Street photography – experienta proprie si parerile altora

Fotografia “de strada” se refera la poze spontane, neprelucrate, la documente din viata sociala si culturala a oamenilor, avand ca subiect: ce fac necunoscutii in spatiu public, nu casele din jur. Am mai scris pe marginea acestui subiect, cu mult timp in urma.

http://www.ap-arte.ro/ro/blog/blog-vechi/articol/poze-on-street/165/6157.html

Street-photo seamana a vanatoare sau pescuit? Vanatul simte ca e urmarit, se fereste de vanatori. Tehnici din pescuit sunt mai potrivite. Iti alegi un loc care iti convine, unde are Balta Peste. Eventual momesti, alegi o pozitie favorabila sa prinzi in plasa. Sa vorbim si despre “undita”. Aparatul ar trebui sa fie cat mai discret, putin vizibil, ne-ostentativ si silentios. Si acel care il poarta trebuie sa fie discret. Ca sa nu fi remarcat, nu te ascunzi, iti ascunzi doar interesul fata de subiect. Un procentaj bun se obtine cu aparatul cu care esti obisnuit. Manuit fara sa te uiti la el, iese mai putin in evidenta.

O persoana are limita de vecinatate 1,6 m, limita de intimitate la 60cm, verificati seara in statii de transport in comun. Nu trebuie intrat in cercul subiectului! Ii iesim inainte si-l asteptam sa intre el in cercul nostru. Are de aface cu cateva sporturi. De la arte martiale orientale are starea de veghe. Stai calm, observi atent, deschis la evenimente. De la tenis, anticiparea si pregatirea “loviturii”, iar eschiva si revenirea la atac vin din scrima.

Sa zicem ca am reusit multe fotografii. Ce e mai usor? Ce este mai convingator? Din spate e mai usor, mai putin interesant. Din fata e mai greu, esti expus direct. Mai de aproape e si mai greu. In conditii extreme, ceata, ploaie, zapada. Si mai si pe lumini limita. Daca acestea din urma sunt importante, trepiedul devine un accesoriu decisiv. O miscare rapida si greu de prezis face dificila intampinarea subiectului. Ceva static este mai usor de abordat.

Hai sa vedem cum am putea proceda. Ce obiectiv ati alege? Orice ar fi bun, cat timp te simti comod cu el. Cu cat esti mai bun, cu atat incerci ceva mai greu. Descoperi repede ca va trebui sa faci miscari de pregatire, mai mari cu cat distanta focala a obiectivului este mai lunga. Cu 20mm, parcurgi 1m schimband perspectiva, cu 35mm iti trebuie 1,75. La 200mm ai nevoie de 10m in cazul simplu. Daca ajungi la ocoluri si 35mm e prea lung. As alege numai un obiectiv fix. La street-shots, 50% din declansari le fac fara sa vizez. Imaginatia este mai importanta. Nu iti poti imagina vizare cu zoom. Nu baleiez cautand ce e frumos, imi inchipui inainte cum ar iesi, ma comport ca atare. Un zoom este si vizibil, prea mare. Din experienta, fotografii cu teleobiective au perspectiva plata. Obiectivul e mai greu de manuit, te faci remarcat imediat.

Pete Turnley /Magnum avea un workshop street photography. Punea 7 conditii la inscriere: 1.Shoot wide. 2. Single focal length; if using zoom, tape the zoom at that focal length. 3.Get close. 4.viteze de securitate. 5.Poze cu subiectul in context. 6.Atentie la intreg cadru. 7.No flash. Daca erai de acord, le puneai in practica. Nu erai de acord, nu participai.

De cele mai multe ori, street photography se face fara scop precis, ca un antrenament extrem specific. Daca poti sa te descurci /jongla cu 8 parametri iti va fi mai usor cu 3. Exista in top mondial fotografi de nunta care au profitat vizibil de acest antrenament.

Sa incepem cu ce este usor. Subiecte statice, asezate, pe lumina abundenta. Folosim viteze de securitate, deschidere pe la 5,6. Pentru fotografii dinamice, cu cineva in mers, intersectam traiectoria subiectului pe fond armonizat, neutru, cu traiectoria aparatului, in zona favorabil luminata. Declansarea va fi ca un demi-voleu la tenis, aproape fara sperante.

Pare usor de zis, mai greu de facut. Fotografia de strada reda perspectiva unui trecator solitar, interesat sa inregistreze franturi de povesti ale unor necunoscuti. Viata de zi cu zi e fascinanta, percepem nenumarate felii din vieti diferite. Valori si defecte umane pot fi exprimate in poze. H.Cartier-Bresson a consacrat fotografia pe viu. El pleda pentru “Momentul Decisiv”. Am avut privilegiul sa il cunosc personal, in mai 1975. Am avut un profesor bun.

“Sunt locuri din care fotografiile nu arata mai mult decat am vazut cu ochii nostri. Si situatii in care fotografia ne dovedeste cat de putin am inteles din ce am vazut cu ochii.” Dorothea Lange. “Unele fotografii ne informeaza. Altele ne emotioneaza. Vrem sa vedem si sa facem fotografii avand ambele efecte.” Sam Abel. “Sa fi martor-live la drama vietii altora este mai incitant decat sa regizezi ceva.” Andy Stark. Exista multe cai de abordare. Contactul vizual presupune intruziune; se obtine inevitabil alt tip de imagine, uneori buna, nu street shots. Autenticitate si realitate in fotografii credibile, sunt reperele celor mai buni fotografi. Le-ar iesi poze bune si cu contact vizual.

Fara inter-relatie, pozele sunt mai credibile si mult mai greu de obtinut. Cine poate, le prefera asa! Ca recompensa neasteptata, o fotografie de strada are sanse bune sa fie unica.

O super-fotografie e practic facuta in public prin distilarea haosului inconjurator, cu inspiratia, reactia spontana a fotografului dedicata la accidental si imprevizibil. Cei interesati incearca sa inteleaga mai bine societatea in care fac fotografiile, iar viata reala este fascinanta.

De curand, am participat la un eveniment pe aceasta tema, organizat de dl.Andrei Barsan la Muzeul orasului Bucuresti, alaturi de domnii Lucian Muntean /Adevarul si Vlad Eftenie.

Dl.Stefan a inregistrat /partial dezbaterea. O puteti urmari la adresa :

http://www.fotostefan.ro/2012/07/23/cum-a-fost-la-ziua-fotografiei/

din pacate, reverberatia salii face dificila intelegerea. Dl.Eftenie a vorbit frumos. Nu cred ca termenul propus: “fotografie urbana” e mai actual si mai larg. Robert Frank facea doar fotografie rurala? Oricum, capitala noastra are si zone mai rurale decat multe orase mici americane.

Pozitia d-lui Lucian Muntean. Fotografia de strada ar fi bine sa aiba un caracter documentar cu spontaneitate si autenticitate, sa redea din atmosfera locului. Caracter documentar, cine, unde, cum, cand: cine e personajul principal; unde are loc actiunea, apar in imagine elemente revelatoare; cum se desfasoara actiunea, ce se intampla acolo; cand are loc - elemente temporale pot sugera cand a fost facuta. Spontaneitate: surprindere a unui moment inedit, locul si data au fost alese. Autenticitate: prezentarea imaginii apropiat de cea originala, fara a fi alterata ulterior. Fotografia de strada reda si modul cum autorul observa lumea, caracter ironic, critic sau narativ.

Dl.Vlad Eftenie este mai interesat de modul cum autorul a rezolvat situatia, capacitatea sa de a se afla in locul potrivit la momentul potrivit, reactia inspirata in fata subiectului; cum a reusit ordonarea elementelor aparent aleatorii in spatiu, relatia prim plan/fundal, profuzime, tonuri. Imaginea sa contina si context, nu doar subiectul izolat de loc sau ambianta. De capacitatea imaginii de a impresiona si a evoca o poveste.

Un prieten ma intreaba ce sunt portrete cu tele, poze cu grafitti, cu case interesante? Sunt poze PE strada. Nu Street–Shots, ci ON Street Photo – Pe strada pozezi lumina, tonuri, umbre, culori, decorul. In street–shots pozezi desfasurarea vietii in public.

D-l.Gi_Gelu e incorijibil. Nu intelege textul, da sentinte anapoda si conexiuni la cai verzi pe pereti. “Un text potrivit pentru deceniul al şaselea”, decide el. Asa sa fie oare?
Titlul postului este “…si parerile altora”. Membru marcant Magnum, Peter Turnley a avut workshop de street-shot la Paris, in iulie 2011:
theonlinephotographer.typepad.com/the_online_photographer/2011/07/a-workshop-in-paris.html

Cine se pricepe mai bine? Lui Turnley i-as da crezare, nu aiurelilor de la Cluj.
Problema din post, scris la insistenta unor prieteni, e dificultatea de a limita categoria. 95% dintre cei care cred ca practica asa ceva sunt prada parerilor proprii preconcepute – ca si G.L.

Numai ca altii sunt mai modesti. Vor sa invete, sa progreseze, nu sa faca parada de ce nu inteleg.