Asa a zis Goethe pe patul de moarte. Poate ca vroia doar mai mult aer ?
http://www.mehr-licht.de/
Mai multa lumina, a retinut istoria. Doar si Dumnezeu spusese : Fiat Lux.
Si istoria fotografiei se axeaza pe obtinerea luminii mult dorite, cantitativ si mai ales calitativ.
Prin 1827, experimentele lui Niepce pe bitum de Judeea impuneau expuneri de multe ore. In 1850, aparate modeste impuneau expuneri de multe minute, in plin soare. Se foloseau suporti, care tineau capul nemiscat pentru portrete.
Uneori victimele cadeau lesinate, dupa expunere.
In secolul 20, a inceput cursa pentru poze bune, chiar si pe lumini reduse.
Au fost concepute obiective din ce in ce mai luminoase.
Dar si filme din ce in ce mai sensibile.
Dupa 1930 a inceput lupta obiectivelor ultra-luminoase, intre firmele stindard ale opticii germane, Zeiss si Leitz. Sticla optica, dura, este greu de slefuit.
Obiectivele luminoase au lentilele mai mari, mai groase. Si sunt mai scumpe.
Pentru masina de razboi germana, nu pretul conta. Lista obiectivelor exotice, produse de Leitz in timpul Razboiului II Mondial, este edificatoare.
Obiective Elkinor cu diafragma de f : 1,5, avand 300mm, respectiv 400mm distanta focala;
Obiective UR Summar, cu diafragma de f : 1, avand 90mm, respectiv 150mm distanta focala;
Obiective IR Summar cu diafragma de f : 0,85, avand 75mm, respectiv 150mm distanta focala.
Desi aparent nu are legatura cu topicul, amintim si IR Elmar f : 5, avand 5 metri distanta focala. Cu f: 5, nu pare impresionant.
Si dupa 60 de ani, un obiectiv de 500mm e luminos la f: 5. Dar de 5.000mm !
Diametrul lentilei frontale avea bine peste un metru, iar obiectivul cantarea sute de kilograme. Ar fi fost conceput special pentru a carta parti din faleza engleza, direct peste marea Manecii.
Dupa victorie, 2 ofiteri americani au luat din arhiva Leitz calculele originale ale obiectivelor. Iar firma unde erau angajati, Bausch&Lomb, a devenit specialist nr.1 mondial in calcul de obiective.
Dupa razboi, in competitie au intrat si firmele japoneze, care au recuperat rapid diferenta initiala. Doar orientarea spre aparatele reflex, SLR, a mai incetinit cursa obiectivelor ultra-luminoase.
Filmele cu sensibilitate peste 15Din (25 Iso) au fost zeci de ani considerate de o calitate inferioara.
Progresiv au aparut sensibilitati din ce in ce mai mari.
Dintre filmele la care marirea sensibilitatii nu este acompaniata de scaderea dramatica a calitatii, primele au fost Kodak T-Max.
Cristale de halogenuri cu structura tabulara, culcate ca tiglele pe emulsie, au permis reducerea cantitatii de argint din film, aducand si castiguri substantiale.
Din 1990 au aparut captoare digitale, care revolutionau aparatele si fotografia. Rezolutia, numarul de pixeli, a crescut prima. Noise si time-lag erau probleme mai grele la aceste captoare.
Progresiv creste calitatea lor, precum si a algoritmurilor de corectare, mai ales pe DSLR.
Prieteni personali aveau probleme mari la 800 Iso in 2004.
Lucreaza acum ocazional si la 1600, cu rezultate notabile.
In multe cazuri, trepiedul este superior obiectivului luminos, sau stabilizarii optice. Dar sigur nu in orice situatie.
O sa se faca lumina si pe strada noastra, imi scria de curand un prieten.