en en | ro ro

Cine isi cumpara vioara nu devine pe loc violonist. Ar fi de ras sa sustina asta. Dar cei care au achizitionat un aparat foto au fumuri mai mari. Ei abordeaza fotografia artistica.

Puteti cumva defini acest termen ?

Ati auzit de « pictura artistica » ? Arta presupune mestesug dus dincolo de maiestrie. Nu are nevoie de atribute adaugate. Nu exista muzica, nici literatura, nici sculptura artistica. Desigur, exista si incercari nereusite. Un elev de scoala scrie un text la limba romana, nu are pretentia ca compune o opera de literatura.

Continuatorul lui O.G.Rejlander, Edward P.Robinson 1830-1901 sustinea ca « realitatea este prea triviala. Ar trebui exclusa din arta. » Avea dreptate ? Nu ! Era in interesul lui sa isi promoveze productia. Influentat de pictura pre-rafaelita, e considerat nasul curentului pictorialist in fotografie. Isi denumea fotografiile « compozite », nu artistice ; le facea fara Photoshop. Metoda sa de lucru era si cumva justificata de limitarile procesului fotografic de atunci.

A publicat cu mare succes : « Efectul pictural in fotografie » in 1867.

« Orice interventie, orice truc e binevenit in fotografie, pentru a elimina ce este meschin, de joasa conditie sau urat, cu scopul de a inalta subiectul. »

Unele dintre observatiile sale suna bine si acum. Comenta « regulile » de compozitie: « Va avertizez impotriva pornirilor artistice ce exclud natura si inlatura gandurile initiale. Regulile artei trebuie sa ramana doar un ghid, nu limite care restrang ideile si pot sterge interpretarea originala a artistului, fie el pictor sau fotograf. Scopul acestor reguli este sa formeze perceptia, sa poti selecta usor. Sa realizezi ce reda mai bine subiectul, ce va trebui pastrat si ce trebuie eliminat. » P.H.Emerson 1856-1936 considera preceptele lui Robinson o frana in dezvoltarea fotografiei. Si istoria i-a dat dreptate. Sa revenim.

La un sondaj, nu stiu ce compozitor ar fi preferat. Dar mai multi asculta manele. Asa au fost ei educati. Exista zeci de feluri de fotografie. Aud pareri ca este imoral sa fotografiezi realitatea « nereprezentativa ». « Cutare fotografie nu e destul de artistica »…

As vrea sa mi se explice si mie ce-i aia fotografia artistica.

Din 1973 am fost membru al Asociatiei Artistilor Fotografi. Nimeni nu m-a convins ca ar exista asa ceva. Ce e considerat asa pare mai degraba frana in dezvoltarea fotografiei. Mai ales daca are succes la acei neformati inca. Sau poate deja deformati la gust.

Dumneavoastra ce parere aveti ?


Publicat în 11 decembrie 2013. 3705 vizualizari. 10 comentarii
10 comentarii la "Arta sau spanac ?"

Andrei P
2013 decembrie 11, la ora 11:47:57
Arta fotografica este fotografie facuta cu maiestrie si creativitate. Asta da.
Dar fotografia artistica prin ce se caracterizeaza. Respecta niste formule rigide ?
Exista « arta » facuta dupa retete prestabilite? Am mari indoieli.
Bogdan Panait
2013 decembrie 12, la ora 13:51:46
Io va zic multumesc, ca picarati pe sufletel. Mie mi-e frica de expresie ca atare si chiar nu mai suport celebra d-acum "expozitie de arta fotografica". Dar sunt convins ca ati gandit subiectul mult mai departe decat se vede aci si ca se pot face analize un pic aprofundate, cum ar fi de exmplu o incursiune in frustrari sau complexe.
Cert este ca nu este neaparat gresit sa diferentiem fotografia facuta cu chemare si talent de celelalte capodopere care suprasatureaza piata la momentul vorbirii, doar ca termenii alesi mi se par deja proverbiale, daca e sa tinem cont de binecunoscutul "orice cioara se vrea vultur".
Axe
2013 decembrie 12, la ora 15:51:12
Probabil că fotografia este artistică īn măsura īn care autorul se consideră artist. Dar pentru ca artistul să se simtă artist e musai să fie recunoscut. Si pentru că cei din jur nu se ostenesc īntotdeauna să remarce că au de a face cu un artist, trebuie să li se spună, īntr-un fel sau altul. De aici probabil conceptul de artă fotografică. Ajută la comunicare :-)

Altfel, creația făcută dupa rețete este reproducere. Ca īn orice domeniu, există copii mai bune și mai puțin bune. Copiem ceea ce ne place din ce vedem, dar nu toți vedem același lucru. Nu poți copia ceea ce nu vezi. Uneori, unii vad ceea ce nici autorul originalului nu a vazut, caz in care nu mai vorbim de copiere, ci de inspirație. Cred că suntem pe aceasi pagină.
Cristian Rădulescu
2013 decembrie 20, la ora 22:59:26
http://vimeo.com/24567235
Vlad Soare
2014 ianuarie 06, la ora 10:04:03
Expresia de "fotografie artistică" este folosită pentru a marca distincția față de fotografia tehnică sau documentară. Iar distincția constă īn scopul pentru care a fost făcută fotografia.

Există fotografii al căror scop este să transmită īn mod obiectiv informații despre aspectul exterior al subiectului (de exemplu, imaginile produselor dintr-un magazin online, fotografiile de pașaport, etc.), sau al unei scene (de exemplu, fotografiile făcute de poliție la locul unei crime). Pe acestea le-aș numi tehnice.

Există apoi fotografii al căror scop este să documenteze īn mod obiectiv un eveniment sau un loc (de exemplu, fotografiile făcute la o conferință de presă, sau fotografiile de vacanță) și a căror valoare și utilitate se limitează fie la o perioadă extrem de scurtă de timp (īn cazul fotografiilor publicate īn ziare), fie la o persoană sau un grup foarte restrīns de persoane (amintirile personale ale subiectului din momentul īn care se afla īn vacanță la Paris, care nu interesează pe altcineva). Pe acestea le-aș numi documentare.

La polul opus există fotografii al căror scop este să-i arate privitorului ceva care se află dincolo de īnfățișarea externă a subiectului propriu-zis. Īn această categorie poate intra fie un eveniment deosebit, irepetabil (į la Cartier-Bresson), fie o compoziție deosebită (į la Friedlander), fie o armonie tonală deosebită (į la Ansel Adams), fie un portret deosebit (į la Karsh), fie orice altceva care transcede simplul aspect exterior al subiectului.

Pe acestea din urmă le numesc artistice. Pe cele pe care le-aș putea privi de foarte multe ori, timp de minute īntregi, fără să mă plictisesc. Pe cele care nu-mi transmit o informație concretă, ci o stare de spirit.
Vlad Soare
2014 ianuarie 06, la ora 10:09:34
Sigur că granița dintre aceste categorii este foarte difuză. Fotografia documentară poate avea aspecte artistice, dacă este făcută īntr-un mod īn care privitorului să i se transmită ceva suplimentar față de simplul aspect exterior al subiectului. Există fotografii de reportaj care au valoare numai īntr-un anumit context și care sīnt bune de aruncat cīnd evenimentul nu mai este de actualitate, și există fotografii de reportaj pe care le privești cu plăcere și după mai bine de jumătate de secol (de exemplu Capa). Acestea din urmă īi transmit privitorului nu doar o informație concretă, ci o stare de spirit. Privitorul simte că se află acolo, simte starea de spirit a soldatului.
Pe acestea din urmă le-aș numi artistice, chiar dacă scopul lor primordial a fost documentar.
Andrei P
2014 ianuarie 06, la ora 12:32:09
As tinde sa va dau dreptate. Si eu vad lucrurile similar.
Dar acel post NU la asa ceva se refera.
Aud peste tot : Cutare necunoscut expune Fotografie Artistica. Oare asa o fi ?
Ati numit 5 fotografi : H.C-Bresson, L.Friedlander, A.Adams, Y.Karsh, R.Capa.
Acestia sigur au reusit lucrari de creatie care se ridica la nivelul de Arta. Nu toate…
Nici-unul dintre ei nu sustinea ca practica Fotografia Artistica. Nu stiu exact de Karsh.
Cel putin H.Cartier-Bresson si R.Capa nu vroiau sa auda de asa ceva. Nici Friedlander, nici macar Adams. Si atunci cum ramane ? Ei sustin ca nu vor.
Si dvs. le faceti « Bine » cu sila ?
Mai cititi odata postul, va rog. Arta fotografica exista !
De practicarea « sistematica » a Fotografiei Artistice am eu mari indoieli.
Stiti cumva macar un exemplu romanesc - care ar fi sigur ?
Eu am citit despre cateva zeci care se bat cu caramida in piept.
Vlad Soare
2014 ianuarie 06, la ora 13:25:17
Poate că nu o susțineau īn public, pentru că aveau suficientă modestie și suficient bun simț, fiind oameni cu un nivel ridicat de educație. Totuși, sīnt convins că īn sinea lor erau conștienți de valoarea artistică a muncii lor, sau cel puțin a unei părți din ea. Cred că e imposibil să fii un mare artist (iar ei chiar au fost) și să n-o știi.
Ansel Adams a făcut și multă fotografie comercială, pentru că trebuia și el să trăiască. Totuși, pe cea pe care a făcut-o de plăcere sīnt convins că īn sinea lui a considerat-o artistică, chiar dacă a avut bunul simț să nu afirme așa ceva īn public.

Observ și eu că unii pretinși "fotografi" contemporani abuzează de noțiunea de artă pentru a-și face reclamă sau pentru a masca lipsa valorii (pe principiul "e artă, deci dacă nu-ți place, e pentru că nu ești tu capabil s-o īnțelegi").

Pentru mine, o fotografie artistică este una care īncearcă să-mi transmită ceva īn plus față de stricta īnfățișare exterioară a subiectului. Una care īncearcă să mă facă să simt ceva, și nu doar să mă informeze asupra aspectului fizic. Dacă mai și reușește, atunci e artă de calitate. Dacă nu, e artă proastă.
Iar dacă aplicăm acest criteriu, atunci primul exemplu romānesc de artist fotograf care-mi vine īn minte sīnteți dumneavoastră, pentru că după aproape șase ani de la expoziția de la Național, eu īncă īmi mai amintesc imagini pe care mi-ar plăcea să le mai văd și de care nu m-aș sătura niciodată. Dacă la momentul fotografierii v-ați gīndit la asta sau nu, dacă v-ați considerat artist sau nu, asta nu pot să știu, dar vrīnd-nevrīnd rezultatul a ieșit īn mare măsură artistic, cel puțin dacă ne raportăm la ideea mea de artă.

Acuma, poate că și noțiunile noastre de artă sīnt diferite. Dumneavoastră, din cīte īnțeleg, le considerați artistice pe cele reușite și ne-artistice pe celelalte. Eu tind să privesc ca artistică o fotografie care a fost făcută cu intenția de a transmite ceva deosebit, distingīnd apoi īntre artă de calitate (cea care chiar īși atinge scopul) și artă proastă (cea care īn ultimă instanță nu transmite nimic).
Sau, dacă ne-am raporta la muzică, este ca și cum ați spune că Mozart a făcut artă și Guță nu, pe cīnd eu consider că ambii au īncercat să facă artă, dar Mozart a făcut-o bine și Guță prost.

Sīnt de acord că ideea de artă n-are ce căuta īn prezentarea unei expoziții sau a unui album. Să te bați cu pumnul īn piept că faci artă e un gest de prost gust. Dacă chiar faci artă, atunci trebuie să lași publicul educat să-și dea singur seama de asta. Mi se pare un artificiu ieftin. Și dacă tot vorbeam de asemănarea cu muzica, reclama legată de artă mi se pare similară cu violoniștii cărora li se face reclamă pentru că au un Stradivarius, de parcă asta ar avea vreo importanță īntr-un concert īnregistrat īntr-o sală sonorizată artificial.
Andrei P
2014 ianuarie 06, la ora 14:31:59
Va multumesc pentru apreciere, d–le Soare,
Si daca sunt constient ca s–ar putea ca unele
dintre fotografiile mele sa ramana in istorie,
Sa stiti – mie mi–ar fi rusine sa mi se spuna
ca practic "fotografia artistica".
Da, fac fotografii si uneori le mai nimeresc.
Norocul meu...

Altfel dvs, ati auzit cumva de "Muzica artistica",
cu sau chiar fara Stradivarius?
Inca odata va spun: fotografie – da, arta – poate.
unele lucrari se incadreaza in arta (fotografica).
Dar "Fotografie artistica" – nu cred in asa ceva.

E doar o cale prin care unii vor sa fie Recunoscuti
pentru merite inca nedovedite, asa vad eu chestiunea
Vlad Soare
2014 ianuarie 06, la ora 15:27:08
Muzica nu are nevoie să fie etichetată ca "artistică", pentru că oricum n-ar putea fi altcumva. Noțiunea de "muzică artistică" ar fi un pleonasm.
Fotografia, īnsă, poate fi și tehnică sau utilitară. Atributul "artistică" e doar un mod de a separa fotografia pur utilitară de cea care s-ar vrea a fi mai mult de-atīt.

Ceva similar se īntīmplă īn literatură. Pentru a deosebi literatura utilitară (manuale de utilizare, tratate de istorie, de psihologie, etc.) de literatura scrisă pentru plăcerea cititorului (romane, nuvele, etc.), s-a īncetățenit pentru aceasta din urmă termenul de "beletristică", termen care la urma urmei nu este nimic altceva decīt un mod mai pretențios de a spune "literatură artistică".

Dacă īn literatură nu ne deranjează să folosim un termen care separă arta de utilitate, atunci de ce ne-ar deranja īn fotografie? Fotografia ne-utilitară, făcută doar pentru plăcerea privitorului, nu beneficiază de un astfel de termen, de aceea lumea s-a obișnuit să-i spună simplu "fotografie artistică".
Prin "a face fotografie artistică", eu īnțeleg a face fotografie fără un scop utilitar, ci doar din dorința de a-i transmite privitorului un sentiment, o stare de spirit. Nu văd nimic peiorativ sau rușinos īn asta. Dacă fac poza pentru că mi-a comandat-o redactorul pentru ziarul de mīine, nu e artistică. Dacă o fac pentru că simt ceva deosebit īn acel moment și vreau să-i transmit acel ceva și privitorului, atunci e artistică. Dacă fotografiez o scenă de război doar ca să am material de trimis īn redacție, nu e artistică. Dacă o fac pentru că sīnt impresionat și doresc să provoc o mișcare īn sufletul privitorului, atunci e artistică.
Noțiunea de "artistică" e o simplă declarație a scopului, nimic altceva. Nu văd nimic rușinos īn ea (evident, cu condiția să nu abuzez de ea pentru a-mi face reclamă).
Capa făcea fotografie de reportaj, scopul lui declarat fiind informarea publicului. Totuși, el se implica emoțional și, mai mult sau mai puțin conștient, reușea să-i transmită privitorului starea lui de spirit, să-l facă să simtă că se află și el acolo. De aceea, fotografiile lui au ieșit artistice, chiar dacă el oficial respingea ideea de artă. Poți să faci "fotografie artistică" și involuntar, sau cvasi-involuntar.

Că unii abuzează de acest termen pentru a-și promova mediocritatea, asta-i altă discuție. E, cum spuneam, un artificiu de prost gust. Totuși, termenul īn sine n-are nimic rușinos īn el cīt timp este folosit cu discernămīnt.

Cu nimeritul uneori și cu norocul, sīnteți modest. Īntr-adevăr, adesea e nevoie de noroc ca să iasă o fotografie bună, dar norocul singur nu e suficient. E nevoie și de un ochi format, de o cultură fotografică, de o anumită atitudine, de niște ani de experiență. Ansel Adams spunea că norocul īi favorizează pe cei care sīnt pregătiți. Nimeni nu umple o expoziție īntreagă cu lucrări de calitate doar prin noroc.

Adauga comentariu
*
*
*
campurile marcate cu (*) sunt obligatorii
 
Blogroll
   » Dan Dinescu
   » Cosmin Bumbutz
   » estost
   » Mihai Moiceanu
   » Dragos Lumpan
   » Dan Vartanian
   » Bucurestiul meu drag


Nikon

Pagini
   » Biografie
   » Contact

Categorii
   » Lumea
   » Actualitate Ro
   » Personal
   » Noi
   » Fotografie
   » Blog vechi
   » Performanta

Arhiva
   » noiembrie 2018  (0)
   » octombrie 2018  (0)
   » septembrie 2018  (1)
   » august 2018  (1)
   » iulie 2018  (0)
   » iunie 2018  (0)
   » toata arhiva

rss