Pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti

Hotarasem sa nu mai scriu despre lucruri vechi, mai tenebroase. N-a fost sa fie asa.
In decembrie 2007 montam expozitia la Teatrul National. Am evitat controversa aprinsa despre Stelele fotografiei dinainte de 89. Am primit, in lipsa, mailuri cu injurii. Domnisoara amatoare de falsuri nu stie ca fostul domn Faria nu era in stare sa dea o replica, la teatru si in viata.

Din site-ul fotoclubului Mircea Faria am aflat noutati :
http://www.mirceafaria.ro/istoric.htm

Mircea Faria, artist fotograf roman nascut 1920, decedat in 1986. Profesor de Fotografie la Institutul de Arte Plastice Bucuresti.
Asta e legenda olteneasca ! Nici acum nu exista asa ceva. Dl.Popescu Mircea era angajat acolo ca simplu fotograf. Nici vorba de profesor.

Fotografia de salon e practicata in lume de amatori. Nr.1 mondial al FIAP era pe drept avocatul portughez J.Avelino-Marques, cu fotografii originale. Profesionisti romani, sau rusi, cu succese internationale in saloane de amatori, pot fi judecati ca fostii hocheisti sovietici, falsii amatori gri, net superiori fizic studentilor americani si canadieni, la trecutele Jocuri Olimpice.

Am mai tratat amabil acest subiect :
http://www.foto-magazin.ro/despre-fotografie_open.php?art=despre-fotografie_AAF.php
Si la adresa
http://www.ap-arte.ro/images-archives/archives/2005/08/fotografia_pict.html

L-am cunoscut bine pe dl.Gh.Lazaroiu. Era un tip interesant, sincer pasionat de fotografie, cu lacune in cultura. Credea sincer in pseudo-fotografie, o practica cu un entuziasm incontestabil. Nu ii contest interesul si munca. Avea ochi si entuziasm, dar nu avea creativitate. Se caznea sa refaca poze de succes, cu ideile altora. Priviti din nou pozele lui. Treceti cateva in revista :
http://www.foto-magazin.ro/despre-fotografie_open.php?art=ftm20/archives/2007/12/gheorghe_lazaro.html
Jurnal de Seara este transpunere directa din Kerstesz.
Mai multe dintre cele, asa zise de succes, sunt variantii ale altor cunoscute succese de salon. Aproape de Nori si mai ales Furtuna sunt genul pictura de gang, cu mijloace fotografice. Iar restul sunt artificiale, false, aproape fara exceptie. La o minima educatie a imaginii, nu suporti poza cu lampa de gaz aprinsa, iluminata majoritar de un blitz, reflectat din partea opusa.

In ce priveste valoarea unui fotograf (mare) exista in lume 2 criterii unanim recunoscute :

Are un stil propriu ? Are cota internationala ? La ambele intrebari, raspunsul este : Nu !
A avut succese, zice autorul. La cine ? La primul secretar ? Si la cei care au primit poze gratis.

Dl.Faria-Popescu era fotograf la Institut Arte plastice, cu acces la modele apetisante, obisnuite sa pozeze. Alt imitator de succese, personaj trist, fara caracter. Propriul lui frate nu-i vorbea de zeci de ani. Comanescu, pasionat de carti vechi de fotografie, cumparate din anticariate in anii 1960, mi-a dat detalii. Mergea pe munte cu Faria. Mircea incerca sa refaca succese mai vechi, de mult uitate. La un moment dat i-a cerut un 6x6 imprumut. Nu ii iesea deloc o imitatie. Pana la urma i-a iesit. Modelul avea un sex-apeal decisiv. Este poza care l-a lansat in saloane.





Iata si sursa indicata chiar de Comanescu. Ii imprumutase cartea, spre comparatie si inspiratie.
Unele poze ale d-lui Faria par a avea stil, stilul unui grafician cunoscut, care ii picta cu 2-3 tuse pozele ponosite, dandu-le un real sens. Acestea erau apoi reproduse ca opera proprie.
In repetate randuri dl.Popescu a fost prins fraudand in folos propriu. Trimetea in alte continente Colectii AAF cu poze alese cu grija : 36 poze vechi, rebut, insuportabile de privit, sa le puna in valoare pe ale lui, 4 noi noute, goale-golute. Dl.N.Hanu l-a prins in 2-3 randuri. Am vrut sa publicam un articol, despre imitatorii si vanatorii de succese ieftine. S.Comanescu s-a opus. Desi constient de lipsa de valoare a d-lui zis Faria, ii era mila de el.

In acele vremi, cea mai importanta competitie est era Orwo-Pentacon, platita de URSS, deschisa si amatorilor si profesionistilor.
Au avut acesti corifei ai pseudo-fotografiei ceva recunoasteri acolo ? Nu prea au avut. Mortii nu devin automat respectabili, daca sunt mai laudati decat atunci cand erau in viata. Dezastrul cel mai mare este ca impostorii au facut prozeliti. Care ii influenteaza acum si pe altii.
Sunt si tineri care gandesc batraneste. Gusturile sunt inca pervertite. Pacat de atata entuziasm pentru o cauza pierduta. In rest, despre morti numai de bine.

Publicat în 04 iunie 2008. 6787 vizualizari. 1 comentariu