en en | ro ro

Cand sunt foarte preocupat de ceva, nu-mi mai astern gandurile pe hartie.

Cu alti 2 prieteni, doream sa scoatem o carte despre cartierul Uranus. Singurul cartier din capitala cu relief pronuntat, cartierul Uranus nu a avut noroc. Dupa cutremurul din 1977, N.Ceausescu s-a speriat vazand efectele, in casa lui de pe malul lacului. A cerut sa i se studieze o cladire mare, in locul cel mai sigur din oras.

Amplasat in 1860 pe dealul Spirei, Arsenalul Armatei corespundea bine dorintei « marelui Carm/paci » : avea suficient teren disponibil, cel mai bun de fundare din Bucuresti. In plus cartierul pastrase trama anilor 1910 cu gradini mari si linistite, de viata tihnita, prea « burgheze » pe gustul « Geniului Carpatilor », tip primitiv, semi-analfabet. Pe masura ce strangeam date demersul se complica. Cum sa delimitam noi exact cartierul ? Modificarile orasului nu s-au limitat aci. In « operatiunea » urbana semi-dementa au fost demolati, cam intamplator, mai multi km patrati din centrul istoric al capitalei. In 1981-84, vizitam zona, incercand sa inregistrez marturii cu memoria orasului. Veneam de departe, sambata sau duminica cand eram liber. La inceput aveam un plan. Azi merg pe strazile Ecoului si Arionoaiei, etc. Socoteala de acasa nu se potrivea cu cea din targ.

Unori lumina cadea bine pe strada de alaturi, unde apareau si personaje.

Dupa 30 de ani nu mai stiu exact daca ce am fotografiat e de aici sau de alaturi.

Catre sfarsitul santierelor orientarea devenea imposibila. Reperele dispareau toate, rase de pe fata pamantului. Fotografiile se aleg dupa cat sunt de interesante. Mici sugereaza ceva, scanate la mare rezolutie arata detalii neasteptate. Poti citi pe o casa numele strazii, poze « pe str. filantrop Adamache », langa logofat Udriste, la intoarcere.

 

Am vorbit cu Dan si Sorin. Patisera acelasi pocinog. Si textul are nevoie de cursivitate in logica si discurs. Nu te poti opri la strada cutare. Uranus ramane un capitol. Ne-am dat seama ca marturiile noastre imperfecte adunate se refera la mutilarea orasului ca intreg. Am decis sa nu ne oprim la limitele pre-stabilite. Dar sarcina noastra devine si mai grea. Va mai dura ceva vreme pana le punem pe toate cap la cap.


Si Robert Doisneau conjuga verbul a fotografia doar la « imperfectul obiectivului ».


Publicat în 16 martie 2014. 3960 vizualizari. 1 comentariu
1 comentariu la "Pofta vine mancand"

Cristian Radulescu
2014 martie 18, la ora 20:43:04
Si se mai aude ceva cu proiectul cartii despre Uranus in ziua de azi ? Ar putea fi frumos si foarte interesant. Ar fi un fel de "Belleville Menilmontant", a lui Willy Ronis, dar aici, la doi pasi de noi.
 
Blogroll
   » Dan Dinescu
   » Cosmin Bumbutz
   » estost
   » Mihai Moiceanu
   » Dragos Lumpan
   » Dan Vartanian
   » Bucurestiul meu drag


Nikon

Pagini
   » Biografie
   » Contact

Categorii
   » Lumea
   » Actualitate Ro
   » Personal
   » Noi
   » Fotografie
   » Blog vechi
   » Performanta

Arhiva
   » octombrie 2020  (1)
   » septembrie 2020  (1)
   » august 2020  (2)
   » iulie 2020  (0)
   » iunie 2020  (0)
   » mai 2020  (0)
   » toata arhiva

rss