en en | ro ro

In 1978, ma suna dl.Sylviu Comanescu, marele sef de la AAF. Ma roaga sa plimb un japonez prin Bucuresti, care vorbea doar engleza. Dl.Osawa avea 40. Din familia proprietarilor firmei Mamyia, venise cu treaba la Bucuresti. L-am plimbat prin locuri care imi pareau mai interesante pentru un japonez. Am inceput cu Scoala Centrala a lui Mincu.

Scoala Centrala.jpg

Calea Victoriei era dezamagitoare pentru el, fara circulatie, cu cladiri neingrijite si magazine pustii.

Victoriei pietonala.jpg

Din 1988, Ceasca a interzis si circulatia automobilelor pe ea. Ca sa ramana Calea Lui mai libera. Calea Victoriei s-a schimbat vizibil de-abia in ultimii ani.

Victoriei 2004.jpg

Dar sa revin la plimbarea cu japonezul.
Am purtat o conversatie simpatica. Avea un ghid al Bucurestiului in japoneza, cu multe pagini albe. Tot timpul nota in el. De ex. datele istorice de pe usa bisericii Stavropoleos (1703).
Am intrat pe Lipscani. Era zi de saptamana. Partea spre Sfantu Gheorghe era ticsita de lume. S-a inseninat dintr-o data. Mi-a spus ca ducea dorul bulucelii din Tokyo, orasul natal.
Si era mirat ca in Anglia nu sunt deloc mici cutremure, care sa il tina in priza.
I-am spus de cutremurul catastrofal, care avusese loc anul anterior la Bucuresti.

Brusc, orasul neingrijit si ponosit, dupa 35 de ani de batjocura comunista, i-a devenit simpatic. Dl.Osawa era de 2 ani in Europa, cu sediul intr-un orasel de langa Londra. Ii lipsea imbulzeala din capitala nipona. Tanjea dupa inghesuiala. Mi-a venit o idee nastrusnica.

Ne-am plimbat cu un autobuz super-aglomerat, luat din Piata Unirii.
In autobuz era calcare in picioare. Vara, cald, lumea transpirata, ceva de groaza.
Dl.Osawa a coborat, putin cam mototolit, dar ultra incantat.
Exact ca Acasa, mi-a spus !
M-a asigurat ca o sa se mai intoarca in acest Minunat Bucuresti.

Ca sa vezi. Si noi care jinduiam dupa un transport comod si cochet, ca la Viena sau Amsterdam. Si inca nu am avut parte de asa ceva. Regret ca Bucurestiul nu a devenit, inca, o destinatie turistica majora.

Un Tur Surpriza cu o taxa Sanatoasa ar fi o idee de viitor. Grupul de investitori japonezi, scapati de muscatura maidanezului, se urca intr-un autobuz ce viziteaza Obiective din Militari, Crangasi, Berceni si Titan.
Se mai inghesuie in el grupuri de muncitoare asudate, de la Apaca, strungari de la IMGB. Sa se dea in spectacol, cu coate, genunchi si injuraturi.
La momentul culminant se poate simula si un cutremur mic, cu autobuzul urcat pe o platforma suspendata cu 4 vibratoare.
Cum se urca soldatii, in permisie, cu fetele in TaGaDa, la zgaltzaitul preventiv.
Ce atractie. Ce senzatii tari, amintiri de neuitat pentru niponii cu bani.
Parapanta ar fi mic copil.

In fond, in fotografie poate fi o greseala sa te rezumi la zona centrala, dupa ani de neingrijire.
Si abuzuri diverse cu prea multa publicitate proasta si sute de cabluri.
Pot fi mai interesante umile case de la mahala. Ca aceasta, vazuta alaltaieri.

margine de Bucuresti.jpg

Publicat în 16 iunie 2006. 4737 vizualizari. 0 comentarii
 
Blogroll
   » Dan Dinescu
   » Cosmin Bumbutz
   » estost
   » Mihai Moiceanu
   » Dragos Lumpan
   » Dan Vartanian
   » Bucurestiul meu drag


Nikon

Pagini
   » Biografie
   » Contact

Categorii
   » Lumea
   » Actualitate Ro
   » Personal
   » Noi
   » Fotografie
   » Blog vechi
   » Performanta

Arhiva
   septembrie 2020  (1)
   august 2020  (2)
   iulie 2020  (0)
   iunie 2020  (0)
   mai 2020  (0)
   aprilie 2020  (2)
   » toata arhiva

rss