Distrugerea orasului vechi

Demolarile orasului in perioadele istorice proveneau din interventii punctuale ale proprietarilor si din operatiile planificate, uneori de anvergura, ale administratiei orasului. Administratia locala se orienta dupa modelul baronului Haussman de modernizare a Parisului medieval din 1854-1870.

Demolarile se faceau in scopul modernizarii, ameliorarii conditiei urbane, in favoarea locuitorilor orasului. In acest scop s-au aprobat regulamente de construire, incalcate partial de unele cladiri de prestigiu, de pilda pentru printul Sturdza langa Piata Victoriei, palat demolat dupa 1930.

Si atunci, derogari vizibile erau obtinute in urma presiunilor politice.

In interbelic, administratia si locuitorii aveau bani si doreau sa faca investitii care sa ramana.

Orasul era modernizat mai ales in centru, ca o enclava in vechiul targ patriarhal.

In comunism, statul a devenit unicul beneficiar. Deciziile s-au concentrat progresiv in mana lui N. Ceausescu. Care nu avea nici-o pregatire in domeniu. Si nu intelegea argumente, doar laude.

Demolarile anilor 1985 aveau si un scop precis : distrugerea si ascunderea orasului « burghez », conform ideilor de inspiratie nord-coreeana ale « marelui Conducator » /Führer, cu punerea in valoare a ctitoriilor sale faraonice.

Iar schimbarile se faceau impotriva intereselor bucurestenilor, aici demolarea manastirii Mihai Voda.

Actuale operatii de specula imobiliara sunt facilitate de perceptia distorsionata a reprezentantilor autoritatilor provenind din PCR. Au aplaudat « realizarile » epocii « de Aur » in anii 1984-89. Unii dintre ei cred sincer sau interesat ca este mai bine sa demoleze tot ce este vechi si « depasit ».

O conferinta la Muzeul Orasului Bucuresti, tinuta de arh. A.Popescu, mi-a sugerat acest text.

Avea ca tema « Demolarea Bucurestilor ». Expunerea era agreabila, cam fara legatura cu titlul anuntat. Despre demolari si reamintirea lor in 3D – ar fi fost mai aproape de prezentare.