en en | ro ro

Din 1970 activam ca fotograf de sport part-time; am scris rar despre acest capitol. Trecerea filmelor pe digital imi reaminteste evenimente notabile. In februarie 1983 am fost la atletism, Cupa de cristal. Sala 23 August era mica si urata, rece pentru atletism, cu lumina slaba, verzuie. Dupa serii modeste de sprint, 50m plat, incepe saritura lungime femei. Cautam un loc, nu aveai unde sa te asezi. La prima saritura, am incercat un efect, am expus cu timp lung sa accentuez miscarea. Anisoara Cusmir tocmai facea record mondial de sala cu 6,89. Si eu l-am pocit.


Entuziasm in public. Concursul continua. Subtire si tehnica, Vali Ionescu are o saritura foarte buna in turul 4 cu nou record mondial: 6,92. Nebunie generala. Concurenta ei incearca sa se relaxeze.

La ultima saritura, Cusmir prinde pragul, zboara la o inaltime neverosimila, catre 1.50m, depaseste total reperul de 7m si imi arunca 2 galeti de nisip pe obiectiv.


Desi cazuse pe spate, a dus recordul mondial la 6,94. (film de 400, expus ca 800 – f: 2 cu 1/ 125s). Toti au ramas muti. 3 recorduri mondiale intr-o ora, vezi rar si la Jocurile Olimpice.

In iunie, pe stadionul 23 August, Cusmir a sarit un delirant 7,43 si in 1984 a iesit campioana olimpica. Vali lua titlul European. Fetele astea mancau schnitzel de cangur si compot din picioare de pui de balta, de sareau asa.


Publicat în 17 martie 2021. 226 vizualizari. 0 comentarii
 
Blogroll
   » Dan Dinescu
   » Cosmin Bumbutz
   » estost
   » Mihai Moiceanu
   » Dragos Lumpan
   » Dan Vartanian
   » Bucurestiul meu drag


Nikon

Pagini
   » Biografie
   » Contact

Categorii
   » Lumea
   » Actualitate Ro
   » Personal
   » Noi
   » Fotografie
   » Blog vechi
   » Performanta

Arhiva
   mai 2021  (0)
   aprilie 2021  (3)
   martie 2021  (1)
   februarie 2021  (1)
   ianuarie 2021  (1)
   decembrie 2020  (0)
   » toata arhiva

rss