Preceptele de selectie a fotografiilor dupa criterii tehnice sunt ineptii. Imagini de exceptie sunt acele care declanseaza emotii privitorilor, nu cele care infrumuseteaza un subiect oarecare.
Ce are de-a face tehnica de mestesug cu emotia ?
Sa luam un exemplu des folosit: “Nu e buna. N-are detalii in umbra.” O fi adevarat sau nu ?
Daca ar fi adevarat, teoria lui László Moholy-Nagy, lider Bauhaus, ca umbre adanci fara detalii maresc efectul grafic si dramatismul unei fotografii, ar fi gresita. Iata-l pe Rafa Nadal, la Rolland Garros, credit Clive Mason.
Si toate fotografiile Low-key, in care lumina tasneste din intuneric, ar fi rebuturi. Mai observati pe aceste site-uri specializate -
Fotografiile de noapte cu detalii in umbre adanci apar spalacite. Doar avand negru pur, fara detalii, ele capata stralucire prin contrast. Un raport intre tonuri de 16 la 1, doar 4+1 trepte, arata deplorabil. In aceeasi situatie, daca eliminam detaliile din umbre adanci : raportul 8 la 0 are un contrast infinit.
Sa nu uitam ca pretul unei fotografii (extraordinare) e generat de cota autorului si impactul imaginii, la care contrastul are un rol major.
Succesul filmelor Kodachrome pana prin 1995 s-a bazat tot pe imagini fara detalii in umbre adanci. Pete Turner, Steve McCurry si Jay Maisel sunt cele mai bune exemple.
In “The Print” de Ansel Adams, biblia fotografilor americani cu teoria zonelor, apare textual : “O fotografie (print) buna trebuie sa aiba (zone cu) alb pur si negru pur.” Si in negrul pur nu prea sunt detalii... “Elementar, draga Watson”, cum spunea Sherlock Holmes. Adams considera zonele negre fara detalii ca spatiu negativ, care pune dramatic in valoare subiectul.
Renumitul fotograf american Eugene W.Smith era considerat de specialisti drept unul din cei mai buni printeri din istoria fotografiei argentice. Iata un film care ii prezinta opera.
Dintre cele 220 de fotografii impresionante prezentate, spre 75% NU au detalii in umbra.
Daca ati fi capabil sa reusiti asa ceva, v-ar fi rusine sa aratati vre-una dintre ele ? Montajul filmului este facut cu reproduceri. Nu va lasati pacaliti de calitatea slaba a unora dintre ele. Exceptional printer si fotograf de succes, Bob Carlos Clarke s-a sinucis cand procedeul digital a inlaturat fotografia analogica. Tonarile cu seleniu si platina care l-au consacrat, ii permiteau sa obtina acel negru absolut, pe care nu l-a mai regasit pe digital.
Acest pseudo-criteriu, cu trecere la persoane de nivel mediocru, este trambitat si ca arma. Si vulpea, cand nu ajunge la struguri, zice ca sunt acri.
Nu mai spun ca acest precept stupid este o citare trunchiata din : “negativul corect expus trebuie sa aiba detalii in umbra”.