Am fost la un eveniment trist. S-a prapadit buna prietena a socrilor.
Incinerarea avea loc la crematoriul uman Vitan-Barzesti. Nu stiam cladirea, model 1988.
Acolo am aflat de la angajati ca ceremonia a fost amanata de la ora 11 la ora 12.
Au fost 2 urgente !?!
Asteptam cu totii in curte. Noroc ca era vreme frumoasa.
Erau cateva fantani butaforice ca pe bulevardul Unirii, dar mai mici si fara apa.
Intr-una zaceau 2 caini lenesi, cu picioarele in sus. Am vrut sa fac o declansare.
Paznicul Vigilent a inceput sa tipe.
Nu aveti voie sa fotografiati Obiectivul !
Care obiectiv, nenica ? Potaile or fi obiectiv ?
Nu, ca a zis seful ca poate vine cineva sa fotografieze cladirea Lui.
Daca face una la fel si El da faliment.
Nici prin minte nu imi dadea sa pozez uratania mare si prost facuta.
Neica, acesta nu este un obiectiv public, dintr-o cladire de stat ?
Ba da !
Sala de ceremonii nu este pentru public ?
Ba da !
Daca era cladirea lui, nici nu aveam voie sa intru !
Seful dumitale este un idiot ! Si nu are nici-un drept asupra spatiului public.
Intram in capela.
Aveam un aparat de fotografiat pe umar. Era cu capac si nu stateam cu mana pe el.
Vine o functionara : Parintele interzice sa faceti poze in capela Lui.
Dadusem peste alt Proprietar de spatiu public. Nu am mai zis nimic.
Evul mediu intamplator dainuieste inca in mintile retrograde.
Interzicerea este o mare satisfactie pentru spiritele primitive, spunea un filozof.
Am o poza cu o pancarta veche, cu text instructiv, scris de gestionarul de la butelii.
Cum s-a terminat cu slujba de la incinerare ?
Fiica decedatei, marcata de eveniment, nu se mai dadea dusa de langa corpul mamei.