Numai impreuna putem reusi

De-a lungul timpului, tarile Europei occidentale au reuşit să construiască societăţi ale încrederii, unde membrii comunitatii se simt responsabili, contribuie, se tin de cuvant.

Si nu numai ele. Macinati de lipsa increderii in cooperare, multi romani se comporta tribal, varsandu-si naduful pe tapi ispasitori, reali si imaginari. Rar lucreaza in echipa. Dar daca suntem uniti, entuziasti si tenaci, orice este posibil.

De curand am avut proba acestui truism. In 2010, invitat sa expun la Iasi, nu eram convins ca merita sa investesc timp si bani intr-o expozitie pe Gard. Am mers totusi pentru pasionatii de fotografie de acolo - si pentru cativa prieteni. Bine am facut.

Acolo, cativa tineri vorbeau cu entuziasm despre o prezentare a fotografiilor lui Aurel Mihailopol. M-am aratat sceptic. Ce pot comenta ei : nu vazusera nici-odata fotografii ale acestuia, doar reproduceri din reviste ieftine. Asta i-a ambitionat.

Au facut nenumarate demersuri pe langa familie. Au reusit sa ii convinga sotia si fiica.

Mari merite le revin domnilor Dan Mititelu, Cr.Tibu si Cr.Gafitescu. Poate si altora, nu stiu. D-nii Dinu Lazar si Dusa Ozolin au intervenit cu un cuvant bun, din cate banuiesc.

Si mie mi s-a cerut sa scriu ceva special. Am facut-o cu mare placere.

Am apelat si la vechiul meu prieten din Craiova, Victor Boldar, care are poze foarte bune cu maestrul. Mai mult decat dragut, mi-a trimis una.

Iata ca expozitiile retrospective Aurel Mihailopol au avut loc.

Am primit cu placere un mic album, discret si ingrijit facut. De fapt am primit 2.

Unul pentru « Nea Victor ». Pe care l-am trimis imediat la Craiova, cu recunostiinta.

Multumesc tuturor celor ce s-au implicat in acest proiect, si desigur familei maestrului. Ieseni entuziasti, bucuresteni, un (fost) botosenean si un craiovean au contribuit la succes.

Este vorba despre o realizare deosebita – si un pas mare in directia buna.

Va trebui sa ne obisnuim sa lucram impreuna. Altfel nu avem sanse sa reusim.