Jurizare cu prejudecati

Un pictor excelent nu e neaparat si bun critic de arta. Un fotograf bun poate avea inlatura lucrarile care nu se apropie de genul lui fotografic. Nu intamplator, juriile mari au in compunere art-directori si super-fotografi. In jurii mai mici, cineva mai tare pe pozitie preia conducerea. Bun, si sa vedem ce se intampla ? Grupul « Bucurestiul meu drag », unde am multi prieteni, a initiat un concurs destinat fotografiei de strada. Foarte laudabil. Tocmai s-au atribuit premiile. Ce merite au ele ?

Pentru ca acei care privesc lucrarile premiate se asteapta sa le gaseasca merite !

Cum e cu fotografiile de strada ? Exista workshopuri renumite pe tema. Din cate stiu, ele cuprind obligatii: folosesti focale fixe sub 35mm, fotografiezi subiecte in actiune, sub 5 m, cu diafragme cat mai deschise, etc. De ce ? Pentru ca asa este mai greu si mai elocvent.

Daca membrii juriului nu se pun de acord, rezultatul e un compromis trist. Chiar inainte de a lansa concursul, trebuiau scrise cateva calitati solicitate si prioritati relative. Cu atat mai mult era necesar pentru fotografie de strada, gen de fotografie putin practicat la noi, daca nu evitat. Nimeni nu s-a obosit sa le insire. Sa zicem ca le-am scrie noi acum :

1. spontaneitate, credibilitate ;

2. fotografii puternice, cu impact, incitante ;

3. senzatie de participare, proximitate ;

4. cu o lumina sau o grafica deosebita ;

5. dinamism, miscare ;

6. creativitate, iesire din reguli si retete;

7. imagini proaspete, surprinzatoare ;

8. spun povesti, capteaza interesul privitorului ;

9. compozitie;

10. imagine corecta tehnic.

Fara indoiala altii ar plasa aceste calitati in alta ordine. Este de inteles, dar nu oricum.

Cu ordine inversata primele criterii ar fi : imagine corecta, clara, bine compusa. Atunci premiile pierd legatura cu tema de fotografie de strada. Castiga compozitiile gen roti de bicicleta sub ferestre, sau caldaram cu balta diagonala. Acesta o fi scopul ? Sa revenim. Care sunt pozele premiate de Olympus si ce merite au ele ?

Premiul 1 : « Peron pentru 2 », autor Catalin Scarlat, Bucuresti.

Imi declin competenta. Nu ii gasesc nici-un merit. O poza corecta cu un perete cu instalatii. Un cuplu in mijloc a aflat ca e fotografiat. De ce o fi primit premiul 1 ? Ne-ar putea lumina doar cei care au sustinut o poza dezamagitoare. Mai bine o « refoloseau » la Dragobete…

Premiul 2 : « Dragoste fara limite », Adrian Capusan. O poza banala cu tele, 2 persoane in varsta se apleaca spre un carut. Dar are un merit ! Cainele mic se ridica in 2 labe si salveaza poza. Noroc mare. Trebuia decupata din stanga grila de aerisire a subsolului; atrage atentia privitorului.

Premiul 3 : « Putin rosu pe albastru tare ». O compozitie de departe, cu culori dubioase, super-saturate, poate chiar adaugate. Nu era de premiu, mai ales aici.

Vedem cum criteriile din pozitiile 1-7 nu au contat la jurizare. Mie mi se pare jenant. Tema era fotografia de strada. Dar cineva din juriu astepta « Arta », cu A mare. Media calitatii premiilor a coborat sub media calitatii celor 30 imagini selectionate. Toate pozele premiate au subiecte de la 10-20 metri. Acestea sunt premiile mari la un concurs national cu premii consistente. Nici-o poza surprinzatoare nu a fost promovata.

Ce o fi vrut juriul sa arate ? Ca nu se pun de acord pe fotografia de strada.

Sa nu uit. Ieri, utilaje enorme luau zapada, 95% topita dupa o saptamana de soare. Au fost inchiriate sa poata incasa bani nemeritati? Nu le-am vazut cand a nins serios.