Discretie sau agresivitate

Filme violente promoveaza scene hilare : eroul cu 2 revolvere culca duzini de rai, inarmati cu pistoale mitraliera, care distrug cu rafale decorul, dar nu il ating. Sau doar la inceput, sa poata avea o remontare mai spectaculoasa. Dar un asasin profesionist asa face ? Nici vorba.
Acestia isi fac treaba cat mai discret. Folosesc arme minuscule de precizie si amortizor. Uneori un killer este necunoscut si de cel care plateste. Alteori este platit mai mult, ca Tinta sa apara victima unui accident. Doar teroristii organizeaza distrugeri spectaculoase, spre satisfactia adeptilor extremisti si cotizanti. Vor sa isi faca propaganda.
Macho prin educatie, pozarul roman vrea aparat Mare. Prin proiectie simplista, aparatele fotografice ce aduc a arme cu repetitie sunt dorite cu prioritate. Pot fi utile dar nu totdeauna ; in uneori sunt contraindicate. Subiecte statice nu de asta au nevoie. Fotografii de arhitectura facute cu zoomuri scumpe sunt uneori de ras. De multe ori la fotografii cu oameni, se obtin rezultate mai bune cu un aparat discret. In istoria fotografiei, un loc special il ocupa aparatele Leica /Leitz camera. Olympus pare a merge pe acest drum : modelul pro P1 anuntat, are Lcd orientabil. Blamat de unii, apreciat de altii, aceasta posibilitate de vizare, nu foarte precisa, are merite incontestabile : e foarte comoda in multe situatii si incredibil de discreta, de multe ori. Cei care nu sunt foarte atenti, nu realizeaza ca sunt fotografiati ; nici nu privesti spre ei.

De fapt, si Baietzii mari au alternative la asta. Vizoarele in unghi de la Canon si Nikon :
http://www.sportsshooter.com/news_story.html?id=1719
Munca este simplificata, dar rezultatul este tot agresiv.

Si nu poti vorbi despre ceva necunoscut. Nu poti compara echipamente pe care nu le-ai folosit. Recomand si altora sa se abtina sa comenteze asa ceva. Parerile sunt oricum subiective. Apar consideratii scrise de incepatori. Cu ce au auzit ei despre. Se fac de ras ! Intre pasionati de masini, cineva ponegrea Ferrari. Fraieri rad de Leica ; pare la un pret nejustificat.
Un text referitor la prapastia intre nevoi ale fotografilor si ce ofera producatorii : argumente de vanzare, optiuni inutile din care castiga numai ei, apare pe 2 martie, pe site :
http://theonlinephotographer.blogspot.com/
Gasim acolo un pasaj aparent ciudat :
"Cand a iesit Leica M8, mai multi fotografi au primit ce isi doreau si aveau nevoie. Sunt sigur ca au simtit-o ca pe un miracol. Asa ceva nu se intampla prea des." Dupa ce ai atins jucaria scumpa, ii gasesti surprinzatoare calitati. Intre 1980-95 faceam 100 filme pe an, cam 80 cu Nikon si 20 cu Leica. 6 din cele mai bune 10 imagini pe an erau de regula pe Leica.

Publicat în 06 martie 2007. 5241 vizualizari. 0 comentarii