Pentru fotografii de peisaj, dar mai ales pentru fotografii de arhitectura este necesar de multe ori un unghi anume de iluminare. Cel mai renumit nume al fotografiei de peisaj, Ansel Adams spunea: “Nu poti astepta o anume lumina, care poate nu va veni nici-odata. Cand peste deal, chiar in aceasta clipa, ar putea fi o lumina minunata.”
In oras, situatia este diferita. Sunt locuri, cu diferente de cateva grade intre cladiri care nu sunt paralele. Exista momente in care una este luminata razant, iar cealalta este in umbra. Asa ceva se poate intampla doar odata sau de 2 ori pe an.
Prin anii 1930, arh.Alexandre Petit se plimba prin Bucuresti doar cu busola si un grafic german de insorire pentru paralela 45. Se hotara la anume locatii. Studia in ce luna si zi a anului ar fi mai favorabila lumina, sa puna in valoare ceva anume. In acea saptamana, revenea de cateva ori, la orele potrivite cu aparatul sau 13x18. Si de multe ori avea succes.
Acum au aparut programe specializate. Unele functioneaza pana si pe i-phone.
2012 iulie 21, la ora 13:56:18
Stimate domn sunt in acord cu dvs. in ce priveste consideratiile de mai sus. Sunt si eu un pasionat in a privi si apoi a fotografia frumusetile arhitecturale (galeria mea din "comunitatea foto" o demonstreaza).
In 19 iulie ac am fost la actiune organizata de dvs. la MIMBucuresti si, am indraznit sa spun si eu cateva cuvinte despre "Fotografia de strada". A fost o interventie ad-hoc, nepregatita. A fost o ocazie sa constat ca exista oameni care se preocupa de astfel de aspecte la nivel ridicat. Va felicit si eu si......doresc sa va ofer lucrarea mea despre care am vorbit: "Calareti prin istorie". Astept sa-mi spuneti cum sa procedam.
Cu consideratie,
ing. Constantin Ciocan