en en | ro ro

Nu am o parere prea buna de fotografiile ultra-comerciale si nu sunt singurul.
Desi sunt intelegator cu fotografii, care trebuie sa-si plateasca facturile.
Fotografiile facute in studio sunt o categorie aparte. Se intrunesc toate conditiile de control pentru a obtine maximum de calitate tehnica, dar credibilitatea rezultatelor este afectata. Si tratarile /modificarile facute sub Photoshop sunt un alt tip de control, asumat sau nu.

Un mare fotograf ajunge uneori deasupra acestor probleme.
David la Chapelle are un tip de punere in scena, care aduce mai degraba a scenografie si teatru decat a fotografie. Realizeaza chiar scena pe care se intampla totul, ca la teatrul de papusi. Eventual si pe mai multe scene in care actiunea se petrece in apa, sau sub apa, unde totul este controlat.
Uneori se da foc la intreaga scena, ca sa apara si mai dramatica. Maririle, pana la 12m, aveau zeci de piese separate, luminate cu lumini de culoare diferita.
La Chapelle, expozitia am vazut-o la Musee de la Monnaie, nici nu si-a dat osteneala sa se prefaca ca ar fi dintr-o bucata. Doar erau dintr-o gandire unica, nu-i asa.
Cateva dintre imaginile lui apar aici, numai o parte dintre cele mai impresionante :

http://www.davidlachapelle.it/gallery/gallery.htm

Fotografii iconoclaste sau doar provocatoare, in care teme legate de sex si homosexuali sunt impletite cu teme religioase pentru a obtine imagini si reactii agresive.
Efectele folosite sunt reale, reflexe directe, in apa in care stau subiectele, sau foc pus, etc. John Szarkowski (MOMA) atragea atentia ca fotografiile unde subiectul apare cu propriul reflex in apa dau senzatii de nesiguranta privitorului in aprecierea distantelor si expresiilor si accentueaza senzatia de adancime.
Fotografiile ii apartin autorului, dar pozele sunt ale mele si sunt facute fara vizare ; in acel muzeu fotografia era formal interzisa.

DL_Ch%201%20Isus.jpg

DL_Ch%202%20la%20apa.jpg

DL_Ch%203%20Naomi.jpg

Nu poti sa nu fii impresionat de mijloace si de improvizatiile fara limita.
Grupuri de portrete, corp intreg, facute sub apa, amintesc de portretele in saritura facute de Hallsman, in anii 1968. Doar ca la Chapelle saritura a fost facuta in jos, nu in sus.
De fapt, acum la vanzare sunt la moda fotografiile facute de sub apa, mai rare :
Iata si aici 2. Desi facute de nume mai putin cunoscute sunt oferite pe bani seriosi :

http://www.bonnibenrubi.com/index_frameset.html
(hot fun in the summertime)

Echipa lui David la Chapelle are 23 persoane, mai modesta decat echipa peste suta a doamnei Annie Leibowitz. Desi mare fotograf, simti falsitatea unor lucrari, facute cu bani multi. Apar mariri de 12m, cu cadre pozate separat, asezate in evantai ca dioramele din muzee.
Rezultatele, desi spectaculoase, sunt mai sterse decat lucrarile lui Andy Warhol. Care nici-o clipa nu le-a numit fotografii, desi la baza asta sunt.
La Warhol, alegerea ii apartine privitorului.

Ideea principala este ca incercarile nu au limita, mai ales in exprimare.
Dar, ca si la rugby, nu toate incercarile sunt transformate sau reusite.
Interesant de retinut.

Publicat în 30 iunie 2009. 3143 vizualizari. 0 comentarii

Adauga comentariu
*
*
*
campurile marcate cu (*) sunt obligatorii
 
Blogroll
   » Dan Dinescu
   » Cosmin Bumbutz
   » estost
   » Mihai Moiceanu
   » Dragos Lumpan
   » Dan Vartanian
   » Bucurestiul meu drag


Nikon

Pagini
   » Biografie
   » Contact

Categorii
   » Lumea
   » Actualitate Ro
   » Personal
   » Noi
   » Fotografie
   » Blog vechi
   » Performanta

Arhiva
   mai 2019  (2)
   aprilie 2019  (3)
   martie 2019  (0)
   februarie 2019  (0)
   ianuarie 2019  (2)
   decembrie 2018  (2)
   » toata arhiva

rss