en en | ro ro

Desi bucuresteni get-beget, familia mea este legata de Busteni. Bunicul, inginer inventiv a lucrat pentru Directia de Poduri C.F.R. Sinaia-Predeal si la Crucea de pe Caraiman. A luat un teren si o casa, in care tata a cunoscut-o pe mama, cand erau studenti. Fratele mamei a lucrat la Busteni ; a pastorit ani de zile Fabrica de Hartie. Din liceu am petrecut vacante, partial in Busteni la poarta Bucegilor. Cu unchiul ma cataram pe trasee alpine.

Taraiam si aparatul, un Fed 2 cu Industar. Prin 1962, inca elev, am pozat prima data o capra neagra pe Valea Alba, deasupra saritorii mari. Pe diapo, Agfa-RDG cred, animalul avea 2,5 mm. Se vedea acceptabil, ca un caine profilat pe cer. In 65, student, am urcat in iulie cu un prieten pe platou si am dormit la cabana Caraiman. Dis-de-dimineata, pe la 4h30, un grup mare de turisti a plecat sa prinda trenul. Sculati din somn, am plecat cu noaptea in cap si aparatele in rucsac, sa mergem pe brana, la Cruce. Soarele dadea sa rasara. Am scos obiectul si am masurat lumina cu un dispozitiv rudimentar. Mergeam repede, in liniste. Am dat coltul dupa un tzanc ne-am trezit nas in nas cu o capra neagra.

Am intepenit si noi si ea. Stefan mi-a dat cu cotul: “Fa tu…”. Eram un biet incepator da’ ma credeam specialist. M-am uitat la timp, diafragma. Pareau bine reglate. Am facut jumatate de pas inapoi, sa incapa animalul si am apasat pe declansator. Nimic.

Aparatul nu era armat. Cum se armeaza un aparat sovietic? Cu nadejde! Gestul energic l-a speriat pe animal. A facut 3 salturi. S-a oprit pe un tzanc de piatra la 12m si a aruncat o privire. Am declansat disperat. Zdranganitul aparatului l-a facut sa dispara imediat. De-abia asteptam sa-mi vad capodopera. Ce sa vezi. Capra neagra era suprapusa peste soare, care rasarise. Se vedea bine, 6mm pe cliseu, dar nu avea cap. Lumina manca intunericul la obiective sovietice, care nici nu visau tratarea multistrat.

Mi s-a facut acru de aparat. I-am mai dat o sansa. Am venit cu un “tele” Hektor 90mm. Am umblat pe coclauri dupa animalele cu pricina; si pe Costila si pe Bucsoiu. Pe brana Caprelor ploua; stanca era alunecoasa. Am pus aparatul in rucsac, tinut pe fata pentru ramonaj. Dupa stanca, la 6 metri – 2 capre. Pana sa scot scula, s-au dus. Am mai facut intamplator 2 clisee, bune pe acea vreme. Bestia avea sub 3mm pe cliseu! Era clar ca trebuia sa-mi schimb aparatul. Am terminat facultatea, am fost la Moscova. M-am intors cu Zenit 3 si obiectiv Tair 300, nu Fotosniper. Am schimbat aparatul dupa 2 luni.

Inregistra dublu cat vedeai in vizare, iar un sfert din cliseu era o pata neagra. Oglinda groasa vigneta pe 300mm. Am gasit un Praktica body, mi se parea un aparat minunat. Inarmat de nadejde, am umblat alt an de zile, facand clisee slabute. Mai progresasem si am intrat in AAF. Cu prietenul N.H. am urcat Seaca dintre Clai pe ceata. Era o vale ingusta, cu o vegetatie luxurianta si eu aveam un 29mm prost. Umblam si cu 135 la mine, dar nu s-a aratat nimic. In iunie ’75 repet escalada cu alt prieten. Imprumut de la I.N un Leicaflex cu Elmarit 21, foarte bun pentru o zona cu vegetatie grasa. M-am tavalit intens pe jos la fiecare tufa inflorita. Ajungem in braul lui Raducu si o luam stanga, spre sud. Trecem o vale, a doua. Raman in urma la o vale verde, sinuoasa, probabil pe Valcelul Inflorit, pentru un camp de flori in prim-plan. Se aude un zgomot ciudat de sus, de cavalcada. “Ce astia trag o urmare la “Dacii” pe platou?”, ma gandesc eu. De-odata apar 4-5 capre negre coborand in schuss la galop. Aveau pe putin 50 km/h. De-abia apuc sa ma feresc putin. Cu riscul sa ma arunce in prapastie, fac 2 declansari.

Ce clisee, cu 4 capre negre, o adevarata senzatie. Cu obiectivul Leitz, o sa iasa perfect. Da de unde! Am declansat cu intarziere. Primul cliseu are un fund mare negru, ingrozitor miscat la 1/125. Pe al doilea se ghicesc picioarele din spate, in vale si in dreapta sus mai e un animal mic cu capul negru suprapus pe umbra adanca.

Corecta vorba: Domnul iti da! Dar nu iti baga in traista.

Fotografia a devenit un capitol important pentru mine. Am evoluat in aparate si optica cu Pentax, apoi Nikon si Leitz. In 82 plecam in octombrie pe munte cu sotiile. Luam drumul de Malaiesti prin Pichetul Rosu. Avem rucsacele pline de mancare. Fac 2 drumuri pe Bucsoiu, fara a vedea mare lucru: stanci, ceata, ceva zapada. Mandru ca am dia la mine, Fomachrome cehesc, il pun in aparat. Vad in zori 2 capre prin ceata alb-violacee.


Cu 80-200mm fac 3 clisee cu 1 /15, din cauza filmului 17/40 Iso. Pe digital, atunci inca neinventat, ar fi mers 1 /250. Miscate, cadrele n-ar fi iesit rau, dar culorile au dominante chimice ca 256 culori pe PC, desi filmul l-am developat in zemuri originale. Va urma…


Publicat în 02 iulie 2015. 1984 vizualizari. 0 comentarii

Adauga comentariu
*
*
*
Introduceti cifrele de verificare «imagegenerator», in casuta alaturata:
campurile marcate cu (*) sunt obligatorii
 
Blogroll
   » Dan Dinescu
   » Cosmin Bumbutz
   » estost
   » Mihai Moiceanu
   » Dragos Lumpan
   » Dan Vartanian
   » Bucurestiul meu drag
   » Iosif Kiraly
   » Viorel Florescu


Nikon

Pagini
   » Biografie
   » Contact

Categorii
   » Lumea
   » Actualitate Ro
   » Personal
   » Noi
   » Fotografie
   » Blog vechi
   » Performanta

Arhiva
   noiembrie 2017  (0)
   octombrie 2017  (0)
   septembrie 2017  (2)
   august 2017  (0)
   iulie 2017  (1)
   iunie 2017  (3)
   » toata arhiva

rss