Plecat prin strainataturi, ti se face dor de casa. Pe aeroportul Charles de Gaulle singurul zbor cu checking si imbarcare din locuri diferite, neanuntate, era zborul Tarom. Se vede cum omul sfiinteste locul. Ne-am imbarcat.
Pe aeroportul mare, avionul nou-nout Airbus 318, botezat Traian Vuia, parea modest, desi avea 150 locuri.
Urcati la bord, culoarea locala apare imediat : 2 stareti la 70 erau sa piarda avionul. Au ajuns gafaind in ultimele minute. In fata noastra era un cuplu de tineri : ea, moldoveanca cu piele excesiv de alba, par rosu si accent usor caraghios, el brunet si atletic se invarteau in jurul unui pusti adorabil, sub 2 ani, dar cu personalitate si ambitie. Zambea si vorbea dulce cu parintii. Si odata incepea sa urle, plin de convingere, adevarat neam de Busuioc.
Cumparata in aeroport, masa in catering era buna, dar cafeaua damboviteana nu putea fi bauta. Am aterizat pe Otopeni. Apar repede bagajele, iesim.
Trecem printre 2 randuri de soferi de taxi, agresivi, cu tarife de filme de groaza. Chemam un taxi la telefon. Vine mai repede decat ne asteptam. Dar coada pentru platit parcarea este de zeci de minute.
Foarte expresiva coada lunga la iesirea din aeroport, ca "Wellcome to Romania."
Cat s-o fi platit pentru acest sistem stupid si ineficient ?
Plecam. Incinte cu spatiile prost gospodarite, cu circulatii anapoda si cladiri anacronice, vetuste, apar pe stanga si pe dreapta. Afaceri murdare colcaie in jurul terenurilor publice. Soferul are chef de vorba. Mai ales pe al doilea pasaj superior, proaspat dat in folosinta, care este vizibil inutil. Ce iti trebuie pasaj denivelat, ca sa stai la stopuri succesive ?
De fapt trebuie, sa fie vanzarea buna la complexele Feeria si la noile show-room, dintre care unul Citroen. Noul Ferrari este pus, straniu nu-i asa, pe partea corecta.
Toate semnele indicau ploaia iminenta. Ajungem acasa inainte sa se dezlantuie. Catelul si pisica danseaza de bucurie. Nu mai sunt orfani. In afara de cadouri, m-am intors si cu o viroza severa. Bine ca mi-a trecut.