Fotograf de sport cu dotare invidiata

In primavara 1968 fusesem in URSS cu ONT. Am revenit cu Zenit /Sh si un tele-obiectiv Tair 300mm f:4. Vizarea aparatului sovietic (50% din cadru) nu mi-a permis sa vad ca aparatul isi fotografia cu tele de 300mm si propria oglinda. In toamna 1968, ca proaspat arhitect, am cumparat din prima leafa un Praktica cu obiectiv Domiplan 2,8/50. Plecat la un congres in 1969, tata, medic renumit, mi-a cumparat un Leica M3, tot la mana a 2-a. In 1970 aveam 2 aparate si 3 obiective. Praktica si Leica M3. Primul cu Flektogon 4/20 si Tair 4/300mm. Iar al doilea doar cu Tele-Elmar 4/135mm. Obiective f: 4 « luminoase, numa’ bune » pentru diapozitivele vremii : Orwo-color UT 16 /32Iso, ulterior Orwo-chrome UT18 /50 Iso. Cu timpi de 1/8s...

Astfel dotat am devenit fotograf de sport, invidiat de angajatii de la Sportul. Pai da.

Toata lumea stia ca: « Aparatele reflex sunt mai bune ». Dar am remarcat imediat ca filmele celor 2 aparate nu se puteau developa impreuna. Transferul de contrast, mai necunoscut la acea vreme, era prea diferit. Sub 20% la Domiplan, un Tessar nereusit produs de Meyer Optik, fata de >85% pentru obiective Leitz. Am vandut Praktica, cu tot cu Domiplan. Din 1975 utilizez Nikon, am avut 3 modele pe film si 3 Dslr, cam prea mari, dar robuste.