en en | ro ro

Kazuyoshi Nomachi se prezinta ca un pelerin. Este interesat de procesiuni religioase.

Cu seriozitatea sa japoneza, a trecut la mahomedanism ca sa poata fotografia si hagialacul la Mecca, cel mai important din lume. Orice mahomedan este obligat sa il faca macar odata in viata.

http://www.nomachi.com/index_en.html

A facut-o atat de bine incat cartea sa a devenit oficiala in Arabia Saudita.

Scriam de curand despre superficialitate. Daca-i vorba de seriozitate, o paranteza. Iata aici revolta unei doctorande, romanca la studii in Japonia, privind diferentele de mentalitati si de civilizatie dintre cele 2 tari :

http://www.gandul.info/news/m-am-enervat-revolta-unei-doctorande-romance-din-japonia-aici-nimeni-nu-s-a-batut-pe-zahar-scrisoarea-manifest-a-ceciliei-manoliu-8074853

Pozitia din clasament a Otelului din Galati dovedeste ca seriozitatea si tenacitatea inving talentul si banii, daca ultimele 2 sunt minate de superficialitate. 

Dar sa revenim : Un cunoscut fotograf e nemultumit ca nu prezint realizarile locale : « Fotografi talentati si de mare sensibilitate avem si noi, dar refuzati sa ii vedeti chiar daca va intra in ochi ». Cunosc multi fotografi romani care au calatorit. Au facut acolo fotografii bune, dar niciunul n-a iesit din pozitia de turist. Poate M.Barbu are 3 poze de pus alaturi de cele ale japonezului. Cati romani pot arata asa ceva :

http://www.nomachi.com/essay_detail10_en.cfm?ItemID_b=635&orderID=135

Nu e vorba de exotism, cat despre seriozitate. Ca sa faci asemenea fotografii trebuie mai intai sa fii acceptat in comunitate. Asta presupune timp, eforturi si documentare, relatii umane. Si mai ales empatie si intelegere.

Peste tot, de la menonitii din Bolivia, la tuaregii din Sahel, vedem aceeasi toleranta. E clar ca nu ai acces integral la viata oamenilor, daca nu o impartasesti. In eseurile sale, pe continente diverse, apar fotografii care presupun relatii stranse, cunoastere, intelegere si acceptare. Si cheltuieli, fara indoiala.

Vad fotografii facute de romani, unii par a cheltui fara limita, dar rezultatele lor sunt foarte departe de asa ceva. Daca ma insel cumva, astept exemple concrete.

Astept, de la sutele de peisagisti romani, 3 imagini sa reziste alaturi de cele mai bune ale lui Kazuyoshi Nomachi, din seriile : Oaze de arta, Orizonturi din Sahara. Scriu un articol special, daca exista asa ceva, promit.

Aceasta are o lumina cum am mai vazut doar la Salgado.

http://www.nomachi.com/gallery_detail10_en.cfm?ItemID_b=123&orderID=36

Foloseste superangulare, subliniind relatiile apropiate. A folosit si teleobiective lungi.

http://www.nomachi.com/gallery_detail10_en.cfm?OrderID=41

Si pentru acei topiti dupa tehnica, care program expune asa ?

http://www.nomachi.com/essay_detail10_en.cfm?ItemID_b=312&orderID=43


Published on April 10, 2011. 4456 views. 7 comments
7 comments to "Nomachi, a master of colours"

Bogdan Boghitoi
April 2011, 10 at 20:13:05
Fotografia romaneasca e un star system. Si cum nu trebuie sa va asteptati ca din etno–pop sa se nasca o piesa de Bach, nu va asteptati ca fotografia romaneasca sa produca lucruri consistente. Oricum netul e mare, unii sunt impinsi sa faca fotografia pe care o fac si de alte resorturi decat aplauzele facile, si asta din cand in cand mai produce lucruri interesante. Pe mine ma intereseaza din ce in ce mai putin ce se intampla in spatiul carpato–danubiano–pontic. Daca ma uit prea mult ma tem chiar ca mi se strica gustul.
Andrei Pandele
April 2011, 10 at 22:27:49
Cui spuneti dvs. acest truism ? Eu o afirm din 2002. Din pacate, cei multi sunt orbiti de propria incompetenta. Si apreciaza doar nivele care le sunt accesibile.
De ce cumpara mitocanii picturi avand subiect tiganci cu sanii goi si naturi moarte cu pepene? Pentru ca atat pot intelege. Tot mi se cita "Picasoo".
Bogdan Panait
April 2011, 10 at 23:14:50
Desi imi propusesem ca precedenta mea interventie sa fie si ultima ever, imi joc o mica festa si mai intervin o data: nu confundati putin lucrurile? Peisajul este aici: www.marcadamus.com.
Bogdan Boghitoi
April 2011, 11 at 00:23:49
Daca scoateti "fals" din prima propozitie, lucrurile vor deveni mai limpezi. Faptul ca fotografia romaneasca a fost acaparata de o anumita dinamica sociala, care o gasim in cutare si cutare loc, e departe de a fi ceva banal. Cata vreme nu o sa intelegem cum se construiesc personajul artistului sau exemplele canonice de fotografie putem doar sa ne vaitam. Termenul de comparatie util aici nu e abilitatea unui japonez, ci un anumit joc intalnit in domenii unde ia forme mai putin discrete.

De exemplu ne poate scapa ca oamenii nici nu au nevoie sa inteleaga ceva ca sa aprecieze. Presiunea grupului sau asemanarea cu alte exemple de lucruri declarate valoroase in jocul asta e suficienta pentru a-i induce revelatii estetice.

Eu habar n-am ce poate intelege unul sau altul. In general oamenii inteleg zilnic niste lucruri noi. De aia mai spun una sau alta.
Andrei Pandele
April 2011, 11 at 08:00:14
Postul facea o paralela intre superficialitate si implicare totala. Nomachi nu urmareste lumini care sa puna in valoare cadrul natural. Nu despre peisaj era vorba. Ci de depasirea propriilor limite. Intrebarea era cati dintre romanii, care se dau Mari Peisagisti, ar suporta comparatia.
Dumitru Ungureanu
April 2011, 18 at 11:51:52
Lumini precum aceea prinsa in Etiopia nu erau (se vedeau) si-n fotografiile lui Mihailopol?
Andrei Pandele
April 2011, 18 at 18:22:47
L-am cunoscut personal pe Mihailopol si am vazut cel putin 500 lucrari diferite ale lui. Unele erau exceptional de bune.
Dar nu imi amintesc de nici-una care sa fi avut acest tip de lumina.
.
 
Blogroll
   » Dan Dinescu
   » Cosmin Bumbutz
   » estost
   » Mihai Moiceanu
   » Dragos Lumpan
   » Dan Vartanian
   » Bucurestiul meu drag


Nikon

Pages
   » Biography
   » Contact

Categories
   » World
   » Ro News
   » Personnal
   » About us
   » Photography
   » Old blog
   » Performanta

Archives
   » June 2021  (0)
   » May 2021  (1)
   » April 2021  (3)
   » March 2021  (1)
   » February 2021  (1)
   » January 2021  (1)
   » view full archives

rss