Amintiri vechi cu Nenea Nelu

Ion Diaconescu era casatorit cu sora mai mare a fostei mele soacre. Prin 1981 imi parea un domn amabil cu o judecata mai apropiata de cea a ingerilor. Avea probleme cu recolta slaba.

Pe 14 iunie 1990, prima sotie mi-a fost batuta de mineri. A plecat, cerand azil politic.

Am divortat la cererea ei, dar am ramas in relatii bune cu fostii socri.

Ultra-lucid, cu o memorie incredibila, dl.Diaconescu era neinteresat de succesul politic. De cateva ori a incercat sa se retraga. S-a intors la cererea esaloanelor secunde PNT, care se incaierau intre ei. In familie, era complet diferit de acel ce aparea pe ecrane TV, unde se prefacea uneori si ca nu intelege, doar sa potoleasca spiritele.

Gazetari cu clontzul tare si intelegere mai mica il incondeiau in fel si chip. « E moale, terminat, chiar prost. » Desi nu era asa ! Intr-un interviu al d-lui Plesu apar detalii interesante :

« Am văzut dosarul de Securitate al lui Ion Diaconescu.

Am întâlnit în paginile lui un om extraordinar. M-a umplut de admiraţie. A fost inflexibil în condiţii infernale. Nu a cedat la nimic! Cu o vitejie şi tenacitate pe care nu le bănuiai când îl vedeai pe scena publică, cu aerul lui cumsecade, discret si nepretenţios. »

Ca om cinstit si sincer, care si-a respectat mereu idealurile, a ramas un reper moral.

http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/de-ce-plange-iliescu-la-moartea-lui-diaconescu-240860.html

Am fost la inmormantarea dansului. Si cateva luni mi-a fost imposibil sa scriu ceva.

Dumnezeu sa il odihneasca !

La sfarsit de an, odata cu decesele lui V.Havel si K.I.Sung, am realizat ca Romania a pierdut un lider reprezentativ, prea putin mediatizat. N-o fi fost dansul chiar ca Havel.

Ca un om de caracter, era dintre putinii care si-a pastrat legatura cu Romania profunda, de unde provenea, din Botestii de Arges, pe « rio » Carcinov, sub dealurile Candesti.

Si pentru ca se apropie sarbatorile Craciunului, La Multi Ani – tuturor.