De mult ma ocup de poze. Mi-a placut sa fotografiez viata, miscare si lumina. Si cred ca e preferabil sa alegi un termen de comparatie sus. Uneori am avut noroc si reusite. Am fost dezamagit de rezultate, cand lucrurile nu au iesit cum mi-as fi dorit.
Ani de zile am facut si liste cu fotografiile pe care le-am ratat. Pentru ca nu aveam aparat la mine, nu mai aveam film, declansam prea tarziu, sau eram neinspirat. Asa am si fost atras spre fotografie, umbland, student cu Fed, dupa capre negre pe culmile Bucegilor.
http://www.foto-magazin.ro/despre-fotografie_open.php?art=despre-fotografie_capra.php
Articolul din 2002 se refera la anii 1968 ; caprele negre erau vanate intensiv. Protejate de generatii in parcurile nationale, acum aproape ii ignora pe turisti.
Din listele cu poze ratate : 4 barbati cara pungi enorme de plastic aburite, cu manechine de mucava imbracate, printr-o raza de soare spre Romarta. Nu aveam aparat la mine. Universiada 1981, un militian proba un costum de baie stramt peste uniforma, tinand in mana un AKM 47. Se terminase filmul, nu aveam altul. Dec.1988, pe Batiste, langa ambasada SUA. Ningea, pe jos era pus un dispozitiv de otel, cu cuie mari de spart cauciucuri. Alaturi vindeau hartie ingienica. Iese un batran cu 2 banduliere incrucisate, albe pe palton negru, gen Pancho Villa. Era aproape intuneric si nu am declansat, militienii erau cu ochii pe mine, puteam avea neplaceri. Era si o expunere fara sperante.
In 1980 eram in delegatie la Zalau la ICEE, intreprindere conductori electrici emailati. Acolo era un laminor cupru Krupp, calibru 7,62, destinat « Luptei pentru Pace ». Dupa care urmau 3 linii de trefilare, produse de Electrotimis. Cele mai bune in tara, se mai blocau la dilatare, bara de cupru avea 750˚C. Cu un suierat de sarpe veninos, un lasou inrosit in foc zbura 7m prin fum, in intuneric. Daca atingea pe cineva, greu scapa cu viata.
Diapozitivele aveau 50 Iso. Am facut 2 declansari cu f : 2 si 1/4s. Pozele au iesit verzi de la lampile fluorescente, cu umbre rosii, dezamagitoare. Cine stie unde or fi.
De curand, am vazut pozele lui C.Sousa AFP/Getty. Subiectul era diferit, la Icee Zalau nu era urma de lumina naturala., dar si acolo luminile colorate aratau ca in primele fotografii.
http://www.robgalbraith.com/bins/content_page.asp?cid=7-11412-11418
Oricine rateaza parte dintre fotografii. Numai cine nu face niciodata ceva nou nu rateaza nimic. Si cine nu risca, nu castiga. Din greseli inveti cel mai bine.
Am facut multe genuri de fotografie, le arat doar pe cele mai reusite.
Fotojurnalismul este « atat de mort », cum aflam peste tot ? Pentru cei care intr-adevar au ceva de spus, mai apar si unele « facilitati » financiare.
http://imagery.gettyimages.com/getty_images_grants/overview.aspx
2011 aprilie 11, la ora 23:10:39
In loc să aibă o legendă, fotografiile lui Souza au o varză neinteresantă dedesubt. Nu reuşesc să înţeleg decât că e vorba despre o fabrica de oţel beton.
2011 aprilie 13, la ora 03:20:08
Adevarul e ca uitandu-ma la imaginile lui Souza, am impresia ca fotograful e un tip care oriunde merge, fie ca e o horincie, bocsa, otelarie, ca sunt arabi, tigani sau ce-or fi, cauta numai fumul, praful sau ceata prin lumina puternica care bate prin crapaturile unui acoperis sau eventual in contre-jour.
Iar daca o fi ca undeva intr-un colt sa apara si un personaj care face ceva, eventual silueta numai, atunci e si mai bine.
Pictatul cu lumina e fara indoiala spectaculos, dar mi se pare o resursa oarecum extenuata de fotografi si simt ca substanta in fotografie trebuie sa se gaseasca altundeva. Lumina e importanta dar parca deja avem o generatie care cauta numai asta si subiecte nema. Si chiar atunci cand exista subiecte cu potential ele ajung sa se piarda in fum...