Pe 10 ianuarie, la Busteni, am facut o plimbare la manastirea Caraiman. La intoarcere ne-a prins intunericul. Umblam atent prin penumbra la coborare sa nu alunec. Ceva s-a rostogolit sub piciorul meu. Era un film facut, in cutia de plastic. Facut de altcineva si pierdut – sau la coborare, sau la urcare. L-am luat din noroi. Credeam ca l-am pierdut, la randul meu. Era intr-o gheata. Nu dau intentionat informatii complete, sa nu il ceara altcineva. Nu am mai deschis cutia, inca manjita de noroi. Mai bine mai tarziu…