Fotografia ankilo Poetica

Spondilita anchilopoetica este o boala anchilozanta. Si fotografia poetica cum o fi ? Suna bine, sau mai gaunos ? Despre cea arhitecturala si de cea muzicala am auzit. Fotografie picturala exista de cand lumea, despre cea artistica nu mai vorbesc. Fotografia sculpturala ne-a scapat, pana acum. Nici de fotografie teatrala nu stiu, desi David la Chapelle practica o scenografie de foarte inalt nivel, fotografiata in happening.
Artele ori sunt, ori nu sunt. Literatura artistica cum suna ? Sau muzica artistica ? Folosesti superlative nemeritate sa promovezi ceva ce nu face parte din grupul recunoscut.
Acestea sunt expresii pentru a propti manifestari care nu isi merita integral numele.
Da, orice manifestare de creatie se poate ridica la nivelul de arta.
Nu prin denumire, aici cu vadit iz comercial, ci prin desavarsire.
Pe 1 aprilie eram la expozitia promotiei 2009.
"Cautari indraznete, fara socari super-ficiale; chef de poveste, fara anecdotic imediat; plasticitate, fara ocheade spre pictura; emotii vizuale, fara ingradiri din comoditati comerciale, ori dictate de moda momentului."
Astfel caracteriza profesorul expunerile Scolii din sala Muzeului Literaturii Romane.

Banuiam ca domnul Mraz si pozitia sa de admirator al artelor frumoase face o emulatie pozitiva. Desi pana si alaturarea pasionatilor intr-un domeniu creeaza o reala emulatie.
"Scoala nu produce tipare sau epigoni, ci individualitati robuste ! Care si-au gasit poteca si tropaie vesel pe ea", spune profesorul Francisc Mraz.
E de apreciat si atmosfera placuta a cursurilor : unii absolventi le simteau lipsa. Am dorit sa-l felicit personal pe dl.Mraz. Am spus ceva despre fotografii National Geographic, declansand o reactie neasteptata : Pozele lor comerciale nu fac 2 bani. Sunt nuli !

Profesorul era exagerat de inversunat. Am ramas intrigat. Vorbeam in acea clipa de James Nachtwey. Oricine are o parere si si-o poate sustine. Dar nu spui despre varfuri mondiale ca sunt nule, daca nu iti place ce le publica revista.
Asta se cheama, pe scurt : Daca nu ajunge la struguri, vulpea spune ca sunt acri !
O fi exagerat dl.profesor Mraz. Ori era intoxicat, poate cu praz.
Cunosc persoane mai putin entuziaste de scoala de poetica fotografica. Ceva dreptate au si ele. Aparent fara competitie, scoala Mraz de fotografie are si ceva anchilozant.
In fond, nimic nu este perfect. La expozitia de la Palatul Parlamentului, partial interesanta, am ajuns invitat tot de cursanti.

Am apreciat unele criterii de selectie, cu imagini puternic dezechilibrate, fotografii dinamice. Se vedea influenta favorabila a d-lui Gyuri Ilinca. Nu m-au convins pozele profesorului Mraz. Cele mai mari, prea subtirele si fiecare in alt gen.
Am discutat acolo si cu EN si VE. Aveau vederi similare, daca nu identice.
O surpriza placuta, dl.Silviu P, cursant 2008 cu 8 poze, avand un inceput de stil propriu.






Nu stiu cum arata pozele aici, doar auto-color si resize. Acolo ieseau puternic in evidenta printre mariri terne, innecate in negru, sala avand lumina modesta, spre chioara. Si prezentate cam in vrac. Am cautat reactii la Baroc de Dobrogea. 95% sunt facute prin Copy& Paste. Unica prezentare proprie, amuzant ingenuu-descriptiva, apare aici :
http://www.fotomozaic.ro/artikel.php?s=0&categ=20&idstory=383

"Fotografiile cursantilor nu imi plac cand sunt mai slabe decat ale mele. Multe dintre ele imi plac, deci m-au depasit. Si mai mult decat atat, un profesor nu poate sa-si doreasca." Pentru aceasta ultima fraza, ii pastrez consideratia d-lui Mraz.

Publicat în 22 iulie 2010. 5551 vizualizari. 0 comentarii