. Trebuie elucidate conditiile strict necesare.

E suficient sa lasi in discutie 2-3 intrebari. Exclus ca necunoscuti sa ajunga ultra-celebri intr-un mediu ultra-concurential, fara ca nimeni sa ii promoveze.

Cu ce agentii lucreaza? Cine le comanda /plateste deplasarile si fotografiile ?

Cine are incredere in ei ? Ca vor aduce fotografii bune de acolo ?

Au realizari care pot fi confirmate ? Doar nu trebuie sa credem orice, pe cuvant ?

Un evident impostor se promoveaza pe unde apuca. Si la cine il crede.

http://think.hotnews.ro/fotograful-roman-de-la-new-york-times-care-a-fotografiat-un-concurs-de-tancuri.html

Desi tot ce sustine nu este credibil. Cu tehnica imposturii, amesteca franturi din realitate cu minciuni gogonate. Unde a facut expozitia la care ar fi strans 3 milioane Eu?

La ICR Paris, la etaj, intra doar salariatii ambasadei, in ziua vernisajului. Sa manance sarmale si sa bea vin. Apoi nu mai intra nimeni. I-a dat bani tata, sau chiar totul este inventat ?

Exagereaza « putin »: 0,6% poate fi adevarat, iar 99,4% sunt gogosi. Aici se mentioneaza 20.000 Eu.

http://moneyexpress.money.ro/articol_21162/povestea_spitalului__marie_curie.html

Prietenul Radu Sigheti are o pozitie foarte interesanta, pe blog la Reuters :

http://blogs.reuters.com/photographers-blog/2012/01/16/the-problem-with-prizes/

Propune ca la World Press Photo, de pilda, evenimente ultra-violente sa fie in categorie separata, ne-eligibile pentru fotografia anului. Evitand atractia sanguinara a catastrofei.

Si clonarea fotografilor necrofagi, reali sau inventati.