Pe net apar des fragmente comentate, rastalmacite din articolele altora. Am avantajul ca le pot pune pe ale mele. Nu mi-am schimbat mult opinia, doar am evoluat :
Opinii despre drumul fotografiei - de N.Hanu si A.Pandele (partea 1)
Articol scanat din Revista Fotografia, buletin intern AAF, nr.120, nov.1977
« Fotografia este un procedeu de inregistrare a imaginilor folosind actiunea luminii asupra unei suprafete fotosensibile. » Larousse
Mijloc de exprimare, precum desenul sau cuvantul scris, fotografia a fost recunoscuta ca arta, din momentul in care a devenit un mesagerul activitatii creatoare umane.
Progresul materialelor fotografice permite oricui, numai prin respectarea « ad Iiteram » a indicatiilor scrise care insotesc aparat de fotografiat, de marit, filme, hartie, revelator, etc, obtinerea unor rezultate multumitoare.
Dar daca prima poza a unui elev de liceu poate fi multumitoare, ea va fi tot atat de aproape de o creatie de arta ca temele facute la compunere sau desen. Si trebuie sa recunoastem, de la o compunere de liceu multumitoare, la un text acceptabil, pana la literatura buna e cale lunga. Nu vorbim de opere de arta recunoscute si capodopere universale. Aceasta cale, a Maiestriei artistice, trebuie strabatuta si in fotografie. Si se presupune strabatuta de toti acei care au pretentia sa figureze intr-un salon de ARTA, chiar fotografica. Toti trebuie sa recunoasca fotografiei statutul de mijloc de expresie, prin care isi pot comunica framantari, sentimente, probleme si pozitii.
Salonul al XI de arta fotografica si-a inchis de curand portile. Nu cerem nimanui socoteala, dar ne intrebam cati dintre expozanti si-au pus aceste probleme ?
Majoritatea publicului accepta fotografia ca un mijloc de creatie si posibilitate de exprimare. Mai sunt vizitatori(oare) care exclama: « ce copil dragut » Foarte adevarat, toti copiii sunt draguti. Si cioara zice ca puiul ei este cel mai frumos. Dar un salon international AAF este concurs de Arta fotografica, nu de frumusete. Nu mergem la o expozitie fotografica, sa ne Delectam cu scalambaielile unor copii, unor catelusi, sau fetiscane rasfatate ! Profitam de difuzarea redusa a buletinului nostru, sa « spalam » rufele in familie. Daca noi, « marii artisti », am avea mai mult respect pentru public (si pentru noi) ar fi frumos sa avem decenta si taria sa nu trimetem Poze Facile cu dulcegarii.
Se inseala oare A.Feinlinger cand recomanda evitarea sabloanelor ieftine, uzate, (Fotograful creator – pag.95, ed.Meridiane, 1967) dragi colegi :
Antonescu Gr : « Carmen »; Blejdea Gh : « Incognito »; Grippu St : « Certaretul » ; Hiottu D : « Conversatie » si « Plonjon » ; Ieremia BM : « Batranul prieten » si « A tras pe dreapta » ; Nastasi V : Portret canin » si « Fara probleme » ; Stinghe I : « Irina » ; Tau J : « Cap de copil » si Tanasescu St : « Disputa »
Mai bine sa lasam aceste subiecte sa gangureasca sau sa latre in vaie. Sa Ie plimbam mai mult prin parcuri si mai putin pe peretii expozitiilor. Arta prin esenta ei este subiectiva. Si fotografia ofera fiecaruia posibilitati nelimitate de exprimare personala. Dar cand pozitia autorului nu este certa, ii ofera si ocazia de a se face de ras intr-un mod propriu. Articolul nostru nu va fi pe placul multor confrati.
Este dreptul lor sa se indoiasca de competenta noastra, lucru reciproc in unele cazuri. Este drept ca racilele fotografiei nu ne ocolesc nici pe noi, autorii. Deloc.
Vrem sa ne impartasim framantarile si parerile noastre. acidulate dar sincere. Sa Ie aflam si pe ale altora. Nu vrem sa deschidem o polemica. Ni se pare insa util sa tragem un semnal de alarma. Chiar daca ni se va cere satisfactie, din stanga si din dreapta. Poate ca se va intampIa o minune care sa canalizeze entuziasmul comun spre o crestere a nivelului din fotografia romaneasca, cu saltul calitativ mult asteptat.
Dar sa revenim. Sunt multe imagini acceptabile, care nu pot fi etichetate « artistic ». Din nefericire se trimit pentru expozitie fotografii care nici macar acceptabile nu pot fi. Culmea nenorocirii, exista chiar jurii care Ie fac publice prin girul lor. Suntem convinsi ca multi s-au mirat de « criteriile » juriului, la Salonul XI. In fata lucrarilor (doua!) lui Hadjolian (Bulgaria) si premiilor (!!) acordate pentru « Sprint » de Kazasov (Bulgaria) si « Navigand » de Pathios (Grecia), mirarea s-a transformat in consternare.
Se impune o precizare; de multe ori, personalitatile din juriu au fost puse in situatia sa trimeata un inlocuitor. Si chiar daca acest juriu a reactionat la color pe hartie precum un canibal la cioburi de oglinda, altul mai bun nu avem.
De fapt nivelul mediocru al salonului provine din nivelul trimiterilor. Nu ne consoleaza ca si altii, din tari straine, care ne topesc cu dotarea lor. au un procent impresionant de rebuturi. Expozitia lui Otto Girnus ne-a aratat cum se pot irosi materialele, Agfacontur indeosebi. Ce urmarea sa demonstreze prezentarea lui : ca un mestesugar excelent, folosind materiaIe deosebite, poate lua ochii naivilor ce confunda mestesugul cu arta.
Putinele poze neprelucrate ne-au edificat asupra « valorii » lui de creator.
Perle putem cita si din solon: 5 expozanti din RFG, cu opere « profund » umaniste : Ertem M : Fructe, Kremnitz W : Musuroi, Horacek Fr : Hidrant, Muller E : Taraba si Paulus M : Nuferi, toate cu acelasi ghiveci baltat, onorat pe hartie color-suport plastic.
Si mai tare, Arhanca J (Spania) cu « Ganditoare ». Sa fie la ei, acolo.
Pe noi ne doare in special calitatea, mai exact lipsa ei, la fotografiile noastre. Prea multi autori nu reusesc sa isi ridice imaginile la nivelul minim al exigentelor cerute si a conditiilor. Nu ii amintim numai de autorii de Poze cu caini si copii, care au scuza sentimentalismului ieftin. Avem in vedere toate fotografiile neinteresante, lipsite de har si autenticitate. Banuim ca unii autori au tras la sorti negativele pe care Ie-au marit, intr-atat de lipsite de orice calitati sunt unele exponate. Remarcam cu tristete :
Constantinescu D : « Cantec romanesc » ; Dobreanu D : « Foisorul » ; leremia B.M : « In delta » ; Mercea V : « Geometrie » ; Murvai Gh : « Ape stralucitoare » ; Nestor C-ta : « Fara titlu » ; Semencu St. : « Pastorala ».
Si mai ales creatiile tov.Sencu V : « Serpentine » si « Triumful vieti »;
De fapt exista multe feluri de a-ti da in petec. Copiind fara scrupule pe altii; sau si mai grav, copiind fara sa intelegi fondul. Credeti, dragi colegi, ca un desen pe calc dupa o pictura cerebra poate genera o opera de arta? Noi nu! Atunci de ce atatea pastise? S-ar simti bine autorul daca sub « Capodopera » sa din expozitia fotoclubului Oradea ar sta scris : Salutul lui Pablo Casals, imitatie de St.Vilidar ?
Si totusi acesta este adevarul. Ca sa nu mai spunem ca originalul este un instantaneu. Aceasta acuzatie nu i-o putem aduce lui Sencu V, care in « Triumful Vietii » (in salon) demonstreaza ca n-a inteles ce facea interesanta Puterea Vietii de ing.S. Comanescu. Remorcati si bizara coincidenta de titlu. Originalul a fost publicat in repetate randuri, de exemplu fig.28 din cartea « Drumetind cu aparatul fotografic ».
Suntem de acord ca o fotografie poate fi completata fericit cu un titlu.
Dar asta nu inseamna ca poze foarte slabe sa fie valorificate, aduse spre linia de plutire, de un titlu care doar-doar va smulge bunavointa privitorului, o trista specialitate autohtona. Vedem fotografii indecent de slabe tehnic, desi poate nu lipsite de interes, incapabile sa sustina intentiile autorilor. Din salon citam : Anzulato L. : « Compozitie »; Aosan P. : « Acolo sta feciorul meu »; Stanica AI. : « Time out ».
Lacunele tehnice sunt inca remediabile. Dar ce facem cu unele fotografii submediocre, incalificabile, care in schimb ne irita cu perfectiunea tehnica : « Fara titlu » de Burkhard l, « A tras pe dreapta » de leremia B si mai ales « Fara titlu » de Tudor Ion.
Asteptam de la cei care au posibilitati tehnice nelimitate sa isi selecteze operele dupa interes, nu dupa acutanta sau redarea cartei culorilor.
Nu-i omitem nici pe acei care ne servesc orice in sos de specialitatea casei.
Fotografi pe care ii apreciem sincer, N. Eberlein si echipa Corneliu si Nicu-Dan Gelep, se complac in aceasta situatie : solarizari de dragul solarizarii, imagini care nu reusesc sa se apropie de cele mai slabe lucrari publicate de Man Ray in 1928.
La multi ani ! »