en en | ro ro

Chiar departe de asta. Eram si prea egoist sub 30. Arhitect, fiu de medic, nu aratam rau. Facusem sport de performanta : inot, rugby, judo si yachting. Inalt, dansam poate prea custom. Am fost implicat in mai multe relatii.

De cateva ori am fost indragostit lulea.

 

De 2 ori relatia s-a transformat in casatorie fericita.

De cateva ori era cat pe ce sa iasa prost. Dar am avut noroc.

Au intervenit intamplari ciudate, salvatoare. Voi aminti 2 dintre ele.

Eram dupa anul 5, iulie 1967. La 57 km nord de Arad, turcii marisera cetatea Ineu cu ocazia asediului Vienei din 1683. Modificata ulterior de Imperiul Austro-ungar. Ii faceam releveul exact.

http://www.inromania.info/cetatea-ineului.html

Destul de mare, cetatea de pe malul Crisului era pe atunci scoala de copii ambliopi. Eram 14 studenti mari si un asistent cu Dacia 1100. Ne carase utilajul de topografie. Toti erau cu perechile aferente. Doar eu si o studenta inalta si inteligenta, cam agresiva, eram in pozitie solo. Tocmai incheiase o relatie sustinuta 4 ani. Dupa 10 zile de munca sustinuta, asistentul ne-a dus la un strand, intr-o padure. Pana la urma, fata m-a atras intr-o capita de fan, cu urmari serioase ! Am stranutat o ora. Nasul si ochii mi s-au umflat, cu supuratii galbene dezgustatoare.

Am descoperit ca am alergie la fan de graminee. M-au ingrijit alte fete, mai mamoase, prietene ale prietenilor. Pana nu am luat Romergan, singurul remediu pe atunci, nu am scapat.

Si acum calatoriile de la sfarsit de iunie sunt un calvar pentru mine.

Mult mai matur, in 1999 reintalneam o cunostiinta. Fata avea si mari calitati.

Am fost invitati la o super-petrecere nocturna. Am urcat in liftul, mare, sa mergem la etajul 7. La pornire lumina s-a stins. Imi cautam cheia si reflex, aveam capul aplecat. In obscuritate totala, fata a incercat sa isi aranjeze parul lung. A aplecat capul, lasand parul in fata. Si l-a ridicat brusc. Nu a apreciat corect distantele. M-a pocnit in intuneric in arcada stanga.

Amandoi am ajuns la et.7 semi-groggy. Am dat cadoul si am plecat acasa, clatinandu-ne.

 

Dupa ce ne-am dres, altceva ne-a oprit. Am facut o gripa cu infectie. Antibiotice prea tari mi-au starpit flora intestinala. Am avut 2 luni o balonare in exces. Trebuia sa evit intalnirile mai lungi. Puteam avea “exprimari” foarte jenante...

Nu am luat in consideratie cele 2 avertismente.

Eram interesat de o eventuala casatorie. Dar fata era mai preocupata cu ce va ramane dupa divort... Mi-a cerut sa imi pun apartamentul pe numele ei. Si atunci m-am trezit.

Pentru cine este curios, ascultati povestea lui Thierry Ravassod; cateva date inedite din istoria si palmaresul Nikon :

http://www.nikon-school.fr/e-school-formations-en-ligne/la-saga-nikon


Publicat în 05 august 2011. 4780 vizualizari. 8 comentarii
8 comentarii la "Nu am fost niciodata un sfant"

Dragos Bora
2011 august 06, la ora 09:07:46
He, he... E ca-n schitza aia, probabil inspirata din realitate, de Ion Baiesu, cand voiau doi indragostitit sa se sinucida cu otrava dupa ce s-au zavorat bine intr-o camera de hotel (de provincie) da' i-a mirosit farmacistul si l-e dat in loc de otrava un laxativ. Nu s-au mai sinucis dar nici n-au mai avut curaj sa se arate unul altuia toata viata... :) :) :)
Andrei Pandele
2011 august 06, la ora 12:37:10
Ca bine zici, "nepoate", se putea si mai rau.
Am avut mare noroc, cum imi zice deseori DD.
dumitru ungureanu
2011 august 06, la ora 17:53:55
Dar ce Leica va insoteste, ”neică!... Ne faceti cu sāc (din Isarlāk) sau ne arătaţi care e aparatul cel mai bun?
Flori Balanescu
2011 august 06, la ora 17:57:48
Buna ziua,
Stimate domnule Pandele, am incercat sa va scriu pe facebook, nu cred ca am reusit, deoarece nu sunteti in lista mea. Un prieten mi-a sugerat sa va las un mesaj aici.
Este vorba de o fotografie a Dvs., din 1982, cu o coada la zahar... Se potriveste foarte bine in Enciclopedia represiunii comuniste, 1945-1989, volum colectiv aflat in lucru la INST. Aceasta ar urma sa ilustreze, intre altele, vocea INFOMETARE, scrisa de mine, care se refera la toata perioada amintita deja. In eventualitatea fericita in care veti fi de acord sa o reproducem, va purta la sursa mentiunea .
Cu cele mai bune ginduri,
Flori Balanescu, CP III, Institutul National pentru Studiul Totalitarismului
Andrei P
2011 august 06, la ora 22:06:12
D-le Ungureanu, nu imi mai puneti si dvs. sare pe rana,
in acest post am povestit cum mi-a fost furat,
http://www.ap-arte.ro/ro/blog/blog-vechi/articol/aparatele-se-fura-din-pacate-urmare-si-sfarsit/165/6637.html
cum mi-au fost furate ambele aparate Leica M3 si M4-2...
Flori Balanescu
2011 august 06, la ora 22:32:25
Constat ca nu s-a pastrat textul dintre ghilimele: In eventualitatea fericita in care veti fi de acord sa o reproducem, va purta la sursa mentiunea Arhiva personala Andrei Pandele.
DUMITRU UNGUREANU
2011 august 11, la ora 09:43:19
N-am vrut sa pun sare pe rană, mai ales că o astfel de rană am eu īnsumi! Şi eu am avut o Leica pe mānă, īn 1971, cu care am facut „prima mea fotografie” - cea de pe coperta cărţii ”Prunele electrice”. „Proprietarul” acelui aparat a ţinut să-l vāndă altcuiva decāt mie, şi a găsit un cumpărător de la care aşteaptă banii şi azi... Dar dumneavoastră ar trebui să strāngeţi toate „poveştile” de pe-aici īntr-o carte! Aveţi ce povesti!
Mitsuki Titirica
2011 august 16, la ora 16:47:15
Imi sunteti tare drag ca om si povestitor. Sunt frumoase si fotografiile, dar am vrut sa mentionez lucrurile importante.
 
Blogroll
   » Dan Dinescu
   » Cosmin Bumbutz
   » estost
   » Mihai Moiceanu
   » Dragos Lumpan
   » Dan Vartanian
   » Bucurestiul meu drag


Nikon

Pagini
   » Biografie
   » Contact

Categorii
   » Lumea
   » Actualitate Ro
   » Personal
   » Noi
   » Fotografie
   » Blog vechi
   » Performanta

Arhiva
   » august 2020  (2)
   » iulie 2020  (0)
   » iunie 2020  (0)
   » mai 2020  (0)
   » aprilie 2020  (2)
   » martie 2020  (3)
   » toata arhiva

rss