In 1969 la armata

Arhitecti, faceam armata la Constructii si Cazare a Trupelor, corp denumit de recruti Diliebau. Am fost concentrati din iunie la sfarsit de decembrie. Ne-am tuns si ne-am cumparat valize de lemn. Am facut instructia la Oltenita. Am luat vechiul Fed in timpul perioadei. Nu-l puteam folosi, pana cand un L-ent-major m-a vazut cu aparatul.

Facuse poze la racani, le luase banii si nu iesise nimic ! Mi-a cerut sa refac grupele pozate, in schimbul libertatii de a folosi aparatul foto. Am facut si cateva matanii prin balta, ca sa vedem cum ies pe hartie. Nu am putut pastra filmul. L-am dat acolo la developat, sa le dea pozele. Iar fotograful de subspecia Oltenita mi l-a cam prajit.

Subsemnatul eram aici un fel de monstru terminator, editia 1969.

Dupa prestarea juramantului, am fost dusi la Malmaison, sa prestam precum negrii pe plantatie. Desenam proiecte pentru subingineri cu grade. Eram 23 de soldati acolo, arhitecti si ingineri constructori. Era vara. Ne plictiseam cumplit incuiati, mai ales sambata si duminica. Am cautat o metoda de evadare. In spate, gardul avea cateva bare strambe, puteam iesi cu greutate printre ele. Plecam vineri seara tarziu. Si reveneam, pe poarta, luni dis-de dimineata.

Mama era medic pe litoral si tata pleca sa o vada. Am hotarat sa merg si eu. Vreau si eu, a zis prietenul Serban. Zis si facut. A fost bine, soare, mare, plaja, fete.

Ne-am intors luni. Dimineata la ora 5h30 era plin de capitani si maiori infuriati. Plecasera toti cei 22 de bucuresteni. Unicul provincial ramas s-a imbatat, a facut scandal, declansand controlul. Cum nu au gasit 22 din 23, nu puteau face nimic, erau pasibili de neglijenta.

Au pus mana pe telefoane, sa caute Evadatii. Cativa au fost gasiti. Cativa nu aveau telefon. Altii nu erau acasa sa raspunda la telefon. Ca erau plecati la mare. 11 au revenit pana noaptea, tarziu. Atunci s-a facut prezenta. Ceilalti 11 au aparut in zori. Nu lipsiseram 12 ore scriptic si nu ne puteau incadra la dezertare.

Am fost sanctionati disciplinar, trimesi la santiere dure din cadrul unitatii la care eram recrutati oficial. Pe noi 2 a cazut magareata. Am condus santiere la facultatea de marina din Constanta. Viata era grea ! In iulie, august, septembrie, la fiecare sfarsit de saptamana, venea maica-mea. Venea sa ne ia cu troleibuzul. Statea in Mamaia, unde era detasata.

Ne chema plantonul. Primeam bilet de voie : Militarului i-a venit mama. Grea armata !

Mai « rau » a nimerit doar un constructor inalt, trimes pe santier la Sulina. A aparut tabara CNEFS acolo, doar studentele de la sport. Nu l-au sfasiat, dar a pierdut 8 kilograme !

Am avut si o permisie la Bucuresti, pe 1 aug.

Stiti ce face un militar, cand vine de la armata ? 

Se duce la aeroportul Floreasca, sa vada Air Force No.1 !

Dupa vitejia lui Ceasca din 1968, cand a protestat referitor la intrarea rusilor in Cehoslovacia, vesticii il credeau de incredere. Dar se inselau.

Venea presedintele american Richard Nixon. Tot orasul era plin de panouri :

"Long-Live the Traditional Romanian-American Friendship !”

Sa mori de ras, nu alta ! M-am dus la aeroport cu Tair 300mm, pe Praktica.

Am facut cam de departe cateva clisee fara speranta, amuzante acum.

Uitasem un detaliu : pe atunci la armata nu erau posturi TV. Au adus un televizor. Ne-am uitat in miez de noapte cu totii la aselenizarea misiunii Apollo 11, ca la un film de fictiune.

Si mai zic unii ca nu era bine pe vremea lu’ Abuziv Impuscatul. Era foarte bine ! Desi el a dus tara in faliment oficial, inca din 1979. Dar noi eram mult mai tineri. Si nu ne pasa.

Cum s-a terminat cu armata ? Cei Buni, care au raspuns la telefon, au fost recompensati. Au fost facuti soldati fruntasi. Dar la intoarcere, toti cei Rai erau sergenti majori. Avusesera activitate de conducere si au obtinut grade mai mari in rezerva.

Stiti bine ca viata nu este dreapta !

Si ne-au eliberat din armata pe 29 decembrie. Sa nu cumva sa sarbatorim Craciunul.