Si noi am fost nebuni

Mai rau decat ati putea crede. Dupa anul 4 aveam practica in proiectare. Dura 5 saptamani, un calvar pentru studentii care tanjeau la vacanta. Serban a aflat ca poti face practica in alt oras, daca dai o declaratie ca ai cazare asigurata. A doua zi, toti 3 am semnat ca avem rude la Constanta. Nu aveam. De la facultate am luat bani pentru masa zilnica. Am strans ceva bani de la parinti si am luat trenul spre Constanta. Cu aproape toti banii, ne-am platit o camera in Tataia. Ne-am prezentat la Institutul de Proiectare. Ne-au intrebat ce stim sa facem. Colegi de-ai nostri s-au falit. Au fost pusi la treburi subalterne. S-au angajat, lucrand ca pe plantatie. Si au lucrat degeaba. La intoarcere, au trebuit sa inapoieze si banii primiti de la facultate. Noi am facut pe prostii, o zi intreaga. Dezgustat, proiectantul ne-a dus la sefu. Ne-a facut pe loc hartii.

Ca am facut practica o luna. Sa nu mai venim sa-i incurcam, noi Loazele. Noroc ca nu au cerut referinte. 2 eram printre primii 10 din an. Bine-i sa fii Loaza ! Ne intoarcem victoriosi.

In piata Ovidiu incepe ploaia. Ne refugiem sub o prelata, in fata placintariei. Ploaia de vara scade. Il trag pe Serban afara, in ploaie. Panza de sac nu mai retine greutatea, 2 mc de apa trec prin ea in capul celor adapostiti, care o rup la goana, uzi leoarca. Revenim la masa. Pe scaun, o bricheta Chrysler uitata se aprinde cu o flacara enorma. Ce zi norocoasa ! La plaja, baieti. Mare, soare, nisip cald, fete, trai neneaca ca aveam 20. Dar ne-au asaltat problemele.

Cu banii stateam Sublim. Pentru-ca lipseau cu desavarsire. Am votat programul subzistarii economice. Seara mergeam la Modern, localul in voga. In fiecare zi, altul era « in bani ».

Isi comanda lui de mancare si apa minerala pentru ceilalti 2. Azi eu, maine tu, poimaine el. Si din nou de la cap. Dimineata aveam program « PSD » cu lapte batut si corn. La pranz aveam pauza, ne incalzea soarele. Uneori apareau rude, mancam sa ne scoatem parleala. Sau eram invitati de fete la guvizi prajiti. Pana la urma, banii s-au terminat de tot.

Cum ajungem la Bucuresti, sa ne recapitalizam ? Apare un coleg cu un VW Karmann Ghia, cumparat de la un strain. Acest model, doar ca era de un portocaliu murdar :

http://www.allsportauto.com/english/detailphoto.php3?zl_id=12118&zl_idMD=1178

Amicul era in mari dificultati. Avea permisul suspendat si masina confiscata. Ofiter MI, tatal sau facea interventii sa il scoata basma curata. Dar cineva trebuia sa conduca masina la Bucuresti. Eram cineva! Adica eram singurul cu carnet valid.  

Numai ca Militia din Mamaia nu ii dadea masina.

Intr-o zi eram singur. Pe plaja remarc o juna splendida cu picioare super-lungi. Ma remarca si ea pe mine. Intram in vorba : ambii din Bucuresti, cu parinti medici. Ne dam rendez-vous la Cazino, seara. Pleaca fata cu mama aferenta. Eram in al 9-lea cer.

Apar baietii incantati. Gata ! Ne dau masina, plecam azi la ora 18.

Nu mai plec nicaieri. Am Vedere ! Ce esti prost ? N-ai un chior, ramai cu Urata. Daca ati vedea-o !?! Dar aveau dreptate, eram total lefter. Negru de suparare, accept sa plecam.

Mergem la Militie. Semnez o hartie, ca duc eu masina in garaj la Bucuresti.

Pornim. La iesirea de la Militie, ce sa vezi : Fata cu mama. Pun frana brusc, alerg dupa ea. Ii spun ca trebuie sa plec 3 zile. Incepe sa rada. Si noi plecam maine la Bucuresti, spune mama. Haiti ! A fost colega de an cu maica-mea. Ia telefonul si suna-ma poimaine...

Ma intorc la golani. Plecam la drum. Masina era terminata, curgea uleiul din motor, fir continuu. De 5 ori pe drum am oprit camioane, sa ne dea 1-2 litri de ulei. Rabla de masina practic nu avea faruri. Folosea un proiector deasupra masinii. Nu mergeau decat vitezele 1, 3 si 5. Din cauza ca ii lipseau viteze, la frane se mai oprea motorul. Masina nu avea demaror, pornea doar impinsa. Am spre 1,90m. Proprietarul avea 1,60. Din cei 253 km, am impins vre-o 10. Uneori la deal. Foarte greu sa ajungi intr-a 5-a, cu rabla printre camioane. Am mers mai tot drumul cu a 3-a. Pedala de acceleratie era si rupta. Mai avea doar tija. La Bucuresti aveam 3 gauri in talpa. Avea si numar de Suedia. Nu era permis sa conduci asa ceva, noaptea.

Am traversat Dunarea cu ultimul bac. Pana sa plece, ne dadeam francezi. Un militian vroia sa imi cumpere ceasul, un Pobeda. Faceam mari eforturi sa-l ascund. Am plecat. Dar lampa care indica lipsa uleiului s-a aprins. Am dormit in camp, cateva ore.

Pana ne-a trezit un tractor, care avea si uleiul necesar.