Fiica tatalui

Am primit ieri o invitatie, pe mail:

«Editura Oscar Print si Teatrul de Arta Bucuresti va invita la un dublu eveniment: Lansarea volumului de poezii «Rugamintea unui mar», debut editorial semnat de Diana Maria Mihailopol si deschiderea Expozitiei de fotografii semnata Aurel Mihailopol. Cartea va fi prezentata de criticul Dan Caragea. Vor recita: Oana Pellea si Marius Manole. Evenimentul are loc azi la Teatrul de Arta din Bucuresti, strada Sfantul Stefan, nr.21.»

Si m-am dus. Erau multi cunoscuti in sala.

In prezentare dl.Caragea pomenea spontaneitatea poetei, sensibilitatea si pasiunea ei, calitati ce apareau si in fotografiile tatalui ei din anii 1970.

http://www.ap-arte.ro/ro/blog/actualitate-ro/articol/despre-un-foarte-mare-fotograf/128/6761.html

Am primit un autograf. Doream sa ii spun autoarei cateva cuvinte :

«Acum 50 ani, student fiind, am vazut o expozitie a d-lui Aurel Mihailopol. La acea vreme, mi se parea ca nivelul fotografiilor dansului il ridica cel putin la nivelul Zeilor din Olimp.»

Cum dansa nu era deloc atenta, am renuntat.

Ciudat, in timpul prezentarii-declamarii poeziilor, pozele maestrului cadeau de pe pereti. La inceput un fenomen socant, apoi privit cu resemnare. La sfarsit toate erau pe jos.

Intre timp mi-a trecut. Am intalnit fotografi mai buni. Ii amintesc pe domnii H-C. Bresson (mai ‘75 /Bucuresti) si S.Salgado (iul.1994 /Paris). Mai avea mustata alba.

Pe dl. Mihailopol nu l-am uitat, desi idealurile fotografice ni s-au indepartat progresiv. Sa il odihneasca Dumnezeu.