en en | ro ro

D-l arh.Stefan Tuchila este bine cunoscut in fotografie. Am vazut fotografii foarte bune facute de dansul. A colaborat cu revistele Arhitectura si Zeppelin. Are un proiect ambitios - Ultimul Etaj, expus la etajul 4 – MNAC – in perioada 11-30 octombrie 2012.

www.ultimul-etaj.ro

Cu fotografii ale Bucurestiului, panorame facute de pe acoperisul unor cladiri inalte. Cum lucrarile sunt expuse la MNAC, am nelamuriri legate de partea expresiva. Daca erau la Registrul Urbanistilor Romani, sau la Inspectoratul in Constructii, nici nu atingeam subiectul.

Zarisem imagini intr-o revista online. M-am dus sa vad expozitia, cu mari sperante.

Expozitia e frumos expusa si luminata, prietenoasa, dar mi se pare un exemplu cum excesul de informatie coboara calitatea. Atentia a fost dirijata spre Gigapixeli si locul de unde a fost facuta fotografia. Meritele autorului de cartare fotografica sunt incontestabile. Dar cred ca mai important era ce – si mai ales cum se vedea de acolo.

Toate acestea sunt senzatii personale. Mi-ar place sa ma insel, dar am mari indoieli.

O idee foarte buna a fost urmarita cativa ani, cu informatie vizuala in exces si prezentare de foarte buna calitate a unui material fotografic mediu, facut parca fara entuziasm.

Ideea de a face panorame se justifica documentar. Sa expui numai panorame in muzeu nu pare o idee prea buna. Exclus ca totul sa fie interesant, deodata. Panoramele au fost facute vara la orele pranzului. In fiecare, o mare parte este nefavorabil luminata. Prea multe au orizontul exact la jumatatea inaltimii. Am plecat usor dezamagit.

Pentru asemenea panorame soarele stralucitor are lumina prea dura. Din materialul vast nu am retinut aproape nimic: calitate tehnica ireprosabila si fotografii mari, usor anoste. Ochii ratacesc fara a se fixa pe ceva. In expozitie sunt si carti postale, detalii editate sa fie luate amintire de vizitatori, un gest amabil din partea autorului. Decupate intamplator, putine retin privirea. Din 53 poze diferite, am ales 5. Multe apar aici.

http://www.facebook.com/UltimulEtaj/photos_stream

Pe net au calitate mai buna decat la tipar. Tiparirea nu e de resortul autorului. Acasa, m-am uitat mai atent: toate 5 au fost pozate in lumini nefericite.

Sa apreciezi calitatea luminii este o calitate de baza pentru fotografi.

Daca subiectul este la sud, spre soare, momente favorabile ar fi la rasaritul sau apusul soarelui aproape de solstitiul de vara, cu soarele la ENE, respectiv VNV. Daca subiectul este catre nord, sunt de preferat lumini joase de toamna-iarna, cu vegetatie fara frunze.

Cam asa ceva – spre nord: http://500px.com/photo/7380494

A doua jumatate a lui octombrie ofera cea mai buna vizibilitate. Nu spun de momente cu lumini deosebite, in amurg, ploaie, putina ceata. Ca aceasta, desi preferam mai inchisa, mai de noapte.

http://500px.com/photo/16286459?from=popular

Nu este deloc usor sa ajungi sus, pe cladiri mai inalte de 100metri.

Pentru aprobarea conducerii, trebuie sa spui de la inceput. Vreau sa urc pe casa in ziua cutare la ora cutare; stau atatea ore. Trebuie sa revin de 2-3 ori.

Nu te poti targui cu bodyguardul care se urca impreuna cu tine.

Cand terminam cartea Casa Poporului aveam nevoie de o coperta de ansamblu, vazuta de departe. Am facut fotografia de pe o cladire inalta, pe 21 iunie, la rasaritul soarelui.

http://www.ap-arte.ro/ro/blog/blog-vechi/articol/cum-este-cu-noua-carte/166/6579.html

Anticiparea este o insusire necesara si arhitectului si fotografului. Este mai usor sa previi decat sa dregi ce nu a iesit destul de bine. Busola poate fi necesara in fotografia de arhitectura.

http://www.ap-arte.ro/ro/blog/lumea/articol/calcularea-insoririi/127/6888.html 


Publicat în 22 octombrie 2012. 3803 vizualizari. 4 comentarii
4 comentarii la "Merite incontestabile – slabiciuni inexplicabile"

cosmin andrei
2012 octombrie 26, la ora 16:02:48
are ceva mai multa legatura cu ceea ce se simte pe acoperisuri si-n varf de cladiri - nu ale noastre ci ale rusilor (mai ales, in partea a doua a documentarului):
http://www.youtube.com/watch?v=R-vjutwJyY4&feature=share
A. Pandele
2012 octombrie 26, la ora 17:24:07
Adresa dvs de site nu este valida.
Mai degraba acest video–clip este impresionant :
http://www.youtube.com/watch?v=VrGsS2IQqAg

cosmin andrei
2012 octombrie 29, la ora 16:36:31
ciudat lucru; in fine, poate merge asa:

http://youtu.be/R-vjutwJyY4
stefan tuchila
2012 noiembrie 09, la ora 16:36:57
Multumesc pentru parere si mai ales pentru critici, printre cele mai constructive auzite pana acum in legatura cu acest proiect.
Cateva precizari sunt necesare, caci vorbiti exact de lucruri care m-au urmarit atat de-a lungul realizarii imaginilor dar mai ales cand a trebuit sa aleg ce va fi expus.

Inainte de a fi un proiect fotografic, Ultimul Etaj este un proiect de documentare. Am abordat o logica de lucru adaptata faptului ca vroiam sa arat cat mai mult din oras, datorita faptului ca aceasta perspectiva asupra Bucuresti este total inacesibila locuitorilor lui. Acest aspect, plus cantitatea imensa de informatie stransa in 8 ani, plus spatiul restrans la dispozitie m-a facut sa aleg sa expun numai panorame. Excesul de informatie nu este un rezultat ci o dorinta, asumata total. De aceea inteleg perfect critica facuta.

Cat despre lumina, da, lumina este o mare problema. Insa cum remarcat si dumnevoastra, nu alegi cand urci. Am reportaje foto in care am vizitat o cladire chiar si de vreo 5-6 ori ca sa obtin lumina « perfecta », atat de importanta in fotografia de arhitectura. Pentru « Ultimul Etaj » de mult ori am avut o singura sansa si aceea fixata cu cateva saptamani inainte.

In cele mai bune cazuri am reusit sa aleg ora (calculata cu harta si busola in fata, sa am lumina favorabila)…. Insa nu am avut o mare latitudine sa pot sa aleg si ziua sau meteo. Faptul ca vin 5 zile in tara sa fotografiez de pe 10 cladiri si « problema bodyguardului » nu ajuta deloc. A obtine autorizatia sa urc pe toate cladirile inalte din Bucuresti a fost problema majora, a urca in conditii perfecte s-a dovedit imposibil. SkyTower este un exemplu perfect, am urcat foarte dimineata, sa am soarele in spate si jos iar ziua aleasa (cu aproape o luna inainte) a fost o zi norocoasa, soare fara nori. Din pacate nu s-a intamplat asa la fiecare « urcare ».

Multumesc inca o data pentru vizita si mai ales pentru pareri!
Stefan

Adauga comentariu
*
*
*
campurile marcate cu (*) sunt obligatorii
 
Blogroll
   » Dan Dinescu
   » Cosmin Bumbutz
   » estost
   » Mihai Moiceanu
   » Dragos Lumpan
   » Dan Vartanian
   » Bucurestiul meu drag


Nikon

Pagini
   » Biografie
   » Contact

Categorii
   » Lumea
   » Actualitate Ro
   » Personal
   » Noi
   » Fotografie
   » Blog vechi
   » Performanta

Arhiva
   » ianuarie 2020  (0)
   » decembrie 2019  (2)
   » noiembrie 2019  (0)
   » octombrie 2019  (1)
   » septembrie 2019  (0)
   » august 2019  (1)
   » toata arhiva

rss