Articolul meu din Photo Researcher nr.34


11 noiembrie 2020

Cel mai greu articol pe care l-am publicat. Scris direct in engleza, trebuia sa atinga 14 puncte si sa nu depaseasca 2500 cuvinte. Pana la urma are 2.672. La inceput, editorii Photo Researcher, revista Societatii Europene de Istoria Fotografiei, nu aveau deloc incredere in noi. Tot ce scriam trebuia dovedit, ilustrat, mai ales ca unele afirmatii nu li se pareau credibile. Cu timpul, relatiile s-au relaxat. Iata articolul asa cum a aparut in revista :












Articolul este un punct de vedere subiectiv. Nu poti vorbi despre ce nu cunosti. Dar toti cei care l-au citit au fost de acord cu cele afirmate.

Postat în Fotografie | Nu sunt comentarii | 97 vizualizari

Despre fotografia romana in Epoca de Aur


16 octombrie 2020

In aprilie, dl.Silvan Ionescu, directorul Institut de Istoria Artei, m-a rugat sa scriu un articol despre fotografia din tara noastra intre anii 1965-1989, perioada „vesela” in care am fost calariti de sinistrul cuplu N&E Ceausescu. Simplu ca buna ziua, o munca de Sisif: un text de 10 pagini in engleza cu date complete, imposibil de gasit, ilustrat cu imagini 4K si termen in luna mai ! Cel putin la inceput cereau si un numar dublu de fotografii.
Sa le aleaga ei, ca nu aveau incredere in noi. Articolul pentru Societatea Europeana de Istoria Fotografiei, urma sa apara in revista Photo-Researcher din octombrie, numarul 34, supranumit „Fotografia in Romania”, alaturi de articole avand autori pe Ad.Silvan Ionescu, Eugen Negrea, Adriana Dumitrescu, Camelia Neagoe si Catalin Nicolae.
Am inceput sa solicit imagini, D-l Hanno, fiul lui Edmund Hoffer, si d-na Diana, fiica lui Aurel Mihailopol, au raspuns pozitiv. Primul mi-a pus la dispozitie cateva scanari de mare calitate. Doamna s-a complicat. A apelat la o “specialista” care a folosit Iso 100, mod Program cu 1/2 secunda din mana. Iar reproducerile erau inutilizabile. Cand i-am spus direct, doamna Diana s-a facut foc si para. Mi-a interzis sa folosesc imaginile tatalui sau. Nu am inteles exact de ce ma banuia. Si nu numai dansa. Chiar vechiul meu prieten Dan Dinescu m-a refuzat la inceput. I se parea ceva dubios.
Cel putin dl.Daniel Badescu mi-a cerut 200 Euro/imagine, s-a scos singur din articol. Dintre lucrarile dumnealui nu stiu vreuna sa ii merite.
Pe Dinu Lazar il cunosc de 52 de ani; mai era inca elev. Am fost prieteni. Insa dansul are dispozitia prea schimbatoare. Timp de 3 luni de zile i-am lasat mesaje, la telefon, pe mail, pe Facebook, pe Youtube. Nu mi-a raspuns, ocupat cu filmele pe Youtube. S-a eschivat. Nu am primit nici-o imagine de la dansul. Nu am avut si nu i-am pus.

Domnii Nic Hanu, Cristian Lascu si Emilian Savescu au cooperat imediat. Pentru ceilalti am extins cautarile. Pana la urma am rezolvat problema prin relatii si ajutor de la prieteni. D-l.Ilie Bumbac a convins conducerea Rador sa imi dea 3 imagini bune ale d-lui Armand Rosenthal. Mihai Moiceanu mi-a dat o fotografie renumita a regretatului Joseph Marx. De la nepot, am obtinut o fotografie a lui V.Boldar. La cererea doamnei Spitzer, prin 2010 i-am reprodus cateva imagini si am avut de unde alege una. Eugen Negrea mi-a dat o fotografie a lui Sandu Mendrea. De la Silvan am obtinut o imagine interesanta a Lianei Gril. Le multumesc tuturor. Din pacate, nu am gasit nici-o fotografie buna a doamnei Loffler peste 1000 pixeli. Si Aurel Mihailopol si Heddy Loffler meritau sa fie altfel prezentati in acel material. Dar nu a fost sa fie. Revista tocmai a aparut. O vom primi si noi pe saptamana viitoare.

Postat în Noi | Nu sunt comentarii | 190 vizualizari

Critica si scuze, dupa 30 de ani


13 septembrie 2020

De-abia azi am citit articolul d-lui Andrei Barsan: “Albume foto, sa ne bucuram de ele.”
Si are dreptate dumnealui, referitor la cartea mea cu Revolutia.
Nu am fotografii facute noaptea, nici pe 21, nici 22 decembrie. Emilian Savescu are cateva din noaptea lui 21. Cunostea pe cineva cu apartamentul pe Magheru, la etajul 4 in blocul de langa biserica Italiana. A ramas si el acolo.
Nu stiam dinainte ce evenimente vor avea loc. Nu aveam pe acea vreme nici triepied, nici flash. Nu aveam filme de rezerva. Si nici nu se gaseau de cumparat. Pe 21 am avut un film. Am sters-o dupa ce am fost inhatat de un membru USLA. Pe 22, am intrat in cladirea CC cu 3 aparate si 4 filme (3 incepute). Cand le-am terminat, am plecat. La caderea intunericului au inceput sa se auda in Piata focuri repetate de arma automata. Erau si simulatoare, dar se tragea si in multime. Doar in CC nu !
Si aveam nevasta speriata, acolo jos. Am sarit din cladirea CC de la o fereastra la etajul 1.
Uite ce scrie
aici. Ca profesionistii au avut si au folosit macar 25 filme. Erau mai bine sustinuti.
Eu am facut toate fotografiile pe numai 13 filme, din 21 pana pe 3 ianuarie. Dintre acestea, 3 filme erau deja incepute si 2, ultimele, au doar cate 5-6 clisee cu Revolutia. Faceam mereu economie de film. Din cauza asta am evitat clisee facile. Nu am poze cu toate pancartele, cu toti agitatorii, etc.
Pe 22 dec. 1989, soarele a apus la ora 16h40 si amurgul dura 55 minute. Pe 21, membrii USLA erau acolo de la inceput. Dar s-au dezlantuit doar dupa ce a cazut noaptea. Nu mai scapa nimeni care ar fi facut fotografii pe strada dupa ora 18. Si oricum nu aveam nici-un film sensibil, nici macar de 400 Iso. Dar am primit pe 23, cand a venit fratele meu... 

Vorbeam cu Laurentiu Galmeanu, si dansul nemultumit ca nu are fotografii mai dure, mai tarziu in noapte.
Laurentiu a facut fotografii la Inter si a ales viteze nu prea rapide, sa nu poata fi recunoscuti demonstrantii din imagini. Pe 21, eu am facut fotografii la Gradinita, unde e acum Mac Donald, si am vrut ca scutierii din barajul MI sa poata fi toti identificati.
Este destul de probabil ca noi doi "Nu Am Fost Saltati de Organe" pentru ca am plecat devreme. Cand Ei nu aveau inca control total.
In decembrie 2019, pe gardul MNAR erau datele celor ucisi din acele nopti. Figurau si 5 tineri de 15, 16 si 17 ani, toti impuscati in cap. Acei care impusca in cap copii minori nu sunt oameni normali, sunt monstri sau fanatici dementi. Nu m-ar mira ca acel criminal sa fie Erou al Revolutiei.

Postat în Fotografie | Nu sunt comentarii | 152 vizualizari

Fotografia si prietenii mei


05 august 2020

Cu Stefan am copilarit impreuna. Eram colegi si ne vedeam zilnic. Prin clasa a V-a am sunat la usa lor. Nu raspundea nimeni. Am insistat. Dupa vre-un sfert de ora mi-a deschis el. ‘Tata face poze’, mi-a zis.

Am intrat intr-o camera straniu luminata, trecand prin perdele intunecate. Intr-o farfurie de supa plina cu lichid plutea o hartie alba. Tatal lui Stefan, atent la ea o legana usor.

Si ce sa vezi! Pe hartie a inceput sa apara o imagine din ce in ce mai clara. Am ramas impresionat de momentul magic. Microbul fotografiei e contagios, m-am contaminat si eu. Cand am intrat la liceu, tata a cumparat un aparat fotografic Fed 2, un fel de Leica 1935 montat la Harkov de ukrainieni. Am intrat la facultate cu aparat cu tot. L-am luat si in serviciul militar. In 1972 m-am transferat la ISART, cu Praktica.

Deja eram ‘arhitectul tanar caruia ii ies fotografii mai bune decat altora’.

Tot atunci, institutul angaja un tanar fotograf, Lucian Crisan. Desi inca incepatori, am avut multe discutii interesante. Amandoi am ajuns la EU-Proiect. De unde el a trecut in presa, la Informatia, apoi Adevarul, acum retras la Rucar.

In 1973 m-am inscris in AAF. Frecventasem eu clubul si inainte. Intr-o excursie AAF in octombrie 1968 l-am cunoscut la Sirnea pe Dinu Lazar, era inca elev. Un prieten care a devenit un fotograf de exceptie, dar cu o comportare total imprevizibila.

Desigur, i-am cunoscut progresiv si pe marii fotografi ai acelor timpuri. Dar eram inca departe de nivelul acestora.

La sediul AAF m-am apropiat de Nic Hanu si Dan Dinescu. Am avut multe de invatat de la prietenii mei. Ei erau mai avansati, ‘inraiti’ in hobby. Am mers la fotografiat. Dupa un weekend impreuna la herghelia Lucina, din februarie 1977, am ramas prieteni pe viata. Cred ca si eu i-am influentat pe ei.

Sotia lui Nic a remarcat de curand: ‘Sunteti prieteni de 50 de ani. Puteti vorbi impreuna ore in sir; nu v-ati certat niciodata. De ce nu va vedeti si voi mai des ?’ Bine ne-a zis-o.

Dintre colegii mei din biroul de Plan General, unde am facut umbra pamantului 20 de ani, interesati de fotografie erau prietenii Mihai Georgescu si Costica Vaduva. Cand nu aveam proiecte de predat, tocam fotografie la greu, teorie si practica. Sau mergeam impreuna in locuri interesante: in Apuseni, la herghelii, in Maramures.

Am progresat eu, au progresat si ei.

Dupa 1990, Costica a devenit redactor al buletinului Fotografia al AAF. A muncit din greu. Apoi s-a angajat la Cotidianul, unde a indrumat la randul lui fotografi tineri si talentati, aflati pe atunci la inceputuri. Daca nu ma insel, printre ei se numara Cosmin Bumbutz si Daniel Mihailescu FP. Dar Costica era ghinionist. A fost de 2 ori jefuit noaptea, batut si i-au fost furate aparatele. A doua oara si-a pierdut si serviciul.

Mihai a devenit un arhitect cautat. Avea mereu cu el aparatul fotografic. Sotia il intreba: ‘Cum poti da atatia bani pe un Dslr nou? Oricum erai multumit si de cel vechi.’

Mi-a placut raspunsul: ‘Mai intai, pentru ca ne putem permite. Si in al doilea rand, pentru ca avem o singura viata. Mai bine sa fi incantat de reusite decat abatut de neimpliniri.’ Avea dreptate, o singura viata, scurta. Mihai, nasul nostru, s-a prapadit la 65 de ani.

Dintre prietenii mai tineri se detaseaza Florin Andreescu, fotograf mare la propriu si la figurat, cu care am avut mereu relatii bune, de la Bucuresti la Barcelona.

Cu idei convergente, Cosmin Bumbutz a pus in practica salutul lui Dan Dinescu: ‘Duci viata fotografica ?’ Duce, teleleu de 10 ani, non stop ! Bravo Cosmin, bravo Elena !

Nu pot sa nu-i amintesc pe Andrei Birsan, care a polarizat, inaintea Arcen, miscarea fotografica bucuresteana. Si pe dl.Brad, un tip de incredere. Cornel se implica personal in relatiile cu persoanele vizate de proiectul fotografic, mai mult decat o faceam noi.

Postat în Noi | Nu sunt comentarii | 239 vizualizari

Pana la urma am reusit


02 august 2020

Din 2017, am pierdut controlul asupra propriului site. Comentariile devenisera poarta de intrare la reclame de Viagra, Cialis si alte afaceri nesuferite. Sute de spamuri zilnice imi otraveau existenta.

Am incercat sa le sterg. Imi luau ore pe zi, timp pierdut inutil. Am incercat zadarnic sa filtrez comentariile. Hackerii sunt mai priceputi decat programatorii. Am neglijat blogul de fotografie si arhitectura.

Pana la urma am adoptat solutia radicala, am desfiintat comentariile. Doar adresa de contact a ramas accesibila. Eliberat de interventii neavenite, sper sa revin progresiv in acest loc.

Postat în Personal | Nu sunt comentarii | 254 vizualizari

Suntem in arest la domiciliu, cu totii


13 aprilie 2020

Cei care ne conduc tara nu pot rezolva situatia. Nu au solutii. Ii imita pe altii si asteapta o minune. Noroc ca noi, esticii, parem mai rezistenti la imbolnavire.
Suntem in arest la domiciliu, cu totii, pe termen nedeterminat. Vai de economie.
Doar acei peste 2/3 de secol trebuie sa se fereasca de aglomeratie. Stam acasa.
Fiecare incearca sa faca ceva util si interesant. Privesc in jur, plin de curiozitate. Am scos de la naftalina teleobiectivele mele arhaice, cam beznoase, si fara AF. Sunt vechi de 45 de ani. Ma intreb cati nebuni aveau in Romania 400 si 500 mm inainte de 1975 ? Mergeam in Delta cu 400mm pe post de obiectiv normal.


Acum sunt demodate, desi functioneaza. Montate la format 4/3 inch apropie cam de 22 ori. Vezi albina venita dupa nectar in liliacul din vecini, la 15m. Pfff, tocmai a zburat.

Uneori privesc in trecut. Cotrobai in imagini digitale, sau mai adanc, printre sutele de mii de clisee pe film. Nu mai scanez, le reproduc cu un obiectiv macro, fotografiind emulsia, nu suportul.

Rezolutia este mai mare, procesarea devine minimala. Viteza si calitatea cresc simtitor. In 6 ore, reproduc 12-15 filme de 36 imagini, inclusiv salvarea si procesarea lor integrala. Doar ca nu poti alege precis. Expresiile fetei nu pot fi apreciate pe negative. Trebuie sa reproduci seria intreaga. Dupa procesare, selectia pozitivelor este sigura. Sterg imagini balast. Mai reduc volumul de informative stocata.
Nu am problema cu statul acasa. Dar sotia mea se teme de boala si crede orice reclama : “Nu avem servetele cu Dezinfectant Bio de la X. Hai sa luam. Completeaza tu formularele.”
Dar odata plecata de acasa nu mai rateaza nici-un magazin. “Nici din ALEA nu avem…”
Stam ca harciogutii in vizuina. Deschidem cu grije usa camarii, sa nu se prabuseasca ceva peste noi din mormanele de borcane, conserve, cutii, si ce o mai fi acolo.

Postat în Actualitate Ro | 41 comentarii | 651 vizualizari

Fotograf de sport part–time din oct.1970


05 aprilie 2020

Atras de rugby si hochei pe gheata, am devenit corespondent la ziarul Sportul. Murdarit de manevre oculte, fotbalul nu ma interesa, desi ocupa cam 50% din ziar. Colaboram cu redactorii T.Stama si Em.Fantaneanu. In ziar ilustratia era jalnica. Cum tiparul era prost, foloseau fotografii sub 9x 12cm si le plateau simbolic. Cu 20 lei cand filmul costa 14,50 lei. Aurel D.Neagu, fost campion de tir, si V.Bageac erau fotografii de la ziar, I.Mihaica si P.Romosan lucrau la revista.
Lucrul la ziar era nesuferit. Fotografia trebuia predata intr-o ora dupa terminarea evenimentului. Developare, fixare, uscare film, expunere developare, fixare, uscare copie se faceau de mantuiala. Filmul, sumar fixat, era marit umed. Si uneori aruncat dupa folosire. La inceput fotografii erau amabili. Cand au remarcat ca fac fotografii mai bune, amabilitatea li s-a vestejit. Nu mai aveam ce cauta in laboratorul LOR.

Mi-am amenajat un mini-laborator in baie. La developat filme, nu ai nevoie de camera obscura. Pui filmul in doza intr-un sac-manson din material negru dens. In 1972 am facut fotografii la 41 de meciuri de rugby. De mai multe ori la 3 intr-o zi. Progresiv, am fost primit in mica lume care gravita in jurul rugby, sport spectaculos, in care Romania repurta mari succese internationale.

In redactie, specialistul adevarat in rugby era Dimitrie Calimachi, fiul Printului Rosu, din familia domnitorilor. Era si secretarul de redactie al revistei Sport Ilustrat, unde fotografiile apareau in conditii mult mai bune si puteau fi predate in 2-3 saptamani. Mergeam si la confruntari internationale, Cupa Campionilor, Cupa Davis la tenis, pe cand Romania, prin cuplul I.Tiriac + I.Nastase, juca finala a 3-a oara.
Am pus aici o mica galerie cu imagini de la meciuri de rugby din acei ani.

Postat în Performanta | Nu sunt comentarii | 397 vizualizari

Afirmare si succese de anvergura


22 martie 2020

Regretatul critic de arta Mihai Orovenu avea o parere personala : “Orice expunere a lucrarilor unui artist creator este un discurs intre autor si publicul sau.” Selectia, dispunerea si relatiile exponatelor simplifica receptia mesajelor. Urmarirea unui proiect personal ofera pe parcurs posibilitatea cristalizarii acestor idei.
In lume sunt edituri de literatura si edituri de fotografie. Specializate pe domeniu, raman pe teren bine-cunoscut. Gallimard sau Aufbau Verlag scot numai carti de literatura. Pentru fotografie, La Martiniere este lider in Franta, Taschen in Germania. Puteti sa le propuneti direct proiecte :
Contact la Martiniere
Propuneri Taschen
Aceste edituri au specialisti reputati care dau aspectul cartii si o desfasurare surprinzatoare, sau elocventa suitei de ilustratii.

In Romania, nici Editura Humanitas nu are un asemenea specialist. Poti face o carte de fotografie la dansii doar daca le oferi un concept propriu, atragator. Daca nu, nu. Nici alte edituri de la noi nu au asemenea specialisti.

Cum e cu obtinerea de fonduri ?
Atat AFCN cat si ICR au o judecata stranie, functie de relatii si de indicatiile “de sus”. In 2007 am depus dosarul cu “Fotografiile Interzise” la AFCN. A fost clasat pe locul 67.
Iar expozitia de la MNAC-Teatru National a fost considerata de multi evenimentul anului.

Si in 2019, “ReVederea Revolutiei” a fost refuzata de AFCN. In decembrie, expozitia a fost expusa o luna la MNAR, in Piata Revolutiei si o luna la Timisoara "30”, in viitorul Muzeu al Revolutiei Anticomuniste.
Mai ales in arta, cantitatea nu poate inlocui calitatea. La “Le Mois de la Photo a Paris”, din noiembrie, de regula expozantii au 2-5 imagini, una peste 3m. pentru impact. Mai multe au fie somitati mondiale care expun proiecte in formate neasteptat de mici.

Sau un grup venit pentru prima data - care spera sa vanda acolo ceva, orice.

Postat în Lumea | 1 comentariu | 538 vizualizari

La Biserica Icoanei


09 martie 2020

Cartea mea noua, album de fotografii, "La Biserica Icoanei” are 188 fotografii digitale color f─âcute între 2009 si 2018. Fac exceptie 2 fotografii pe film, datand din 1975. Imaginea de pe coperta este cea mai noua, din februarie 2020.
Cele 208 pagini de format A4 sunt dispuse pe 14 capitole. Al─âturi de enoria╚Öi constant prezenti la slujbe, în fotografii apar si personalit─â╚Ťi ecleziastice care au onorat biserica Icoanei : Prea-fericitul Patriarh Daniel, Înal╚Ťii Prela╚Ťi Ciprian ╚Öi Varsanufie, ps.Timotei, Varlaam Snagoveanul ╚Öi Ieronim Sinaitul. 60 de fotografii sunt f─âcute in lumina existenta de la Liturghii, Înviere, Cr─âciun, Hram, ╚Öi la procesiuni organizate de Biserica Icoanei, ziua ╚Öi în amurg, la sarbatoarea Duminica Ortodoxiei.
Initial, aceasta carte trebuia sa fie facuta la Editura “Cuvantul Vietii”, a Patriarniei. Acolo a fost doar amanata. Ulterior, au fost promisiuni din partea Administratiei locale.  Banii prevazuti si aprobati in acest scop au disparut in 2 ani consecutivi.



Nu m-am putut abtine si am tiparit-o pe banii mei. Cartea arata foarte bine.

Si poate fi achizi╚Ťionat─â de la biserica Icoanei, sau direct de la autor.
Costul unui exemplar este de 65 lei.
Pentru provincie, costul este 90 lei, suma care include cartea si transportul. La solicitare directa, cu transmiterea numelui și adresei (inclusiv e-mail), cartea va fi expediată prin Fan Courrier cu autograf personalizat semnat de autor - si cu plata ramburs.
Pentru alte informa╚Ťii, v─â rog s─â ma contacta╚Ťi.

Postat în Personal | Nu sunt comentarii | 787 vizualizari

Altfel de compozitie


01 martie 2020

Principiile esteticii japoneze: Wabi-sabi este o filozofie japonez─â antic─â, cu r─âd─âcini în Zen.
Ea venereaza austeritatea, natura ╚Öi cotidianul; Fukinsei: asimetrie, neregularitate; Kanso: simplitate; Koko: de baz─â, rezistent; Shizen: f─âr─â preten╚Ťii, naturale; Yugen: har subtil profund, nu evident; Y┼źgen: misterios si profund; Datsuzoku: nelimitat de conven╚Ťie, gratuit; Seijaku: lini╚Öte.


Frumusetea reala nu are nevoie de zorzoane. Frumusetea spatiului gol, „yohaku no bi”, ma sau aki. Pentru privitorul occidental, arta Yohaku este bine descris─â în termenii lui Mies van der Rohe „less is more”. „Te apropii de perfec╚Ťiune nu când nu mai este nimic de ad─âugat, ci când atunci nu mai r─âmâne nimic de scos”.
Spa╚Ťiul gol, nevopsit, este principala caracteristica a picturii chineze╚Öti ╚Öi japoneze. Spa╚Ťiul gol nu este pur ╚Öi simplu o zona nevopsita; este important pentru compozi╚Ťia unui tablou ╚Öi poart─â aceea╚Öi „greutate” ca ╚Öi zonele pictate, adesea servind la declan╚Öarea sau echilibrarea motivelor. Din secolul 10, în China, pictorii de peisaj in tus încercau s─â surprind─â spiritul peisajului din jurul lor; în tablourile lor spa╚Ťiul liber func╚Ťiona ca "spirit" ki. În timpul dinastiei Song Nord, arti╚Ötii ╚Öi-au înso╚Ťit tablourile cu versuri pe spa╚Ťiul gol din tablou. Mai târziu în perioada Southern Song, arti╚Öti precum Ma Yuan (Jp; Ba En) ╚Öi Hsia Kuei (Jp; Ka kei) ╚Öi-au echilibrat compozi╚Ťiile cu cantit─â╚Ťi mari de spa╚Ťiu liber. La ╚Öcoala de Che din perioada Ming ╚Öi mo╚Ötenitorii lor artistici din Japonia, ╚Öcoala Kanou.
Kanouha a adoptat spa╚Ťiul liber pe suprafe╚Ťe mari. Urma╚Öii budismului Chan din China, Zen în Japonia, au folosit mai ales desenul in tus împreun─â cu spa╚Ťiul gol din tablourile lor pentru a reprezenta „nimicul” simbolic sau miu inerent în ideologia lor. În picturile de ecran ╚Öi manualele de la perioadele Heian pân─â la Kamakura, spa╚Ťiul liber a fost utilizat pentru a reprezenta adâncimea pictorial─â ╚Öi mi╚Öcarea în timp.
În picturile pe scar─â larg─â din perioada Muromachi târzie pân─â în perioada Edo, fundalurile de frunze de aur au fost înlocuite pentru spa╚Ťiul liber, dar au func╚Ťionat în general în acela╚Öi mod. Mai târziu, în perioada Edo, arti╚Öti precum Maruyama Oukyo ╚Öi adep╚Ťii s─âi * Maruyama-Shijouha, interesa╚Ťi s─â înf─â╚Ťi╚Öeze imagini apropiate scenelor reale, au continuat s─â foloseasc─â spa╚Ťiul liber în modul tradi╚Ťional.
Principiul Ma. O form─â de spa╚Ťiu v─âzut─â în formele de art─â japonez─â, cum ar fi gr─âdinile tradi╚Ťionale japoneze ╚Öi Ikebana, este Ma. Ma înseamn─â gol, spa╚Ťial ╚Öi interval de spa╚Ťiu sau timp. Ma nu înseamn─â doar genul de spa╚Ťiu gol care este fundal; golul este adesea aranjat pentru a fi un punct focal. Spa╚Ťiul este gol, dar are ╚Öi forme. Ma permite o energie sau un sentiment de mi╚Öcare în cadrul unui proiect. Ma se poate ar─âta în muzica tradi╚Ťional─â sub form─â de lini╚Öte sau pauz─â. În Ikebana, ideea de gol permite fiec─ârei flori s─â respire ╚Öi dezv─âluie contrastele dintre elemente, precum ╚Öi armonia ╚Öi echilibrul g─âsite în aranjamentul asimetric. Ma este ceea ce permite mi╚Öcarea implicit─â s─â se formeze în compozi╚Ťie ╚Öi creeaz─â „spa╚Ťiul” pentru formarea rela╚Ťiilor armonioase. Lipsa de spa╚Ťiu duce la dezordine ╚Öi dizarmonie.
 

Postat în Lumea | 2 comentarii | 485 vizualizari


« Posturi mai vechi
Blogroll
   » Dan Dinescu
   » Cosmin Bumbutz
   » estost
   » Mihai Moiceanu
   » Dragos Lumpan
   » Dan Vartanian
   » Bucurestiul meu drag


Nikon

Pagini
   » Biografie
   » Contact

Categorii
   » Lumea
   » Actualitate Ro
   » Personal
   » Noi
   » Fotografie
   » Blog vechi
   » Performanta

Arhiva
   ╗ decembrie 2020  (0)
   ╗ noiembrie 2020  (1)
   ╗ octombrie 2020  (1)
   ╗ septembrie 2020  (1)
   ╗ august 2020  (2)
   ╗ iulie 2020  (0)
   » toata arhiva

rss