en en | ro ro

Subiectul se detaseaza mai usor pe fond neutru, e bine stiut. Fotografiile de produs se fac in studio, doar in conditii de lumina repetabila. In vremea comunismului “Atot-Biruitor”, regretat de patroni ai posturilor TV, nu puteai cumpara nimic din import.

Fotografii visau, sau isi improvizau sumar conditii de studio in locuintele cu confort redus. Le displacea realitatea inconjuratoare, de care fugeau cu obstinatie. Acest fel de a gandi a facut multi ani ca fotografiile cu teleobiective, decupand realitatea, sa fie preferate de autori. Si chiar de jurii. Inainte de a implini 25, evitam sa merg cu obiectivul de 50mm. Mi se parea ca imi “baga” in poza zone nedorite. Desi nu el era de vina. Eu eram neatent. Pozam realitatea preponderent cu 135mm. Dar cred am evoluat “nitel” in 40 de ani.

Teleobiectivul apropie un subiect indepartat. Superangularul preia un unghi mai larg. Cu el poti face fotografii mult mai de aproape, accentuand senzatia de proximitate. “Daca ai mai multe obiective la tine, prea des il ai pe cel nepotrivit.” spunea cineva. Din aceasta cauza s-au inventat obiectivele zoom. Desi industria optica a facut enorme progrese, tot obiectivele fixe sunt mai bune – si mai luminoase, preferabile in lumina redusa.

Nu poti sa faci fotografii extraordinare fara a gandi limpede inainte de a declansa. “Nimic nu e mai rau decat fotografia super-clara a unui concept tulbure.” sustinea Ansel Adams. Problema fotografiei de studio, unde poti face orice, e lipsa credibilitatii. Daca totul este repetabil, in imagine apare o poveste, nu inregistrarea unei scene din viata. Ii lipseste puterea de convingere. Iar realitatea depaseste fictiunea, vezi si Jules Verne.

Ceva improvizat da rezultat autentic, nu e ceva aranjat. Realitatea inconjuratoare trebuie intrezarita, ca imaginea sa fie convingatoare. In cazul fotografiei, contextul se refera la relatia subiectului cu locul sau cu personajele /elementele care apar. Contextul se refera la ambianta actiunii, mediul sau inconjurator, cu localizare in timp si spatiu. Iar contextul este mai bine redat de aproape cu superangulare, decat cu teleobiective de departe. Sunt si situatii unde exceptiile pot fi interesante.

Unele tipuri de fotografie o permit, fotografia de strada nu prea. Aici e important superangularul, dar e greu sa te apropii suficient de subiect inainte sa se desfasoare /incheie actiunea.


Publicat în 17 ianuarie 2013. 4123 vizualizari. 1 comentariu
 
Pagini
   » Biografie
   » Contact

Categorii
   » Lumea
   » Actualitate Ro
   » Personal
   » Noi
   » Fotografie
   » Blog vechi
   » Performanta

Arhiva
   ianuarie 2021  (0)
   decembrie 2020  (0)
   noiembrie 2020  (0)
   octombrie 2020  (1)
   septembrie 2020  (0)
   august 2020  (0)
   » toata arhiva