en en | ro ro

Urmare a postului : http://www.ap-arte.ro/ro/blog/personal/articol/capra-neagra-si-pasiunea-mea-pentru-fotografie/129/7161.html

Am citit o carte despre acest animal interesant. Scrisa pentru vanatori mergea si la civili. Traiesc in stancarii inalte ; nu prea poti sa te apropii de ele. Cunoasterea locurilor si obiceiurilor, dar si norocul te pot ajuta. Prieteni mi-au povestit lucruri cam similare: s-au impiedicat aproape de un animal salbatic si n-au reusit sa faca fotografii! Unchiul era sa calce pe un cerb mare, ce dormea intr-o poiana cu iarba mare, langa Valea Cerbului. Un prieten, facand turul tarii cu bicicleta in 1972, era sa loveasca un ras, animal rarisim.

Pozam o fata in 76 la biserica veche din Barsana, intr-o livada. Termin filmul si apare un batran cu cheia. Strang aparatul, sa putem vizita biserica. Din pridvor sare printre noi o vulpe roscata, cu coada mare! Eram cu DD pe un deal la Calinesti. Facusem 2 filme. Ne-am asezat in iarba, sa mancam un sandwich. Un iepure a trecut in fuga mare printre noi! In ultima clipa am declansat; are 11mm pe negativ, aproape clar, doar usor miscat!


Am povesti din astea si cu ursi. Am mers si cu padurar, cu focale mari si cu motor-drive, fara succes. Dar nu trebuie sa te descurajezi. In 2001 veneam de la Brasov. Podul de la Predeal fiind in reparatie, m-am intors prin Paraul Rece. Pe serpentina o Lada era oprita aiurea. Coboara un tanar cu un aparat din carton. La liziera padurii sta o ursoaica care pare ca fusese ranita. Iau Nikonul de jos si astept cateva secunde. Apare un ursac. Fac un cliseu prin geamul deschis. Ursacul se ridica in 2 labe.


Mai declansez inca odata inainte sa sara in desis. Ursoaica avea o cicatrice laterala si mobilitate limitata. A mormait cand a trecut un camion. Si altii au vazut-o.

Norocul poate fi si provocat, daca ai acces la zona. Prin ’85 imi placea o revista; se chema Photo-Chasseur, cu imagini Wildlife. M-au impresionat 2 poze pe un domeniu de vanatoare, facute de acel care conducea bataia cu un Leica 50 mm in mana, pus pe 1 /500 s. Mai ales cerbul capital care sarea pe deasupra lui!! Mi-a placut intotdeauna sa fotografiez viata, miscarea si lumina.

Si sa fiu sincer, m-am cam facut de ras cu caprele astea. Pozarul lui peste…

Am avut mult mai mult succes cu caii, la hipodrom sau la herghelii, decat cu capre negre. Si altii au patit si mai rau. In ’80 in Pirinei a fost vazuta o capra neagra albinos. Zeci de specialisti au urmarit-o luni de zile fara succes. Cel mai bun cliseu l-a facut un astronom amator ce monta un telescop. Animalul i-a trecut in bataia instrumentului! Specialistii au sperat sa reuseasca la anul, dar un rapitor a gasit capra inainte.

Facand fotografii cu turma de bizoni ce ridica nori de praf in apus, un fotograf american prea entuziast a fost muscat de un sarpe cu clopotei. I s-a facut rau si a lasat aparatul fotografic. Nu l-a mai putut gasi dupa 2-3 zile. Animalele salbatice sunt un subiect dificil.

Sunt foarte sperioase; sunt si specii care nu se lasa apropiate deloc. Gastele salbatice zboara de la 300m. Din iarba li se vede capul. Trebuie sa fii tragator de elita pentru a le nimeri. Se obtin usor fotografii cu animale in zone imprejmuite, putin convingatoare: animalele sunt jigarite si blege ca zimbrii la Hateg.

In libertate, o singura metoda poate da rezultate extraordinare. Revenirea sistematica in acelasi loc an de an, cu mijloace serioase si o perseverenta diabolica in urmarirea unor familii de animale care ajung sa te cunoasca. Sa te stie acolo de la nastere. Odata ce esti tolerat intr-o zona – la cca 30m, alte posibilitati se deschid. Poti folosi 300 in loc de 1200, si mai ales ai alte oportunitati. In joaca sau activitate, subiectul se poate apropia mai mult. Sau poti trimete un “spion” teleghidat. Un tanc-jucarie stabil si robust poate transporta un aparat cu motor si super-angular acoperit cu blanita, uneori la sub 1m!

Regretatii soti Rowell faceau poze gen peisaj cu fauna salbatica, in preerie sau savana. Mie imi place Frans Lanting, mereu cu lumini deosebite: www.lanting.com

Cu capra neagra este si mai greu. Prin stancariile pe care umbla, practic nu poate fi urmarita. S-ar putea face batai cu gonasi; dar trebuie zeci de persoane antrenate pentru munte. Sau sa incerci o atragere cu hrana in lunile de iarna, ascuns la panda – zeci de ore in sir? Oricum, trebuie sa fii in locul potrivit, la momentul potrivit. Cine putea face asa ceva la noi in tara? Intotdeauna, cine vrea poate! Din telefericul oprit strategic, tov. Ceausescu vana caprele neagre, gonite si aduse in bataia pustii de elicoptere militare.

Cam asa cu aventurile pe meleaguri alpine, din perioada anilor 1970. M-am intors fara clisee deosebite cu capre negre. Am ramas doar cu pasiunea pentru fotografie.


Publicat în 07 iulie 2015. 2205 vizualizari. 0 comentarii

Adauga comentariu
*
*
*
Introduceti cifrele de verificare «imagegenerator», in casuta alaturata:
campurile marcate cu (*) sunt obligatorii
 
Blogroll
   » Dan Dinescu
   » Cosmin Bumbutz
   » estost
   » Mihai Moiceanu
   » Dragos Lumpan
   » Dan Vartanian
   » Bucurestiul meu drag
   » Iosif Kiraly
   » Viorel Florescu


Nikon

Pagini
   » Biografie
   » Contact

Categorii
   » Lumea
   » Actualitate Ro
   » Personal
   » Noi
   » Fotografie
   » Blog vechi
   » Performanta

Arhiva
   noiembrie 2017  (0)
   octombrie 2017  (0)
   septembrie 2017  (2)
   august 2017  (0)
   iulie 2017  (1)
   iunie 2017  (3)
   » toata arhiva

rss