en en | ro ro

Primesc des sfaturi de la incepatori. Ei isi confunda dorintele cu realitatea si aparentele cu seriozitatea.

Hai sa abordam cateva teme neintelese, ajunse in mare dificultate. In Romania nu exista o istorie documentata a fotografiei romanesti. Nu literatura, ci un material documentat stiintific, istoric, fundamentat si bine prezentat. Ca exemplu, istoria fotografiei albaneze a fost scrisa de Ismael Kadare, nominalizat la Nobelul de literatura. A costat 500.000 Euro, dar au un material de referinta mondiala. Discutiile hilare locale 2002 se refereau la un fel de "Who’s Who" al fotografilor romani, nu la istoria reala a fotografiei.

http://badorgood.com/forum/o-istore-ilustrata-a-fotografie-romanesti-73

Pana si titlul arata seriozitatea demersului. Aparentele sunt una, iar permanentele, altceva. Daca nivelul fotografiei este sus, in tara apar reviste prestigioase. La un concurs national fotografic romanesc se inscriu acum 300 autori, in Anglia, se inscriu 50.000. Reviste glossy au la ei mii de exemplare tiraj. La noi au 800, Punctum sta greu pe linia de plutire, iar PhotoMagazine este o revista pur comerciala.

Toti acei care predau fotografie sunt foarte buni fotografi, raportati la elevii lor. Dar orice admite un termen de comparatie. Chiar un fotograf vestit in urbea sa, aici, probabil are spre zero relevanta la nivel european., iar la nivel mondial, nu exista ! Asta ca sa lamurim cum este cu castigatul banilor din fotografie, aici in tara.

Cei care au primit ceva de la fotografie ar fi cazul sa si lase ceva, la randul lor. Se pot edita albume fotografice, sau carti cu ilustratii fotografice. Materialele scrise raman /scripta manent. Din pacate, multi prefera sa castige bani din expediente, decat sa « piarda timpul » cu un proiect deosebit.

Si daca nu au lasat nimic, pentru ca nu au ce, cum pot avea pretentie la un loc in istorie ?

Multi fotografi buni au carti sau albume, sau articole dedicate in reviste internationale. Cine doreste sa vada fotografii facute de fotografi romani importanti din trecut isi poate comanda carti pe www.ocazii.ro, unde carti interesante se gasesc la preturi modeste. Hedy Loffler are 8 albume, Gheorghe Serban mai putine, Comanescu si Iarovici au mai multe carti cu date tehnice, in parte preluate de la altii. Sunt si fotografi importanti care nu au lasat materiale tiparite. Din cate stiu, Aurel Mihailopol nu are nici-un album.

In Europa exista 6 festivaluri anuale importante de fotografie :

Paris /le mois de la Photo ; Arles /Rencontres Professionnelles, Perpignan /Jurnalism, Noorder-Licht Groningen (Olanda), Berlin si Madrid. Ultimele 3 au teme diverse. Cati fotografi romani au fost oficial invitati la un asemenea festival ? Dar la mai multe ? Exista concursuri profesioniste prestigioase, incepand cu World Press Photo.

Si expozitiile ICR sunt cu cantec. Majoritatea sunt bani cheltuiti pentru a da valoare unui eveniment politic. Expozitiile sunt frecventate doar de salariati ai ambasadei, veniti la tratatia de la lansare, apoi sala necunoscuta ramane cu desavarsire pustie.

Recunoasterea internationala e mai relevanta decat proslavirea locala. Dupa aceste criterii se judeca la nivel european, nu dupa admiratia nepriceputilor din cartier.

Parerea fanilor nu ridica valoarea obiectului lor de cult.

Sondaje locale raspund invariabil, la intrebarea : Cine va castiga Campionatul mondial de fotbal - Romania, care ocupa locul 53 mondial si nu se califica. Cam tot asa si cu fotografia.


Publicat în 04 februarie 2011. 4340 vizualizari. 6 comentarii
6 comentarii la "Aparente si perenitate"

Pietraru
2011 februarie 04, la ora 14:11:25
Ar trebui ca si vedetele locale sa bage la cap asta, sa nu isi masoare valoare in fotografie dupa "like-uri", si sa fie mai exigenti in editarea fotografiilor, si a persoanelor din anturaj. In Romania este mecanismul invers: prima data trebuie sa ajung faimos, cu orice pret, si apoi, orice as face, cineva tot o sa aplaude.Pe facebook sunt fotografi amatori, si nu numai, romani, dar care efectiv nu mai pot sa isi adauge prieteni in lista, fiindca au ajuns la limita celor 5000. Nu e o problema asta, dar cand sa ii cauti in ceva muzee, afara, fie ca au lucrat in foto inainte de 89 sau dupa 89 - null. Scandal sa fie - orice publicitate e binevenita. :)
Tibi
2011 februarie 04, la ora 15:17:22
Mda, inainte de '89, unii au ajuns sa publice si carti.
Si Ceasca si sotia lui au publicat sute de carti.
Desigur, nu din banii lor. Si publicarea de carti nu i-au facut valorosi in mod automat.
Cunoscuti? poate. Dar nu si de admirat.
Acum, in ziua de azi, vreau sa vad si eu trei fotografi romani care asi pot permite sa-si
publice un album. Dar atentie: din fonduri proprii, nu din banii ministerului x.
Este, oare, Faramita Lambru (un muzician admirat dar fara multe inregistrari comerciale), mai putin valoros decat Ion Dolanescu?
Eu zic ca nu cantitatea de publicitate sau a numarului de albume publicate conteaza,
ci ceea ce iti place sa asculti sau sa vezi conteaza. De exemplu, eu nu asi citi o carte
semnata de Ceasca nici daca asi fi izolat pe-o insula pustie si-ar fi singura carte
disponibila. Cu toate ca poate acea carte a fost scoasa in zeci si zeci de mii de exemplare.

"Parerea fanilor nu ridica valoarea obiectului lor de cult."
O afirmatie total eronata. Dimpotriva, de exemplu sa luam actiunile unui guvern.
Atunci cand un guvern angajeaza multi oameni si ofera salarii minime garantate si
ajutoare sociale de tot felul, atunci ai creste valoarea sa virtuala si votantii continua a vota acel guvern.
Din contra, atunci cand o companie privata asi reduce cheltuielile si restrange personalul, atunci creste automat si valoarea actiunilor sale listate pe bursa si investitorii se reped sa acumuleze din acele actiuni - deoarece ei considera acea companie ca find una responsabila.

Faptul ca Aurel Mihailopol, nu are nici un album nu constituie o scuza sa nu-l mentionati
pe lista fotografilor faimosi. Iar Dan Dinescu are un numar de albume publicate chiar si
in afara, dar nici pe el nu l-ati inclus in articolul anterior. Asta mi se pare cam ciudat.

Oricum, conteaza cine si ce face acum. La noi, la ora actuala, mie-mi plac doar vreo 3
fotografi Romani. Si toti trei nu au publicat, inca, vreun album. Nu ca n-ar avea ce pune
intr-un album, ci doar poate ca in ziua de azi conteaza si fondurile disponibile pentru
publicarea unui album. Sau, poate ca, am evoluat cu totii de la conceptul de carte
tiparita pe hartie la conceptul de material publicat pe Internet. In muzica lucrurile stau
cam la fel - vanzarile de CD-uri au tot scazut in timp ce vanzarile de playere MP3 cresc.
Deci, sunt de parere ca nu numarul de expozitii, albume sau CD-uri publicate vor face automat pe cineva faimos. Vanzarile propriu-zise reprezinta o suma mult mai precisa si masurabila.
Calin–Stefan Ragalie
2011 februarie 04, la ora 21:51:04
Are poporul roman cultura vizuala? Nu prea cred! Si, neavind-o, nu apare necesitatea unor astfel de... sa le zicem... materiale.
Exista o istorie a arhitecturii din Romania? Exista o istorie a picturii din Romania? A filmului? A sculpturii? Nu am cunostinta... De ce ar fi o istorie a fotografiei?
Imi sustin argumentatia cu doua fapte. Prin anii '60, politrucii locali au considerat ca lucrarea "Coloana Infinitului" a lui Brancusi de Targu Jiu nu "cadreaza" si au dorit sa o demoleze; norocul a fost ca divizia de tancuri de pe langa Tg. Jiu era plecata intr-o aplicatie, iar tractorul Primariei nu "a facuta fata".
Acum cateva saptamani un tablou al lui Grigorescu s-a vandut la licitatie cu 100 mii de euro. Acum cativa ani, un tablou de Picasso s-a vandut cu 100 milioane de dolari! Cam asta ar fi diferenta...
Ara G
2011 februarie 05, la ora 00:48:36
Imi pare rau, dar nu am gasit nici o referinta la istoria fotografiei in Albania de Kadare?! Nu neg ca exista, dar as fi fost curios sa o gasesc mentionata undeva. In schimb, am gasit un site cu o scurta prezentare a fotografiei in Albania http://albanianphotography.net/

Din descriere, se pare ca fotografia in AL s-a inventat din intamplare. Restul este o evolutie organica, folosind resurse locale [culmea, chiar un fotograf provenit din Bucuresti la un moment dat] ori adiacente.
In tara ne place sa vorbim de CP de Shatmary ca precursor al fotografiei de razboi si pioner al fotografiei in tara. Mai corect ar fi probabil sa amintim ca CPS era pe vremea respectiva cetatean maghiar si probabil avea mai putina tangenta cu Ro.
Dar ce s-a intamplat dupa 1877? Ori dupa 1900? Din lipsa de materiale documentare, probabil o asemanatoare evolutie interna, bazata pe fotografi comerciali [in definitiv, am o poza de familie realizata prin 1912 cred, deci exista fotografie in tara pe vremea aceea]. Cum probabil existau studiouri comerciale si in alte orase mai importante din tara. Probabil unii dintre acesti fotografi intrau in contact si cu viata rurala, si realizau fotografie care la ora asta ar fi clasificata ca "documentara".
Exista alt gen de fotografie in tara in perioada respectiva care ar putea fi interpretata ca avand valoare artistica? Putin probabil. Poate ceva reportaj, dat fiind ca la un moment dat aparea revista Romania Ilustrata.
Si avansand rapid, ajungem la anii de dupa razboi, '50-'60 si asa zisa AAF. Cei care au initiat aceasta asociatie, aveau probabil un oarece contact cu ce se intampla in Lume in domeniu. Cel putin prin saloane si putinele "iesiri" in afara, mai vedeau si poate citeau cate ceva despre fotografie. Cei care au trait perioada respectiva, ca si cei inca contemporani si care au trecut prin AAF prin anii '70-'90, stiu exact cat de limitat era accesul la informatii culturale, cat de filtrat era totul. In aceste conditii, este greu de asteptat ca sa apara niste fotografi de exceptie, care sa fie recunoscuti mai departe de cercul restrans al AAF. De ex. primele referinte despre Ansel Adams, nu cred ca au aparut in tara mai devreme de sfarsitul anilor '70, cand AA era deja o personalitate mondiala. Cultura si educatia fotografica se baza in principal pe volumele tehnice sovietice traduse prin anii '50, si accesul extrem de limitat la doua-trei reviste foto din Vest.
Generatia actuala, compusa din oameni care au trait si in perioada comunista, si tineri pasionati, are sanse sa inscrie tara in circuitul de valori mondiale. Unii chiar au reusit, Emilian Savescu, Andrei P., Bumbut, Iosif Kiraly, Gicu Serban, Dinescu, Moiceanu, etc. dar contributia lor in context este doar o picatura in pahar. Trebuie sa mai treaca inca o generatie probabil ca Lumea chiar sa auda ca exista fotografie si in Ro.

Cum spuneam si in mesajul anterior, exista insa tendinta asta, poate o frustrare la unii, care considera ca Ro ar trebui sa fie undeva in grupa A cand se vorbeste de fotografie. In plus, unii au impresia ca tot ce s-a realizat in domeniu inainte de sec. XXI, este "comunist" si nu merita cea mai mica atentie. Superficial, asa pare. Dar, in contextul economico-social... putin probabil ca alte tari sa fi avut o mai mare influenta. Nu cred ca putem compara Ro in aceea perioada nici cu URSS, nici cu Cehia, ori Ungaria ori Germania de Est, tari cu mult mai multe resurse, cu o istorie culturala de valoare. In conditiile respective s-a realizat atat cat s-a putut.
Mesesan
2011 februarie 05, la ora 01:58:20
Parerea mea e ca fotografia, ca si orice pasiune sau forma de manifestare, trebuie sa vina insotita de firesc. Daca ii lipseste acel element, oricat te-ai chinui sa o ridici, se va prabusi - lipsindu-i fundatia. Incercand sa confisti imaginile altora, cum spunea si Ufo de globetrotterul maghiar, reusesti sa iti vinzi anul asta pozele cu 1.40 euro bucata. Pacat ca la anul vor fi doi care sa le vanda, altele - apoi se merge pe pretul cel mai mic, unde mai pui ca si India revine in traseele oamenilor - deci - va deveni mai banala. Ca si Haiti. Un fotograf la 1o oameni. Puteau sa ii puna sef de pluton, sa ii organizeze un pic, sa stea macar in lumina - sa nu intinda umbrele.
Andrei Pandele
2011 februarie 05, la ora 14:42:51
Un secol de aur al fotografiei in Albania are pe coperta numele si fotografia lui Ismail Kadare. Am vazut-o la M.Oroveanu. Este citata aici :
http://www.liberation.fr/culture/0101162564-photos-l-histoire-a-commence-avec-pjeter-marubi-au-xixe-siecle-elle-a-continue-avec-son-fils-adoptif-kel-et-le-fils-de-celui-ci-selection-de-quelques-uns-de-leurs-100-000-cliches-a-mi-chemin-du-docume
si aici :
http://www.botanique.be/expo/l%E2%80%99%C3%A2ge-d%E2%80%99or-de-la-photographie-albanaise

Doctore draga, ai dreptate. Dar nu mereu : Istoria Arhitecturii in Romania exista ! In 2 volume, Ed.Academiei Romane 1963, autor prof.dr. arh.Grigore Ionescu, le am in biblioteca. Nu exista istoria integrala a picturii. Sunt volume specializate cu reproduceri, coordonate de acad.Ion Frunzetti, var primar cu tata. Nu pot da detalii. Am oferit unui critic de arta Istoria picturii din Banat si Oltenia , cam 1958-1962, cu reproduceri alb-negru si color, poate aveau 256 culori… Despre sculptura nu cunosc. Intr-adevar, prin 1957 au vrut sa darame coloana infinitului, prea decadenta. Sinistrul A.Toma, presedinte al Uniunii scriitorilor era 100% pentru. S-a revoltat Ion Jalea, sculptor + academician. Si doar Mihai Sadoveanu l-a sustinut.
Dar romanii nu au deloc cultura vizuala, nici macar fotografii...
In alte scoli europene se predau elemente de cultura in imagini. La noi, nexam.

Adauga comentariu
*
*
*
campurile marcate cu (*) sunt obligatorii
 
Blogroll
   » Dan Dinescu
   » Cosmin Bumbutz
   » estost
   » Mihai Moiceanu
   » Dragos Lumpan
   » Dan Vartanian
   » Bucurestiul meu drag


Nikon

Pagini
   » Biografie
   » Contact

Categorii
   » Lumea
   » Actualitate Ro
   » Personal
   » Noi
   » Fotografie
   » Blog vechi
   » Performanta

Arhiva
   mai 2019  (2)
   aprilie 2019  (3)
   martie 2019  (0)
   februarie 2019  (0)
   ianuarie 2019  (2)
   decembrie 2018  (2)
   » toata arhiva

rss