Chiar si aparentele inseala

Ajuns in Franta in 1969 am aflat ca agentiile foto intreaba mai intai ce proiect fotografic ai. Apoi erau atenti daca lucrezi intr-un stil propriu, identificabil, sa obtii repede o cota internationala. De atunci, Raymond Depardon era un fotograf foarte bun, desi nu chiar de prima marime.

Dl. Campina sustine ca in cartea Errance (1999) a lui Depardon,
"Mare parte dintre cadre sunt facute ziua in amiaza mare.
Asta tine de o constrangere auto-impusa. A definit niste limite clare si un stil unitar pentru acesta incercare, fotografiile greu putand fi incadrate in vreo categorie conventionala."

Sunt in total dezacord cu dumnealui.
Mai intai, 70% din fotografii au soare la 45 grade. Multe poze sunt facute in zone calde, sub tropice, Mexic, Etiopia, indicand putine ore distanta fata de apus ori rasarit. Cateva poze au luminile sub 30 grade, 3 sunt in amurg. Care ziua in amiaza mare ?

Hai sa zicem ca nu am ochiul format si dansul are dreptate. Pare foarte interesanta chestia cu Limite Clare si un Stil Unitar. Dar nu e ! Mai interesant este numele proiectului fotografic : Errance = Rataciri, deformat sa rimeze cu France. Rataciri, ce proiect interesant. Fotografiile sunt facute in lumini deosebite. Ciudat e ca pozele sunt facute in stilul altor fotografi celebri :

Fotografia mondiala a fost profund influentata de 3 foarte mari fotografi : Robert Franck (The Americans 1955), Gary Winogrand si Sebastiao Salgado. Poze cu super-angular, verticale, cu orizont spre mijloc, lumini tari sau contre-jour, cer inchis spre catifelat. Mai uitati-va inca odata la toate pozele de la :

http://www.magnumphotos.com/Archive/C.aspx?VP=Mod_ViewBoxInsertion.ViewBoxInsertion_VPage&R=2S5RYDYK4A67&RP=Mod_ViewBox.ViewBoxThumb_VPage&CT=Album&SP=Album
Care stil unitar ?
Pentru cine are ochi format, poza 29 pare reproducerea uneia a lui Franck.
http://www.yale.edu/amstud/r66/fr2.html

57 dupa Winogrand, 39 si 77 dupa Salgado. Nu sunt, dar stilul e vizibil imprumutat. O fi bine, nu o fi bine, voi ce credeti ? Departe de mine sa il minimalizez pe Depardon, dar nici sa cad in admiratie. Sa zicem ca si-a propus variatiuni pe o tema impusa. Nici nu este usor.

Cat despre ochiul format, am peste 40 de ani de fotografie si de arhitectura si am predat 6 ani Iluminarea in Arhitectura.
O fi dumnealui, dl.Campina, si mai antrenat.
Cred povestea cu fata, fascinata de lumina puternica a dupa-amiezelor de vara bucurestene. Pe orice lumina se pot face si fotografii foarte bune, dar nu orice, iar exemplele date mi se par departe de convingatoare. Daca m-am abtinut sa pun poze dintr-un loc minunat, nu aveam nevoie de lectii cu rataciri.

Imi face mare placere sa aflu lucruri pe care nu le stiu. Dar nu prea suport ifose fara acoperire. Nu asa se faceau fotografii impresionante la Petra. Mai am un musteriu ; de cate ori scrie ceva am impresia ca n-a inteles textul la care a raspuns. Zice ca are alergie la Leica, desi n-are idee cu ce se mananca.
Bravo lui ! Prostul daca nu-i fudul, parca nu e prost destul, spunea Caragiale.
Toti cei 3 Pozari Fraieri citati mai sus, care au influentat fotografia mondiala, s-au injosit cu acel aparat. Care te obliga sa si gandesti, pe langa calitatile optice incomparabile.

Publicat în 08 februarie 2008. 5397 vizualizari. 0 comentarii