en en | ro ro

Sunt 2 pareri bine-cunoscute despre cum trebuie alese lucrarile dintr-o expozitie.
Cel mai bun Art-Director din istorie, Alex Brodovitch, spunea :
Cea mai slaba lucrare arata exact nivelul expozantului.
Daca el era mai bun, si-o scotea singur.
Aceasta idee este mai utila acelor care au depasit un nivel mediu.
Mai exista o alta conceptie.
Lucrari medii sunt puse in evidenta intre nulitati plate.
Aceasta are mai mult efect la incepatori.

Dar nu numai.
Pe vremea defunctei AAF, era acolo domnul Mircea, care-si zicea Faria.
Popescu nu-i parea suficient de artistic.
Lucra ca fotograf, la Institutul de Arte Plastice.
Facea poze fierte cu modele dezbracate ce pozau. Odata i-au scapat 3 poze pe jos, rehaussate de o mana de Maestru, cu tuse puternice, vibrate, de guasa. Le-a ascuns grabit, ca adolescentul prins cu un pachet de carti de joc, cu femei goale. Deja ii recunoscusem ultima Capodopera.

Se Specializase. Avea o metoda infailibila de a obtine intrari in saloanele internationale externe.
Avand timp liber si increderea lui Sylviu Comanescu, dimineata alegea singur portofoliile externe.
In urma unei invitatii primite, AAF trimetea 40 mariri 30x40cm la un salon extern.
La Asociatia Artistilor Fotografi, fiecare membru aducea mariri 30x40, mai bune si mai rele.
In timp, cele bune circulau, dispareau, sau se degradau. Iar cele slabe se adunau in mormane.
Sa revenim. Cum facea selectia. Dl.Popescu, fie-i tarana usoara, alegea 2 kile de maculatura.
Poze nule, cele mai proaste gasite, sterse si neutre, reprezentau fondul, care sa puna in valoare pozele Lui. Punea si 4 mariri noi, vioaie, cu reproduceri ale pozelor, inobilate de un artist plastic.
AAF platea posta intercontinentala pentru pachet, cam cat un salariu mediu.
Pachetul de 2kg ajungea la Macao sau Bogota, sa zicem. Deschideau ei pachetul de departe si gaseau maldarul de gunoi. Printre aiurelile acelea, pozele lui Popescu pareau ca niste pepite.

Ca si la noi, si ei vroiau sa-si laude Salonul.
Expunem poze din 61 de tari.
Asa ca primeau cele mai bune 2 poze din pachet.
Ale cui ? Ale lui. 2 din cele 4. Vai, cat de bun era ! Despre morti, numai de bine. Fara elogiul imposturii. Am si probe fizice cu plagiatele repetate ale d-lui Popescu. Le pot arata eventual.

Cand am ajuns sa avem increderea lu' Sefu', am deschis de-odata 4 pachete, intoarse de peste mari si tari. Si ce sa vezi.
Erau 90% pline cu gunoi, plimbat pe alte continente. Ni s-a facut sila !
Nu-i mai dadeam nici buna ziua.
Spre disperarea lui, l-am convins pe Comanescu sa golim tot balastul, adunat prin portofolii.

Intre artistii plastici, in afara de demers si concept, conteaza foarte mult stilul propriu. Este absolut normal sa expui si tatonari, incercari pe aceeasi tema, alaturi de o reusita evidenta.

Dar in fotografie, usurinta inregistrarii fotografice face acest demers foarte discutabil.
Intr-o locatie insolita, cineva face 3.000 declansari intr-o saptamana. Sau mai multe ! Bravo lui. A vazut lucruri interesante. E meritul lui ? Poate. Le va expune pe toate ? Exclus. Expunerea ar fi insuportabila, atat de diluata.
Poti sa servesti laturi la masa ? Nu cred ca ati fi amatori.
Cu adevarat perseverent este acela care are taria sa stearga peste 90% din ele. Sa se intoarca. Sa faca si alte fotografii, mai deosebite. Sa le expuna doar pe cele mai reusite. Nu si rebuturile.

Fotografiile de exceptie ies in evidenta si dintre poze bune.
Nu au nevoie sa fie inconjurate de umplutura.

Publicat în 02 februarie 2006. 3065 vizualizari. 0 comentarii

Adauga comentariu
*
*
*
campurile marcate cu (*) sunt obligatorii
 
Blogroll
   » Dan Dinescu
   » Cosmin Bumbutz
   » estost
   » Mihai Moiceanu
   » Dragos Lumpan
   » Dan Vartanian
   » Bucurestiul meu drag


Nikon

Pagini
   » Biografie
   » Contact

Categorii
   » Lumea
   » Actualitate Ro
   » Personal
   » Noi
   » Fotografie
   » Blog vechi
   » Performanta

Arhiva
   octombrie 2019  (1)
   septembrie 2019  (0)
   august 2019  (1)
   iulie 2019  (1)
   iunie 2019  (0)
   mai 2019  (4)
   » toata arhiva

rss