Aprecieri relative

Progresul tinerilor fotografi este incontestabil. Aprecierea lor este nuantata.
Unul dintre cei mai buni fotografi romani, vechi prieten, este optimist si generos. Transmite un puternic semnal pozitiv : Sunteti geniali. Faceti poze fara egal. Suntem cei mai buni.
Mesajul sau suna : Continuati tot asa ! Vom ajunge pe noi culmi.
Oare asa o fi ? Nu cumva exagereaza dansul ?
Cunoasteti versurile lui Toparceanu : Dumneata esti mai aproape, ia-l de maneca putin.

Mai pesimist /sceptic, nu sunt destul de multumit.
De mine in primul rand. Dar asa ceva nu poate fi subiect curent.
Si nu sunt deloc convins ca romanii sunt cei mai buni.
Lucrurile pot fi facute convenabil /bine. Putem fi multumiti si asa.

Dar nu cumva ele pot fi facute mult mai bine ?
Progresele sunt accelerate daca termenul de comparatie este sus.
Dl.A.Mihailopol spunea ca orice fotograf in formare ar trebui sa-si aleaga 3 poze, cele mai bune. Sa le copieze, sa le puna la vedere in casa. Si sa nu mai arate nici-una mai slaba. Nu va inchipuiti cat de rapid apar progresele in aceasta situatie.
Si ele incetinesc odata cu scaderea exigentei. Am aceasta convingere.
Mesajul propus este : Este laudabil, dar nu ar strica sa fie si mai bine.

De la sine inteles ca aprecierea aprecierilor este si mai relativa.
Romanilor nu le surade deloc sa nu fie laudati.
Au un limbaj mult mai colorat pentru asa ceva.

Publicat în 31 octombrie 2010. 7148 vizualizari. 0 comentarii