Lipsa de interes sau lipsa de orizont

Absenta fotografiei romanesti de la aproape toate manifestarile importante in domeniu este ingrijoratoare. Ea are cateva explicatii.

Ruperea de fotografia mondiala, in timpul societatii inchise ermetic, sub Ceausescu.

Desprinderea de curentele principale din fotografie a dus la autosupraevaluarea celor care cred ca sunt varfuri, aici, un fel de chiori intre orbi. Competitii interne de un nivel mediocru, la care premiile se dau pozelor (a)fumate, ce fac prozeliti printre fotografii necopti.

Declar cu aceasta ocazie ca nu voi mai participa la jurii alaturi de oameni simpatici, dar pentru care fotografia s-a oprit inainte de 1925, ca Csaba Balasi, vicepresedinte al AAFR.

Lumea este plina de manifestari deschise celor care au ceva de aratat, diferit de altii :

http://www.photoquai.fr/fr/2011/photographies/selection-par-photographes.html

O problema este si formarea fotografilor. Nu se face catre creatie, cat spre imitarea maistrului. Maestru, in acceptiune proprie, care uneori este ignorant in aproape toate domeniile necesare. Sau macar in cateva dintre cele mai importante.

Nici macar la poze pompieristice nu am vazut vre-odata ceva deosebit pe aci.

O alta explicatie a lipsei de pretutindeni ar fi si graba de a fi recompensat. Imediat.

Dar pentru ca sa primesti, trebuie mai intai sa oferi.

Acestea au fost primele explicatii care mi-au venit in minte. Sigur ca sunt si altele.

Astept alte idei de la dvs.

Unele lucruri se schimba incet pe intreaga suprafata. Dar trebuie remediate.