Cu cat este mai greu de urmat un drum,

Cu atat mai mare este bucuria de a ajunge la tinta
Un indice important al nivelului de civilizatie este procentul celor cu cei 4 bunici alfabetizati.
Intre tari sunt diferente dramatice : Japonia conducea cu 89%, urma Suedia cu 46%, sfarsind cu tari africane sub 0,1%. Indiferent de calitatea umana si de invatamantul urmat de copiii, vor avea mai putine prejudecati daca si bunicii lor au studiat.

Oameni impregnati cu prejudecati sunt refractari la altceva. Asa cred ei ca e mai bine. Cei ce l-au adulat pe abuziv-impuscatul gasesc motive sa il puna in lumina favorabila. Senatori, Bardul de la Barca si Poetul de Butimanu isi apara /justifica activitatea si opera. Doar n-o sa spuna ca au gresit, ca porcii. Iti explica ce mult bine au facut ei cei dezinteresati. Cat le-a placut sa linga.

Calitatea formarii este valabila si in fotografie.
La noi in tara fotografia s-a invatat zeci de ani dupa ureche. Nu te mai miri de urmari. In tara, a fost si mai grav. Cine i-a avut de idoli pe Faria si Lazaroiu nu a ajuns departe ; nu poti avansa impiedicat. Unii din acestia au inca influenta, pe plan local. Au fost ei influentati, pervertiti de falsi profeti. Ii impregneaza si ei pe altii cu prejudecati. De ce cu atata succes ?
Este calea de minima rezistenta. Aplici Retete si obtii succese ! La cine ?
Si sunt tot mai constient de talentul diplomatic al d-lui Sylviu Comanescu, care crease decoruri invers satelor Potemkin. Venea activistul de partid de la Consiliul Culturii, Educatiei Socialiste. Gasea peste tot afisata pseudo-arta fotografica si pleca foarte multumit, nu era nimic periculos.

In spatele acestei butaforii, se adapostea fotografia adevarata, cat putea sa prolifereze. Erau si cei, care din exces de zel si dorinta de afirmare locala, supralicitau in pseudo-arta. Unii din convingere sincera. Erau cateva zeci, intre ei amicii V.S, Dinu si Dusa, ca romanul impartial, cu toate partidele. Desi prieten bun cu cei 3, nu le apreciam demersul. Iar acestia erau printre cei mai buni din tara, desi mai catre pseudo-fotografie.

Adevaratii fotografi erau cei care nu aveau de-a face cu gargara AAF, desi mai profitau de ea. A.Mihailopol era considerat numarul 1, desi nr.2 Ed.Hoffer era si mai bun. De data aceasta cei 3 nu conduceau plutonul urmator, devansati net de altii, cu Dinescu in frunte. Mi-am intrebat odata prietenul de ce nu pozeaza actualitatea gri. Dan mi-a raspuns sincer : de frica. Asa este, era periculos. Si nu ii puteai cere nimanui sa aleaga intre probleme si succes imediat. Nimeni nu are dreptul sa ii judece pe altii. Cel mult iti poti exprima o parere.
D.D si V.S au ramas modesti, altii de-abia acum scriu ce greu era atunci sa faci poze, cate ar fi facut si dres. Daca taceau, filozofi ramaneau. Daca ti se pun intrebari si raspunzi cu excese, iti arati singur musca de pe caciula. Pseudo-fotografia anilor comunisti era de un pasunism hilar. Sau chiar un fel de colaborationism, in viziunile mai dure ale mai tinerei generatii.
Pseudo-fotografia inca prolifereaza vesel pe meleaguri mioritice, dar apar si surprize placute. Am fost placut impresionat de proiectul "Slobozia, o amintire fotografica".
Felicitari echipei iesene.
http://fotodusa.blogspot.com/

Publicat în 28 octombrie 2008. 5221 vizualizari. 0 comentarii